Nascut pentru shopping...

Asta e realitatea in care traim: mallul a ajuns sa dea raspuns si intrebarilor existentiale de genul: de ce m-am nascut? Care este scopul meu in viata? Una dintre sintagmele arhicunoscute ale unei monstruozitati de mall este tocmai aceasta: nascut pentru shopping.
Dar in ultima perioada mallul a ajuns mai mult decat un loc pentru cumparaturi. Din cate am inteles, la Timisoara in mall s-a mutat starea civila si daca nu gresesc, oficiul de pasapoarte. In cluj este un oficiu postal, iar la Iasi se pare ca s-a deschis o capela. Adica da, daca omul nu merge la biserica duminica, ci merge la mall, de ce sa nu coboram biserica.... in magazin?! Sa intre pacatosul dupa ce cheltuie cateva milioane bune, sa spuna o rugaciune si sa faca o cruce... sau poate sotul doreste sa-si astepte aleasa inimii, nemai avand rabdare sa se plimbe din magazin in magazin... sau vorba cuiva.... poate e loc de rugaciune pentru reduceri.

Ma uitam zilele trecute intr-un album de arta reprezentand opera lui Breugel, si, privind una dintre picturile lui, am avut brusc sentimentul ca mallul nu e altceva decat un TURN BABEL contemporan: o incercare a omului nu de ajunge la cer...ci de data asta...de a acoperi “pamantul”, nu o ridicare pe verticala, ci o “imprastiere” pe orizontala...
In fond, daca in incinta mallului s-ar amenaja si un spatiu de hotel, de spital, o scoala/gradinita/facultate si .... o biblioteca pentru perioada de sesiune (desi libraria nu e departe de adevar), un oarecare cetatean cu usurinta si-ar putea muta viata in mall, spatiu in care ar avea parte atat de strictul necesar cat si de toate mofturile visate: filme, bazine, haine, mancare, jucarii, cafenele si... acces imediat la institutiile cele mai importante.

Trista realitate in care reconstruim agora, dar nu ca un spatiu in care sa socializam, ci in primul rand in spatiu in care sa fim vazuti si in care sa cheltuim bani multi pentru multe nimicuri.

Singura mea intrebare ramane: oare in capela din mall... se oficiaza inmormantari?