Camino de Santiago (3)

Cum e cu șosetele? Inițiere în arta spălării eficiente: avantaje, dezavantaje, pericole, sfaturi utile

Când pleci de acasă pe 16 zile cu rucsacul în spate, inevitabil te identifici cu viața unui melc (mai ales când de deplasezi lipa-lipa 300km). Căsuța ta cu tot ce ai nevoie (sau crezi că ai putea avea cândva, nevoie. sau dimpotrivă, știi că nu ve avea nevoie, dar te leagă emoțional de casă) stă cuminte înghesuită într-un rucsac care trebuie făcut, desfăcut și refăcut zilnic. Toate fleacurile sunt reduse la minim. Câte un articol pentru orice tip de vreme e tot ce târăști: un pantalon lung, un pantalon scurt, un pantalon lung care devine scurt, o flanelă etc. Povestea șosetelor reia același algoritm: o pereche de șosete lungi și subtiri, o pereche lungi și groase, scurte și subțiri, scurte și groase, si o pereche scumpe, (teoretic) valabile pentru orice tip de vreme.

 

Acuma, șansele ca vremea să fie neschimbată doua zile consecutive sunt, trebuie sa recunoaștem, imense, deci șosetele trebuiesc zilnic spălate și puse din timp la uscat pentru a nu fi atârnate a doua zi în exteriorul rucsacului (ceea ce am făcut cam 10 zile din 14). Spălatul șosetelor nu e totdeauna cea mai agreabilă activitate dupa 20, 25 sau chiar 30 km de mers pe jos, dar necesitatea acestei acțiuni nu va fi discutată aici.

29 iulie, Fonfria. Încă o zi caldă în Spania plină de farmec(e). Albergul e nou, condiții excelente de cazare. O baie pentru cei câțiva bărbați, o baie pentru grămada de femei. După alte 40 de persoane care s-au săpunit în aceeași cabină de duș, îmi vine rândul. Apa fierbinte îmi relaxează toți mușchii când, într-un moment de neatenție, piciorul stâng îmi alunecă în spate și reuseșc să mă opresc direct cu umărul drept pe marginea căzii. Scena nu se oprește aici, și ca într-un film documentar cu imagine slow-motion, dau cu capul de pământ și cu ochiul de muchia scăldătoarei. Un ochi vânăt, un umăr mov și o tăietură pe spate m-au însoțit restul drumului de peste 100km.

Așa învață omul, după ce dă cu capul. Din ziua aceea n-am mai intrat în duș cu șlapii în picioare, ci, precaută și practică, am început să intru sub apă în șosete. Prima experiență de acest fel a fost o luptă conștientă între minte și trup. Se întâmplă așa:

Intri în baie. Dezbrăcat, în fața dușului, cu șosetele in picioare, apa pornită și conștient de ridicolul situației, vrei să intri în cadă. "Ce faci? Nu poți intra, doar ești îmbrăcat", îți spui. "Cum să fiu îmbrăcat? Sunt gata de duș!" "Cum să intri în duș cu hainele pe tine?" "Care haine?". Prima dată acest monolog dialogat durează minim 30 de secunde. A doua oară cam 15. A treia oară intri sub apă și începi să râzi de unul singur.

Avantajele acestei proceduri sunt:

- nu aluneci în duș, nu-ți spargi capul, nu-ți învinețești ochiul, nu te tai, nu te lovești, nu te învinețești, și deci, când ieși de sub apă, nu areți ca victima unui abuz.

- prin șosetele murdare trece mai multă apă și mai mult săpun decât dacă le-ai spăla manual.

Pericolul acestei metode este sa uiți să-ți speli picioarele, și să rămâi cu picioare murdare în șosetele cu miros de balsam de păr.

Tot secretul este ca în permanență să ai în picioare minim o șosetă, dacă decizi să o speli pe cealaltă în mână. Sigur, cu adevărat provocator devine momentul în care decizi să speli două perechi de șosete în loc de una, și în mijlocul dușului ești complet ud, sub apă, dar cu picioarele uscate din nou.

Această metodă de spălare a șosetelor se complică în cazul șosetelor scumpe despre care vorbeam anterior, care pretind să rămâna uscate în orice condiții.

Am căutat să extind această metodă extrem de eficientă și la spălarea tricourilor, pantalonilor, etc., demonstrând universalitatea procedurii, dar când mi-am dat seama că această metodologie nu este aplicabilă și în cazul gecii de ploaie și vânt, am renunțat.

Mi-a mai rămas doar să răspund curiozității mamei: dacă ți-ai spălat șosetele în picioare, acum să te văd cum le întinzi!

(urmează: RE:LEVANT)