Life is like a box of chocolates: you never know what you’re goona get!

Life is like a box of chocolates: you never know what you’re goona get!

Cutiile de ciocolata sunt unul dintre cele mai extraordinare maruntisuri care exista pe lumea asta. Creaza pofta. Creaza suspans. Creaza asteptari. Creaza miros. Creaza gust. Creaza satisfactie sau dezamagire. Creaza o punte intre imaginar si real.

Evenimentul! Acesta e primul element care invaluie cutia de ciocolata in importanta. Dar n-am sa ma opresc asupra imtamplarii remarcabile sau nu care fac posibila intalnirea dintre cutia de ciocolata si.... tine.
Prima privire invaluie cutia eleganta intr-o aura, si daca are si o panglica subtire care s-o cuprinda... atunci desfacerea cutiei devine un adevarat ritual plin de suspans. Fasia ingusta e luata delicat intr-o mana si usor, foarte usor, desfacuta. Respiri adanc. Ridici capacul: prima percepere (incarcata cu o adanca veneratie) te cuprinde din talpi pana in crestet de cea mai eleganta ravnire, si ochii danseaza rapid peste toate formele si toate culorile ciocolatii care tortureaza un capriciu atat de marunt.
E extraordinar. In momentul urmator se creaza asteptarea. Vezi. Vrei. Dar staaaaai. Inca nu e momentul! Degetele incep sa se plimbe peste amestecul de constructii marunte, si fantezia incepe s-o ia razna pe masura ce degetele compromit o nerabdare ametitoare. Ridici mana bosumflat, ca un copil mic, certat de doamna educatoare. Prima data trebuie sa-ti cultiva pofta, si sa descifrezi compozitia stelelor frumos aranjate in cutia cea pretioasa. Abea apoi poti sa te atingi de minunatia cea mica. Ametit de mirosuri, deschizi carticica marunta si-i parcurgi “umplutura”. Cu un ochi pe “harta” si unul in luxosul dreptunghi de carton (desigur, daca nu ne plac cutiile in forma de inimioara, stea, peste si asa mai departe), citesti numele elegante si compozitiile complicate.
Urmeaza decizia. Alegerea e grea si euforia aromei te scoate din minti. Ochii aluneca in sus, in jos, la stanga, la dreapta, inapoi sus, inapoi la dreapta....aaaaah, care sa fie prima?! Cea cu aluna? Cea cu martipan? Cea cu portocala, sau mousse, sau cacao, sau cea amara, sau cea cu cappucino? Timid, intinzi mana spre rafinata frantura de ciocolatica. Ba nu! Nu asta. Te rezgandesti in ultima clipa, si-ti arunci asteptarea spre bucatica de langa. O prinzi intre degete si-o apropi de gura. Inchizi ochii. Te deconectezi.

Aici se termina povestea mea, pentru ca incepe povestea ta. De aici incolo las imaginatia sa zboare libera in tara in care curge ciocolata cu lapte, spre tinutul celui mai delicios rafinament si-a celui mai marunt capriciu.
Am mazgalit aceste randuri sub directa influenta a unei cutii de ciocolata elvetiana, careia trebuie sa recunosc ca nu i-am rezistat nici un moment. Lucruri mici care fac senzatii mari sa se paleasca.
Un singur lucru reprosez acestui minunat concept de “cutie de ciocolata”: multumesc ca stii sa marchezi momentele speciale, dar chiar nu vezi ca ne transformi pe toti in niste egoisti? drept pedeapsa, am sa te inchid in dulap! pe curand!