Geniul din Carpati

Prietenul nostru Dani Capota a facut acum cateva zile (of, c-a și trecut o sapătmână) 30 de ani. La aceeași dată (26 ianuarie 2009), tovarășul Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit 91 de ani. Nu doar despre petrecerea ‘in acvariu’ a lui Dani doresc sa va vorbesc. S-ar putea să spun lucruri pe care nu vreau să le verbalizez. Nici măcar nu vreau sa ma rezum la zilele de nastere ale tovarasului. S-ar putea să n-am habar despre ce vorbesc. Asa ca facem jumi/juma. D’accord? 

Scanteia ne informează:

“In anii ’60, de ziua sa, lui Nicolae Ceaușescu îi placea să petreacă alături de cei dragi. Părinții, frații, cumnații se distrau pe-atunci împreună, păstrând obiceiurile dintotdeauna. An de an, la vila prezidențială din București, arareori la Predeal, Ceaușeștii chefuiau până dimineață, încălziți de țuică de prună, vin alb, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de beuf. Frații Ceușescu fredonau cu toții, la unison, melodia “Spune, spune, moș bătrân”. Spre sfârșitul anilor ’70 petrecerile s-au scurtat, devenind tot mai protocolare și mai sobre. Și invitații s-au schimbat. În locul rudelor sale, care îl vedeau tot mai rar, Ceaușescu s-a înconjurat la zilele de naștere de colegii din fruntea partidului statului.

(...) Minuțioase erau pregătirile pentru cele câteva ore de petrecere. (...) După o atentă verificare, erau aduși la dineu cei mai intruiți ospătari. Obligatorie era prezența unui serviciu special sanitar, format din echipe mixte de medici și laboranți, care analizau în prealabil calitatea produselor ce intrau în meniu. De soi trebuiau sa fie și cântăreții. Căci tovarășului îi plăceau cântecele de petrecere.

(...) Unele pachete (crede Eugen Cristea), cele care nu știai dacă provin de la oameni care se aflau la margineai vreunei judecăți alterate de vreo boală incurabilă, cuprindeau lemne de foc tăiate cu grijă , câteva kilograme, aranjate cu destinația precisă ca să aibă cu ce se încălzi pe timpul frigoros de-atunci tovarasul. Altere erau pachete cu slănină, cârnați, carne afumată, foarte bine preparată, ca să aibă ce gusta sărbătoriții.”

Despre Elena Ceaușescu nu stiu decât că era mereu cu ochii pe celelalte tovarășe. Erau interzise cocurile sofisticate, precum si decolteele adânci sau orice alte excentricități care ar putea umbri prezența ei.

Minuțioase au fost pregătirile și pentru petrecerea de copiii organizată în cinstea sărbătoritului Capota, chiar daca nimeni nu i-a taiat cu grija lemne de foc sa-i tina de cald. Uneori ma gandesc ca toata treaba asta cu ‘petrecere surpriza’ e la limita riscului: daca n-ai sarbatorit? Oricat ai incerc sa ‘fii cu ochii pe el’, s-ar putea sa aiba alte planuri, sau sa aiba o seara proastă, sau să nu aibă chef de nimeni și nimic. Ce faci dacă ai o gașcă de 25 de oameni pregătiți pentru chef, și-un sărbătorit ‘chef.less’? După ce l-am căutat mai bine de o oră, noi avut parte și de sărbătorit și de chef. Chiar dacă n-a fost vila din Predeal, ci o căsuța pentru petreceri pentru copii, chiar dacă nu ne-am încălzit cu țuică de prune ci cu chef și buna-dispoziție, petrecerea lui Dani a fost la polul opus al protocolarului ceaușist. El a avut ceva ce Ceaușescu n-a avut: pe tanti Andrada, clownul-animator care ne-a organizat jocuri și s-a asigurat să fim toti cuminți la masă și să păpăm tot, două torturi în formă de mașinuță, jocuri și concursuri, baloane, jucării de pluș, și îndrăgita ‘mașină de zăpadă’. Am înlocuit și friptura și puiul la ceaun cu pizza, și-am scos la capăt una dintre cele mai haioase zile de naștere din istoria contemporană. 

Poate că există o vârstă când toți se așteaptă de la tine, copil crescut mare, să te porți ca un om serios. Serios? Of, câtă bucurie zace în a sparge tiparele! Am făcut și drumul invers, și tot pe 26 ianuarie i-am facut legitimatie la biblioteca fratiorului meu de 10 ani. L-am dus pentru prima data la sala de lectura burdusita cu studenti stresati de stresiune, și el și-a făcut în liniște, cu maximă seriozitate, tema la mate: ecuații de gradul I. 

26 ianuarie 2009, și Ceaușescu e mort de 20 de ani, pe când Daniel e în miezul umblării lui. Să ne trăiești bine, om bun, să te bucuri de democrație și de prietenie, sa mai treci cu vederea ce incorect pe lumea asta (stii tu... tristă dar frumoasă), și să rămâi omul sensibil pe care-l cunoaștem și iubim cu toții!