marți, 20 aprilie 2010

Puterea ritualului (exercițiul 1)


Ritualurile - sau, într-un sens mai larg, obiceiurile noastre - sunt acele minuscule acțiuni care adaugă o structură vieților noastre de zi cu zi și cu care relaționăm într-un mod inconștient. Aceste ritualuri cotidiene sunt gesturi mici pe care le facem întotdeauna într-un anume fel. Felul în care ne facem cafeaua, paharul de vin/bere pe care îl bem seara când ne întoarcem de la serviciu, felul în care ne aranjăm scaunul și oglinzile când urcăm la volan, iată  câteva exemple de asemenea ritualuri. 

Acest exercițiu cere identificarea unui asemenea ritual personal și apoi compunerea unui text despre el - în cinci minute. Textul meu, scris în 5 minute și 21 de secunde:

O Nevoie, Emma Mocan

Cu greu rezist tentației de a intra într-o papetărie. Dacă trec pe lângă una cunoscută adesea grăbesc pasul, știind că dincolo de ușă timpul se oprește și pierd semnalul lumii "reale". De fiecare dată în mintea mea procesul e același: ai toate pixurile, creioanele, markerele, radierele, ascuțitoarele, hârtiile colorate, capsele, scotchurile, ascuțitoarele (...) de care ai nevoie => ai TOT ce îți trebuie și mult mai mult => n-ai motiv să intri => PLEACĂ! Zis și nefăcut: în secunda următoare mă aflu nuștiucum dincolo de ușă, în universul în care o iau razna. Încep să ating hârtia cu mâna, să caut foi colorate, să văd dacă au adus hârtie manuală sau hârtie aurie, sau cartoane negre, trec la creioane: HB sau cu mină de 0.7, stilouri, caiete cu spirală, grămezi de creioane simpatice și pixuri minunate. Dar mirosul, mirosul acela de hârtie proaspătă mă înnebunește, și sunetul pe care o coală îl face la atingerea alteia îmi dă fiori. Deschid ochii și văd agrafe de hârtie, plicuri, markere, radiere, toate construind în mintea mea măruntă un turn de fildeș în care îmi vine să mă urc și care atinge cerurile. 20 de minute mai târziu aleg o hârtie frumoasă și un pix cursiv. De fiecare dată trebuie să cumpăr ceva, nu pentru că aș avea o nevoie, ci pentru că am nevoie! Am nevoie să iau o fărâmă mică din acest mare paradis cu mine, acasă.

Niciun comentariu: