E greu uneori pur si simplu sa traiesti. E greu sa traiesti cand stii ca ai totul si nu meriti nimic. E greu sa traiesti cand stii ca iubesti oameni care nu te iubesc inapoi, si inviti in viata ta oameni care nu te doresc. E greu sa traiesti sub soarele de toamna cand inauntru viforul iernii urla.
E cu atat mai greu cand incerci sa misti un deget, in lume , sa “meriti” putin din totul intins pe masa. E greu sa te faci iubit si uneori imposibil sa te faci dorit. E greu sa aduci primavara. E greu sa pornesti schimbarea si uneori imposibil s-o mentii. E greu cand inauntru functioneaza sisteme proaste si e si mai greu cand ai impresia ca toata lumea te intelege gresit. E greu cand iti pierzi coordonatele in goana dupa acceptare. E greu sa potrivesti piesele de puzzle cand nu mai vezi imaginea de ansamblu.
E greu sa vorbesti cand nimeni nu te aude. E greu sa taci cand toata lumea te arata cu degetul. Dar e si mai greu sa nu faci la fel.
Pentru ca ... e la fel de greu sa iubesti si sa doresti. E greu sa asculti. E greu sa accepti schimbarea cuiva. E greu sa treci peste aparente. E greu sa ierti.
E greu sa cauti adevarul, independent de parerile celorlati. E greu cand il atingi. Atunci e cel mai greu. Sa-l vezi. Sa pui mana, curios. Sa simti cum arde. Sa te frigi. Sa inveti. Sa te schimbi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu