boEMMA

23 septembrie 2008: Boemia

07:00 suna alarma mea
07:05 suna alarma mea
07:10 suna alarma mea
07:15 suna alarma mea
17:18 suna alarma lui Kristine
07:20 suna alarma mea
07:35 suntem la masa
08:00 incepe ziua

Eu ma intorc in camera si pt urmatoarele 3 ore citesc, scriu, citesc, scriu. Kristine vine in pauzele de la curs in camera, zgribulita. Isi mai ia cate ceva si iese. Ma duc si fac un dus fierbinte. Ma intorc la activitatea de dinainte. Mai strang camera. Decid sa continui sa citesc afara. Vreau sa termin de citit Zapada (Orhan Pamuk) pana maine. Mai am 200 pg. Kristen se intoarce din nou, obosita. Mai ia ceva din camera si iese din nou la curs. Uit cat e ceasul, si ratez pranzul. “Eh, cina e in cateva ore”, imi zic. Colega mea se intoarce de la masa si se intinde rupta de somn, in pat. “La 2 avem alta intalnire”, imi zice. Am 15 min sa dorm. Eu intru in camera de pe terasa, de pe cealalta parte a camerei intra ‘sefa’ ei: “am uitat sa-ti spun ca e randul nostru la strans masa”. Kristen: “Adica... acuma?!” Cu un profund sentiment de vinovatie pentru dimineata mea supra-boema, am iesit pe usa fara a mai pune intrebari si-am lasat nemtoaica sa-si doarma cele 15 minute. Am aterizat in culmea curateniei: o bucatarie ‘industriala’ cu oale in care as fi putut linistita sa fac baie. Cu spuma! Multa spuma. Ascult conversatia din bucataria 2: un american povestind cu un chinez si un brazilian. Si frec oala/vana. Si ma gandesc tot la baia cu spuma si la pranzul pe care l-am ratat. O ora si ceva mai tarziu, in drum spre camera, Gabriel, negrul vorbaret si supra-activ m-a anuntat ca diseara ‘gasca’ iese. “Let’s go out tonight, just chillin’! There’s not much to do in this village!”. “Great”, I say. “where”?! “At Rolle, the next village”! u-hu!
Pe cand m-am intors in camera, Kristen era plecata deja la curs.

Cina la 6:00: o nebunie de branzeturi, salate, biscuiti si sosuri care m-a entuziasmat atat de tare incat toata seara am fost plina de zambet. Incerc o branza neagra, olandeza, dulce, acoperita cu un strat de dulceata de ... sa fi fost zmeura. It’s left-overs dinner: rezumatul sapatmanii gastronomice la JEM Burtigny. Raman la masa cu un elvetian din Lugano, vorbitor de multe limbi, dar pro-american. Ei, nimeni nu-i perfect. Francezul de langa el... el e european pana la capat!
07:29 Gabriel bate la usa: u comin’ ladies?! And out we go.
Rolle e un alt sat simpatic, langa lac, cam la 20 minute de Burtigny. Elegant luminat, construit in jurul unui castel, Rolle emana atmosfera sensibil europeana a unui mers negrabit al vietii, asezat pe linia lacului Leman, intre case cu obloane, fantani cu flori si puburi decupate din Parisul de alta data.
Dupa o delicioasa plimbare prin satucul-orasel superb luminat, Kirsten si eu ne-am alaturat grupului “that was just... you know... chillin’ ” si-am petrecut urmatoarea ora razand, strambandu-ne, indoindu-ne degetele unii altora si traducand cuvinte.
La 22:00 ne-am intors la baza, dar ce seara de 23 septembrie 2008 mi-a pus deoparte nu va fi intins in cuvinte.
Bonne nuit a tous!