joi, 9 octombrie 2008

sans titre


In afara de faptul ca mi-am lovit spatele de ultimul raft din baie, jucand ascunsea noaptea trecuta si de faptul ca momentan sunt incredibil de racita, in afara de faptul ca ma trezesc la 6:45 si pana la 21:00 nu ajung inapoi in camera, in afara de faptul ca fac cca 70km/zi cu trenul/autobuzul pana la Geneva si inapoi, in afara de faptul ca am sa ma intorc acasa cu 10kg in plus din cauza cantitatilor inimaginabile de branza pe care le consum, in afara de toate astea, toate restul sunt bune. Bune de tot!

Azi se fac 20 de zile de cand am plecat de acasa. Incet,incet lucrurile se aseaza intr-un ‘program’, si zilele mele devin plin de dau peste. Stiu ca plecarea mea a fost spontana pentru multi, si multi inca se intreaba ce caut aici. Nu am sa va spun ce caut. Am sa va spun doar ce fac. Intre articole boeme si mers la cartofi, sunt sigura ca s-au ridicat o multime de semne de intrebare.

Asadar, saptamana mea e un mozaic: lunea demareaza bine cu o zi de pauza. Cu sau fara mine, toamna a inceput, masterul a inceput, ultimul an de jurnalism a inceput, weekendul s-a sfarsit. Mi-am pastrat o zi libera pentru corespondenta, weekend prelungit, sau pentru un posibil part-time job. Martea lucrez ca intern la Global Hope Network Internation, o organizatie umanitara de care m-am agatat doar ca sa sugativez ca un burete tot ce pot de la ei, si sa-i ajut cu ce au nevoie. Miercurea e zi de campus, tot cu GHNI: cautam voluntari pentru calatoriile pe termen scurt in India, Nepal, Afganistan, Sudan etc. Probabil in decembrie ma voi ocupa si de organizarea unui eveniment in universitate, pentru cei interesati. Joia lucrez cu Jonathan Tame, cel care a ‘initiat’ cafeneaua Qvo Vadis si care momentan se ocupa de strangerea de fonduri si de cautarea unui amplasament pentru o lucrare a sculptorului Liviu Mocan (aka DAD) in Geneva, cu ocazia a 500 de ani de la nasterea lui Calvin. Si in fine, vinerea urmez un curs (ReFormation21) adresat studentilor/absolventilor care lucreaza in organizatiile internatinale din Geneva si din imprejurimi si care are ca scop dezvoltarea unei perspective biblice in aria personala in care activeaza.
Locuiesc la Jem Burtigny (Youth With a Mission) si sunt una din doua persoana a caror activitate se desfasoare in principiu in Geneva. Momental la “baza” au loc doua scoli: o scoala de design si un DTS (dicipoling the nations). Deci in fiecare zi iau masa cu columbieni, chilieni, americani, nemti, rusi, africani, norvegieni, francezi, coreeni ..., ... .
Parte din viata de comunitate sunt doua ora de munca voluntara, pe zi. Astfel, dupa ce abea ajung in sat la 18:09, intru direct in bucatarie de unde nu ies pana la 20:30.
(...)
In zilele senine, din spatele cladirii se vede Mont Blanc si intreg lantul munos, la ‘radacina’ caruia luceste lacul Leman cu “jetul” lui de 120m si 7tone de apa in aer.

De cand am scris ultima data am avut parte o multime de experiente transculturale. Am sa mentionez doar Swiss night (cu fondue, Heidi si muzica traditionala) si prima lectie de dansuri latine duminica seara (merengue).

Una peste alta am parte de un timp extrem de benefic si de reconfortant, in ciuda programului inghesuit si a racelii care m-a lovit si care ma face sa ma simt mereu obosita si fara aer. Frumusetea si bunatatea lui Dumnezeu se revarsa in moduri extrem de creative, de nebanuite si de nesateptate. Sunt multumitoare pentru toate lucrurile mici si mari cu care ma rasfata in fiecare zi.

Niciun comentariu: