Oamenilor, as vrea sa (va) scriu tot timpul. Sa scriu in timp ce lucrurile “se petrec”. Sa scriu cand sunt in Geneva sau pe autobuz sau cand visez sau cand conversez cu un elvetian pe o banca langa lac. As vrea sa scriu despre papuci, despre lume si viata, despre bani, despre Auberge, despre ce citesc, despre timp, despre hartie de impachetat, despre comunicare, despre multi-culturalism, americani, globalizare, criza economica, strampi, emigrare, desene animante (da, mai ales desene animate), Obama, foametea din lume, rasism, viata in comunitate, despre teatralitatea cotidianului, transport public, politete, politica, prostitutie intelectuala. As putea scrie un Index alfabetic doar cu topicurile pe care m-as porni sa scriu. Ironic, cand te gandesti ca sunt perioade in care trebuie sa-mi fortez mana sa scriu fie si un articol, un eseu, un proiect, un email sau un sms!
Se intampla asa, ca sunt plecata 10h/zi, ca ma intorc la 18:12, intru in bucatarie de unde ies la/dupa 8, moment in care rupta de oboseala fiind, ma uit la desene animate si/sau socializez cu cine pica “la mana”. Am inceput sa amestec stilul de viata de acasa (culcat tarziu-trezit tarziu) cu stilul de viata de Burtigny village (culcat devreme-trezit devreme). Si-am inceput sa invat lumea sa piarda noptile: guilty as can be, but I can’t help myself. Auberge-ul (singurul local din sat) inchide la 23, si martea si joia tin inchis. Dar daca iesi la o plimbare sub clar de luna, ti se aseaza la picioare intreaga Geneva luminata multicolor. E ca si cand as locui pe Cetatuie, dar mai sus. Mai sus si mai departe. Si mai detasata. Mult, mult mai detasata.
Melissa e intern la WHO (World Health Organisation). Sambata si duminica isi pregateste pranzul pt toata saptamana: 5 sandwichuri. Ar trebui sa iau si eu in considerare posibilitatea de a scrie intr-o zi pentru o saptamana intreaga, si a publica zilnic. Sigur, nimic nu va fi “cald”, dar statutul de citiror presupunere o pozitie de incredere oarba! :)
am sa public azi, pe masura ce scriu, despre saptamana trecuta!... dupa ce ma intorc de la o plimbare in Elvetia. se vad azi, oare, Alpii la orizont?
cu prietenie,
O Mocanitza dusa. departe dusa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu