de Burtigny

Si am plecat. Pur si simplu am plecat. Soudan, cum zice Lord Byron: Tous les adieux devrait etre soudan! Nu m-am convins greu sa-mi fac bagajul. Omul normal “mai si pleaca o leaca” de acasa, inainte sa-si piarda normalitatea. Mi-am ingramadit prietenii si familia, mi-au ingramadit toalele in bagaje, mi-am ingramadit bagajele in masina si hop-top, ingramadita de toate gandurile, emotiile si sperantele, am spus adieux a tous que c’est bien-aime. Bienvenue a tous que c’est inconnu!
Am ajuns in locul in care pt urmatoarele 3 luni ma asteapta un pat si-o mancare calda, o trupa de oameni colorati, vorbitori de tot soiu de limbi, internet wireless si Mont Blancul la orizont. Un varf de deal, printre vii si casute vechi cat multe vieti de om. Burtigny e o combinatie delicioasa de litere si sunete, si parca acest mic colt de univers nu putea fi numit nicicum altfel. 250 de oameni stransi in case de piatra dar atat de civilizati incat incepi sa te intrebi din ce lume vii. A nu saluta bonjour monsieur, bonjour madamme... mais, c’est inimaginable! Coltul asta cu dealurile lui, cu vacile si fantanile lui, cu soarele lui, cu biserica lui si cu cimitirul, ma rasfata in fiecare zi.
Burtigny, aflat la 36 km de Geneva, e acasa pentru urmatorele 3 luni, si creste pe inima mea ca iedera din cimitir, pe zi ce trece. Imi moderez entuziasmul, fara sa ma las prada sentimentalismelor!