Clepsidra.
... Sa tot numeri zilele pe calendar si sa nu crezi: maine se fac 4 saptamani de cand am ajuns aici. Inainte sa ies din tara am cumparat ceva ce-a devenit cea mai originala clepsidra din univers: o sticla de ‘sapun de fata’, care trebuie sa ma tina 3 luni. In fiecare seara si dimineata cand intru in baie si vad ca gelul asta verde-albastrui e tot mai putin, imi dau seama ca sunt de tot mai mult timp aici, ca mai am tot mai putin timp... si ca... ma spal cu el pe fata. Inevitabil, cu fiecare utilizare, ‘storc’ tot mai putin din sticla. Si ma spal cu apa tot mai rece: fato! Mai ai doua luni!
Cotetul.
Imi amintesc ca citeam intr-o carte despre cum se “introduce” o gaina noua intr-un cotet. Pentru ca si gainile au comunitatea lor, si, ca intre femei, sunt foarte posesive si geloase, gaina cea noua trebuie introdusa in cotet noaptea cand toate celelalte dorm, si sub nici o forma ziua. Astfel, cand se trezesc gainile si vad gaina cea noua acolo, desteptandu-se odata cu ele, considera ca acolo "s-a nascut". In acelasi timp gaina cea noua, gasindu-se intre gainile celelalte, crede ca a existat dintotdeauna acolo si niciodata altunde. Si astfel toata comunitatea de gaini traieste fericita. Pana intr-o noapte!
Cu mine a fost putin altfel. Am fost perfect constienta si treaza (desi obosita) cand am ajuns la “cotetul-baza” JEM Burtigny, in miezul zile. Ma astepta un bilet pe usa si un cos cu bunatati pe pat. Africanii din sala cu masa de biliard habar n-aveau cine sunt sau ce/pe cine caut. Cateva zile mai tarziu ei au plecat, si am devenit eu gaina care le-a asteptat pe altele la cotet. Ironic, dar cand ajungi aici chiar ai impresia ca cei care au venit inainte ta sunt aici ‘dintotdeauna’, si doar tu esti "picat din cer". O saptamana mai tarziu incep sa ti se adreseze intrebarile pe care cu doar cateva zile inainte le puneai tu. Dar toate lucrurile s-au asezat, chiar daca nu toti ne-am nascut aici, si nu toti ramanem aici.
Ce e cu adevarat frumos la comunitatea de aici e ca, defapt suntem in aceeasi oala (expresie cumplit de ironica dat fiind contextul paragrafului). Sigur, poate eu sunt mai urbana decat coreanul, africanul mai african decat europeanul (ca sa nu mentionez americanul), rusul mai comunicativ decat norvegianul, germanul mai ordonat decat chilianul. Dar indiferent de cotetul din care venim, toti avem in fond acelasi “interes” in a socializa, a comunica si a ne imprietenii unii cu altii. Suntem ‘familie si prieteni’ uniii altora pentru urmatoarele 3 luni (care iata, brusc, au devenit doua).
Lingurita.
Saptamana asta am ajuns la o concluzie geniala: daca n-ar fi existat gravitatie, n-ar fi existat lingurite. Si mie-mi plac linguritele si sunetul pe care il fac in momentul in care provoaca zaharul sa se ridice sau colorantul din ceai sa se imprastie! In acest context am achizitionat 3 lingurite vechi, scumpe, murdare dar nu si urate, de la un targ de pe marginea drumului. Nu-i asa ca e grozav? (sigur, daca n-ar fi existat gravitatie, tot ar fi existat inghetata).
Ma opresc. Am primit promisiunea de a fi citita daca nu “ma lungesc”. Hello X! Did you make it all the way to the end?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu