Noaptea care marcheaza

photo by Cliff Cordes

Asa e! Revelionul (ce cuvant urat, nu-i asa?!), cu tot ce inseamna el si in acelasi timp, cu toata lipsa lui de semnificatie, marcheaza! Marcheaza o varsta (la ce ora te culci?), marcheaza un cerc (cu cine il petreci?), marcheaza o trecere (ce a fost bun anul trecut? Ce visezi pentru anul nou?), marcheaza micile placeri ale sarbatorii (ce FACI de revelion?).

Cand eram mica petreceam revelionul la bunici, cu pasta de peste si racituri intinse pe micuta masa din fier forjat, acoperita cu sticla. Cumparam in avans tichete pentru tombola (pe vremea aceea Andreea Marin cu de-astea se ocupa) si asteaptam emotionati sa ne auzim rostite numele, sa castigam televizorul. Sau mixerul. Sau biclicleta. Sau cuptorul cu microunde. Sau masina. Sau de ce nu, Marele Premiu! Mai coloram. Ma mai certam cu fratele meu. Numaram secundele inainte de miezul noptii. Ciocneam paharele cu Fanta de portocale. Si an de an, pe masura ce cresteam, aveam voie sa stam putin, putin mai tarziu!
Apoi am fost destul de mari sa petrecem revelionul cu parintii nostri si prietenii de familie. Cel putin trei familii care am facut istoria personala si colectiva mai frumoasa: familia Salahoru, familia Rus si familia Mocan: cei 6 copii care au spart normele si geamurile. Ce faceam copiii impreuna in noaptea de revelion nu va pot dezvalui, pentru ca nici pana azi parintii lor nu stiu. Si e bine asa. Ce-i a trecutului e a trecutului!
Apoi am crescut si mai mare, si-am inceput sa-mi petrec revelioanele cu ‘pretenii’: gasca mea nelinistita si tare draga. Un an la munte, un an la campie. Un an la lac.
Un an m-a prins fara gasca, in aer (ad literam). Anul trecut am fost pe tren (pe Mocanita, prin MM).
Dar anul acesta cred ca am ajuns destul de mare incat sa ma lase parintii singura in casa! Anul acesta ca niciodata am simtit ca trebuie sa stau acasa. La cald. In liniste. Gustand gusturi de care mi-a fost dor. Gandind ganduri care-mi vor fi provocat alte doruri.
Va invit asadar sa priviti la revelionul meu, ‘singura’ in casa, pe strada Colinei la numarul 11.
La ora
21:35 pun la cuptor o tava mare de apple crumble.
21:43 casa ramane in sfarsit goala! Parintii si fratele cel mic pleaca in vecini la mare gasca. Fratele cel mare pleaca la munte. Si eu raman, in sfarsit, singura!
21:50 reusesc intr-un final sa pornesc sistemul sonor din camera lui Paul, dupa ce butonez tot ce poate fi butonat. Pornesc focul in semineu. Sting din lumini. Atmosfera ‘se coace’, si-mi cade bine!
22:00 dau drumul la apa in vana. Am uitat cum e sa faci o baie lunga, pana ti se increteste pielea pe degete si se raceste apa. Arunc un bulgare de sare de baie. Miroase absolut incredibil. Vreau sa ies. Vreau sa fac dus. Vreau apa calda. Nu este apa calda! Imi leg parul in crestetul capului, imi dezlipesc resturile de alge si petale de trandafir din bulgarul de sare de pe mine, si ies.
22:45 scot si cartofii din cuptor. Imi fac un gratar de curcan. L-as stropi cu vin, dar tot vinul e condimentat, gata de fiert. Il stropesc oricum. Imi fac si-un sos. Si deschid un borcan de castraveti murati si unul de porumb. .... da-mi fac totusi si-o salata. Un pahar de vin. Un pahar de pepsi. Ambele... cu picior.
23:10 vine tata dupa videoproiector. Mancarea e pe masa. Se raceste. Imbrac camasa de sarbatoare.
23:23 aprind lumanarea pe masa. Ma astez. Traiesc clipa. E momentul meu!
(...)
23:48 pun vinul la fiert. Astept oaspetii din vecini.
00:16 se aud rasete. se umple curtea. Intra mama. Ma intreaba daca e gata vinul.
00:20 scot in curte vinul fiert si sucul de mere fierbinte si asezonat. Se face foc de tabara. Mare. Lumea se simte bine. Grupuri mici sau mari colinda. Socializez cu unul-altul.
01:37 inchid usa dupa ultimii plecati. Casa e a mea, din nou.
01:50 fac lapte de pasare. Mi-e pofta. Si dor.
02:30 mai dau cate un telefon, dar lumea doarme. O astept pe Mia cu Luci. Nu vin.
03:21 decid sa ma uit la un film. Gasesc Simpsons: the Movie. Ii dau drumul.
04:10 vine tata acasa. Ma intreba daca s-a intamplat ceva sau de ce am vrut sa stau acasa cand toata gasca mea petrece altundeva. Se aseaza langa mine.
04:27 o masina cunoscuta opreste in parcarea noastra. Doi oameni dragi coboara din ea. Au condus 100km sa ma vada. Le fac o cafea. Povestim. Radem. Imi cer un CD sa-l asculte in masina.
05:12 apare TIFF la geam, plin de noroi si inghetat de frig. Bag matza in dus si-i dau ceva de mancare. Nu stiu unde a umblat aiurea in ultima zi si noapte, dar ma bucur ca e inapoi. Fusesem ingrijorata.
05:40 apare si mama. Fara noroi. Dar inghetata. Si cu chef.
06:03 pleaca cei doi: drumu-i lung pana inapoi si mai departe si iar inapoi.
06:15 ii sun, sa mai povestim. Sa mai radem. Am uitat sa le dau CDurile.
06:37 imi trag plapuma peste cap. Nu pot sa nu ma gandesc la cei pe care i-am pierdut in 2008. Si o, Doamne, numai tu stii ce ne asteapta in 2009.
Ma intorc pe cealalta parte. Recunoscatoare si increzatoare, incep 2009 cu unul dintre cele mai bune, calde, liniste si linistitoare revelioane ‘revelioane’ de pana acum. Cu pofte, cu oameni, cu foc, cu mine, cu ganduri, cu rugaciuni, cu sperante, cu impliniri, cu vi........... .