Experimentez din nou si din nou aceleasi minuni. Incerc sa invat. Incerc sa nu uit. Incerc sa nu tin doar pentru mine, incerc sa nu ma opresc.
Dumnezeu invita. Invita elegant si subtil uneori, transant si explicit alte ori. Am simtit asta pe pielea mea, si nu este piele pe lume asta care sa nu stie despre ce vorbesc. Nu de putine ori m-am lasat prada vanturilor, si-am lasat uitarii chemarea. Nu stiu ce s-ar fi intamplat, si cum ar fi aratat viata mea daca as fi spus Iata-ma, trimite-ma, fara urma de ezitare cand vocea Domnului Dumnezeu mi-a vorbit. Dar
Dumnezeu asteapta. Au fost si momente in care, cu teama, smerenie, si nu putina timiditate am raspuns pozitiv invitatiei Lui. De aici minunile s-au tinut lant, si revarsare de miracole si invataturi s-au scurs peste mine si existenta mea. Nimic nu mai e la fel din momentul in care atingerea Cerului isi lasa amprenta peste neinsemnata noastra existenta. Contactul e extrem de palpabil uneori, dar ochii nostri obositi si bolnavi refuza recunoasterea, refuza dialogul, refuza marturisirea. Pentru ca asa cum spuneam si cu alte ocazii, cand Dumnezeu invita, tot
Dumnezeu face cinste. L-am vazut. Din nou. Nu eram pe strada, si nici acasa in bucatarie, sau ascunsa intre cartile din biblioteca. Se uita la mine. I-am zambit, dar L-am evitat. Mi-a intins mana si mi-a zis atat:
El: Ai incredere!
Eu: Incredere? Nu-mi plac generalitatile. Fii mai specific!
El: Ti-am spus doar sa ai incredere. Apoi asculta-ti inima si vei stii.
Eu, obraznica: Sa-mi ascult inima? Ador replicile din filme, dar cliseele nu sunt de domeniul meu.
El, cu rabdare: Iar mie nu-mi place sa ma repet. Desi, daca va trebui, o voi face de cate ori va fi nevoie.
Mi-am luat un minut. N-a fost nevoie de mai mult. Am facut liniste in mine. Mi-am ascultat inima. Batea cu viteza. Stiam exact ce vrea de la mine. Dar eram atat de epuizata de alergat incat nu-mi doream decat o pauza de la viata mea. Ironic, dar asta mi-a oferit: un efort mare, o oboseala crunta, si-o perspectiva noua. Fa o pauza de la viata ta si arunca-ti ochii peste viata altora: atunci vei intelege mai mult din Mine.
De data asta L-am ascultat, desi astepta mult de la mine. N-am avut incredere in mine, cata a avut El, dar cee ce mi-a spus in linistea dinauntrul meu a fost motorasul care a sustinut “calatoria” pana la final.
Acum cand trag linia, vad mult si multe: vad mai mult in mine, dar vad totul in El; vad mult bine facut in jur, si vad multe transformari in cei care, la randul lor invitati, au zis da; vad multa oboseala, da vad toata odihna vietii in El.
Dumnezeu schimba vieti, atitudini si mentalitati.
Pentru ca El invita si asteapta, apoi ofera toate resursele si face cinste, ca la final, niste oameni obositi si risipitori, critici si nemultumiti, bodoganitori si cartitori sa beneficieze de cinstea de a lucra cu Dumnezeul istoriei si sa beneficieze de schimbarea pe care doar El o poate oferi.
