iluzia ........

de ce traim cu iluzia ca nu suntem singuri pe lume? ca pe masura ce trec anii, ne "completam" unii pe altii si devenim din unul...multi. vrem sa stim ca apartinem cuiva: unui om, unui grup, unei comunitati.

cred ca fiecare gest, fiecare cadou, fiecare bip, fiecare telefon, fiecare atentie, fiecare surpriza... nu sunt decat semne de la singuri catre alti singuri. "hey, te salut. ce faci? si eu sunt singur!"
suntem oameni diferiti, dar singuri. ne unesc diverse pasiuni, diferite preocupari, dar in fond si la urma urmei... suntem singuri!
ne nastem singuri, luam decizii singuri, murim singuri, dam socoteala in fata lui Dumnezeu, singuri. suntem multi singuri, impreuna.


... si totusi.... nu putem trai fara un "celalalt" care sa constientizeze pana la urma, existenta noastra. fiinte singure egoiste si egocentriste ce suntem...
dar cum spunea ada milea in Quijotele ei:

Dac-as avea...o insula
daca as fi...numai eu pe insula
daca numai eu as fi
nemieni nu m-ar cicali
nimeni nu m-ar obosi
nimeni nu m-ar pedepsi
nimeni nu m-ar parasi
....
dar nimeni nu m-ar iubi
pe insula

si asa ne imprumutam unii pe altii unii altora, pentru a fi modelati, a fi iubiti sau urati, si aruncati inapoi in pustiu, sperand mereu, visand mereu, crezand mereu ca nu suntem singuri.
ce iluzie...