Sunt obosita. Obosita si vreau sa plang. Sau macar sa ma plang. Sau macar sa dramatizez. De trei saptamani dramatizez - textul lui J.S.Foer. Azi am dat examenul. What a release. Am muncit pe examenul asta de mi-au sarit capacele... Si m-a lasat complet stoarsa si epuizata, in fata urmatoarelor 7 examene saptama asta...
Chiar m-am gandit in ultima vreme la reactia noastra cand vedem o dramatizare/ecranizare, dupa ce citim o carte (si-mi amintesc debaturile cu E.C si M.T de pe vremea adolescentei cand M. incerca sa ne convinga cat de inutil e sa citesti o carte, cand poti sa vezi filmul. E. si cu mine eram antagonistele care sustineam cauza hartiei)... Oricum, aproape fara exceptie, cand primim un produs semi-mestecat in perspectiva celui crud, suntem dezamagiti. E atat de frumos universul pe care o lectura il creaza in noi ... atat de frumos si de personal. Ei bine, acuma de cand tot dramatizez si dramatizez, imi dau seama ce munca grea e defapt sa mesteci ideile altcuiva si sa le redai in alta forma, fara sa-i alterezi esenta. Va rog sa ma credeti, e cumplit! De azi inainte am sa mai inchid un ochi in fata dramatizarilor proaste (dar am sa-mi rezerv intrebarea: DE CE l-ai facut daca l-ai facut asa prost?).
Iar e trecut de 21:00 si sunt in acelasi birou ca azi-noapte. Alunec in voie. Ma simt teribil de obosita. Si incet-incet universul cuvintelor mele se prabuseste sub greutatea tuturor(a).
PS. Azi se dadeau pe strada baloane cu PNLul. Am vrut sa iau unul si sa-l sparg in sala de lectura. BOOM! ... si-apoi sa fug si sa ma ascund dupa usa. Probabil as fi facut-o daca as fi avut drum la sala de lectura... Sau daca macar usa n-ar fi fost de sticla! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu