miercuri, 20 februarie 2008

Visul (August Strindberg)

Avocatul: (intra iar) ma intorc la primul meu infern... asta a fost cel de-al doilea si cel mai mare... cel mai dulce a fost si cel mai mare... uite, din nou a lasat sa-i cada acele de par pe podea.... (le aduna de pe jos)
Ofiterul: ia te uita, si el a gasit acele de par!
Avocatul: si el?! Priveste! Are două brate, dar e un singur ac. Sunt doua, dar e unul. Il indrept, e o singura bucata, il indoi, sunt doua, fara sa-nceteze de a fi unul. Il frnag, uite, sunt doua. (frange acul de par si azvarle cele doua bucati)
Ofiterul: a vazut toate astea... dar inainte de a se rupe, cele doua brate s-au departat! Daca se apropie, rezista!
Avocatul: si daca-s paralele, nu se intalnesc niciodata... nici nu tin, nici nu se frang.
Ofiterul: acul de par e cel mai desavarsit lucru din lume. O linie dreapta egala cu doua paralele!
Avocatul: o broasca incuiata cand e deschisa.
Ofiterul: descuie o usita care, incuiata, ramane deschisa
Avocatul: seamana cu usa asta. O inchid si iti deschid cale libera, Agnes! (iese si inchide usa).

Niciun comentariu: