miercuri, 11 martie 2009

Călătoria Buburuzelor...



Inca o fotografie de Bogdan Stanescu.
Povestea merge mai departe...



11 Martie 2009, ora 01:01

Str. Basmului Neterminat, nr. infint, ap. 888
Marele Oraș
Lumea Abandonată

Dragă mami,

Îmi pare rău că nu am apucat să-ți scriu de 8 Martie, dar am fost foarte ocupată cu Bubulina. Lumea asta în care am ajuns e cumplit de aglomerată și enorm de mare, cum niciodată nu mi-aș fi putut închipui. Ca sa fiu sinceră, uneori mi-e greu și să rămân aproape de Bubu, pentru că dacă-mi întorc ochii un minut de la ea, am toate șansele să mă pierd. Dar fac tot posibilul să nu ajung prea departe de ea, pentru că e mai mare și știe mai multe decât mine... Și și pentru că ți-am promis ție, deși sunt sigură că m-aș putea descurca și singură!

Află despre noi că am ajuns bine și că suntem fericite și sănătoase. Vremea e frumoasă aici, dar mi-e dor de umbra de acasă. Ce mai face Tătucu? Dar Bubicu? I s-a vindecat piciorușul patru după ce și l-a agățat în tufa de zmeură? Of, și de câte ori ne-ai spus să nu ne jucăm pe-acolo...

Dar să-ți spun câteva cuvinte despre drumul nostru... Când ne-ați condus la brutăria din sat unde se adună porumbeii să mănânce firmituri și de unde se pleacă în toate direcțiile lumii, îmi era foarte frică. Și lui Bubu îi era, mi-am dat seama imediat. Nu zburasem niciodată așa sus, și nu știam la ce să ne așteptăm. Dar în seara aceea cu caruselul, atunci când am coborât cu fețele încremenite - dar zâmbetul până la urechi, ne-am promis că următoarea probă nu va fi de viteză, va fi de înălțime. Ne-a fost teamă că nu ne veți lăsa, dar sunt așa de fercită că am ajuns aici.

Deci am urcat pe aripa porumbelului gri. Bubu a s-a cățărat și ea ceva mai greu pe o pasăre mai slăbuță, și când am ajuns, mi-a și zis ca i-a fost rău tot zborul. Eu m-am ascuns între câteva pene, dar ea nu s-a gândit la asta. Am așteptat să plecăm. Ne-a fost teamă că ne vom despărți, că nu vom pleca împreună sau că nu vom ajunge în același loc. Se putea întâmpla orice, dar vehiculele noastre aeriene mergeau tocmai împreună. Când au început să-și miște aripile în tandem și ne-am ridicat, mi-a bătut inima atât de tare încât a trebuit să-mi țin ochii strâns închiși. Când i-am deschis eram sus sus sus, vedeam brutăria și școala și pe toți oamenii cei mari. Deși pe voi nu v-am mai văzut, am știut că sunteți acolo și-atunci mi-a venit să plâng. Dar să știi că n-am plâns!

Am ajuns mai repede decât am crezut. Păsările noastre au coborât pe rând. A mea a aterizat pe-o țeavă rece ce m-a făcut să-mi amintesc de carusel. Bubu a aterizat direct jos pe trotuar, și-apoi a început să zboare singură spre mine. Tremura de frig pentru că să știi că acolo sus vântul e foarte puternic și aerul rece, dar ne-am bucurat așa de tare să ne revedem încât bulinele de pe aripioarele noastre au început să danseze.
În timp ce ne povesteam una alteia despre călătorie, un Om Mare (care aici se numește Adult) care se uita aparent plictisit în jos, a luat o piatră și-a aruncat după pasărea lui Bubu. Se pare că aici Oamenii Mari nu iubesc zburătoarele. Poate nici insectele. Dar nu-ți fă probleme pentru noi. Mai stăm câteva zile și venim spre casuța noastră.

E foarte neobișnuită lumea asta, deși e altfel decât am învățat la școală. Am să-ți spun mai multe în următoarea scrisoare (sau când ajung acasă), dar acum trebuie să mă duc la culcare.

Bubu ar vrea și ea să scrie ceva, dar nu știe ce. Are ceva ce în Marele Oraș se numește nothing, dar eu nu știu exact cum e aia să ai nothing, când ea nu are nimic... Oricum, te rog spune-le tu și alor ei că suntem bine și fericite și că vedem multe lucruri interesante. Ce să vă aducem?

Apropo, mi-a apărut o bulină nouă pe aripa dreaptă. Sunt așa de fericită! De fiecare dată când trec peste o baltă sau pe lângă o sticlă aruncată pe jos (aici e plin de ele), mă admir și-mi zâmbesc.

Acum trebuie să plec. Calde salutări și lui Tătucu și-o ciupire lui Bubicu, așa, ca de la sora lui mai mare!

Te îmbrățișez cu drag și dor din Marele Oraș, cu bucurie,

o Buburuza mică

PS. Ți-am legat și o poza pe care am făcut-o eu în ‘aeroport’ - în timp ce o așteptam pe Bubu să urce...

Niciun comentariu: