aici. acum

Nu ti s-a intamplat niciodata sa vrei sa pleci ? pur si simplu sa vrei sa-ti lasi balta viata macar pentru un timp, si sa pleci departe, cautand o uitare, cautand un inceput, cautand defapt ceva ce-ai pierdut?! Nu ti s-a intamplat niciodata sa simti o crapatura prin mijlocul tau? O crapatura larga in care au cazut toate relele si bunele, o crapatura care te-a lasat gol, dar plin de mizeria ei, si in acelasi timp de curatirea p care o da. N-ai simtit niciodata o apasare pe inima, care te striveste, te doare, de mananca, te devora. O apasare aparent nejustificata, dar care te zguduie din temelii?!
N-ai cautat niciodata un inceput nou? N-ai dorit o viata noua intre fete necunoscute, drumuri nebatatorite si suflete nedescoperite? N-ai vrea sa poti lasa totul balta?! Sa o iei de la inceput. Altundeva. Sa fii altcineva. Sa cunosti alti oameni. Sa te lovesti de alte probleme. Sa dansezi intre alte cuvinte. Sa soptesti ganduri nerostite inca...

Ce vis. Ce utopie. Ce dorinta desarta. Pentru ca iata-ne inchegati in propriile noastre mizerii, noi ce de azi crescuti in toti anii acestia. Noi ne-am adus aici. Noi am dat frau viselor si iluziilor. Noi cei care visam vietile altora si le consumam pe ale noastre in nimicuri zilnice. Doar.... noi. Noi singuri. Aici. Acum. welcome to wherever you are.