Balta mea de picurat idei

Suflete mari în trupuri mici

2012-01-05T13:39:00.000+02:00

Un an și jumătate de la ultima postare, și iată suntem în ianuarie 2012. Bogdan și cu mine suntem bine, foarte fericiți, ușor vegetarieni de vreo opt luni (foarte) bune, optimiști și cu planuri mari.

De jur împrejurul nostru, rând pe rând familii dragi de prieteni și-au crescut numărul sufletelor de sub acoperiș. La nunta noastră, Elias avea o săptămână, Maya urma să vină la doar câteva zile, iar Sava creștea cuminte în burtică la Mia. S-au făcut mari de atunci. Cu mersul lor legănat, părul pufos, și degetele durdulii cu care înfulecă biscuiții, micuții aceștia sunt adorabili, și ne sunt tare tare dragi.

Așa că acum, la început de an, ne-am făcut o bucurie și i-am vizitat pe toți. Au fost ca bomboanele dintr-o cutie de ciocolată: mici, dulci și diferiți. Și ca să-i bucurăm și pe prietenii noștri, i-am fotografiat cu mic și mare, să aibă o poză de pus la album lângă Crăciun 2011.

Filip, Simona și Sonia Cherecheș-Toșa

Sonia

Mia, Luci și Sava Gheju

Sava

Rareș (șase săptămâni) și Claudia Ciuchină

Cristi, Rareș și Dan Ciuchină

Dan

Mari, Cristi și Bianca Buda, și Antonia pe drum

Bianca

Svetlana, Victor și Maya Stegaru

Maya

Elias

Cristina, Ovidiu și Elias Alb, și o surioară pe drum

Și ca să răspundem în avans întrebărilor celor curioși, noi încă ne bucurăm de liniștea și confortul vieții în doi, de diminețile lungi și nopțile scurte, de weekenduri spontane departe de casă. Până să avem și noi un Stănescu mic, ne bucurăm de micuții prietenilor noștri. Și ne place!

M-am măritat!

2010-10-09T14:42:00.001+03:00

Dap, Emma Mocan și-a luat numele de Emma Stănescu, dar inima ei de Mocaniță va rămâne o mocancă veritabilă pentru totdeauna. Iar blogul îi va rămâne fidel, pentru că, de ce să nu recunoaștem, Stănescița sună "ca pixu'". Fixpixu'.

Fericită și mândră că cel mai frumos flăcău din comună s-a uitat tocmai la mine, că m-a luat de mână, m-a învârtit de două ori, mi-a dat drumul si m-a prins înapoi în brațe. Apoi mi-a cerut mână și următorul lucru pe care mi-l amintesc este că ieșeam tot de mână din biserică.

A trecut o lună bună de atunci. Am văzut Toscana și Barcelona, și viața se așează acum într-o nouă normalitate. Dar pentru că ne-a plăcut așa de mult nunta noastră, am făcut o listă cu 49 de lucruri specifice pe care am vrea să nu le uităm. Vom posta articolele din listă pe rând, câte unu-două la una-două zile. Poze și texte pe această temă postăm aici, în mica noastră bucătărie comună:

emocan.bstanescu.com

De ce? De ce nu?
http://emocan.bstanescu.com/de-ce
Eu despre el, el despre mine
http://emocan.bstanescu.com/despre-noi

Kafka zicea că sunt două păcate capitale din care se nasc toate celelalte: nerăbdarea și lenea. Noi încercăm să nu lenevim, iar voi aveți răbdare, căci într-adevăr, cele mai frumoase și bogate roade au nevoie de timp.

cu și despre Poliția Română. sau fără.

2010-07-17T01:54:00.005+03:00

Trebuie s-o spun pe asta, deși mi-e teamă că am să mă plictisesc pe parcursul propriului meu text, de propriile-mi cuvinte. Pe scurt:

1. Expozițiunea: Doi polițiști pedepsesc traficul pentru un covrig

Azi, de dimineață eram în mașină cu fratele meu, undeva pe lângă Central. Pe banda noastră de mers era staționată o mașină de poliție (în dreptul linii continue). Fratele meu dă s-o depășească (trecând implicit pe contrasens), da-i zic, chicotind:

- Stai mă așa cuminte în spatele lor, poate se face coloană și cineva claxonează. Ar fi fain.

Unul din polițiști era bine-mersi la .... Covrigi.

În fine, bine-nțeles că din coloana formată foarte rapid, unul s-a găsit să facă zgomot. Atunci pe geamul mașinii cu autoritate rutieră dar fără cai putere a ieșit un braț terminat într-o mânecă scurtă albastră cu manșetă albă, și ne-a făcut semn să trecem, ca unei mici ciurde de ovine.

Ușor amuzată de situație, încep să fac bășcău. Fratele meu:

- Păi vezi? Ai ce scrie pe blog.

- Naaaa, zic eu. Nu am punct culminant, nu am deznodământ. E doar o observație plictisitoare despre doi polițiști care pentru un covrig cald încurcă orașu' într-o zonă centrală la o oră de vârf, doar pentru că "pot".

2. Punctul culminant. "Bravo Pisi! Hai să vezi ce-ai făcut!"

Ei bine, spre după-masă, s-a consumat direct un punct culminant, fără niciun avertisment.

Ieșirea din Mănăștur, pe sub pod, spre Polus, E60. O mașină oprește brusc. Următoarea oprește brusc. Urmăm noi, care oprim "la timp", dar la limită. Următoarea mașină oprește și ea, tot la limită, dar oprește. Din spate de tot o Astra neagră se izbește de Mercedes care se izbește de noi care ne izbim de Ford (sper că nu le-am încurcat ordinea). Mașina din fața Fordului a apucat să-și salveze astfel fundu'. Nu știm exact ce viteză a avut pisi (domnișoara) din Astra, cert este că și-a anulat complet fața mașinii - care de altfel nici n-a mai pornit - și a reușit să avarieze încă trei mașini.

În fine, Poliția este chemată dar (atenție) nu vrea să vină, deși mașina "vinovată" nu poate fi dusă la constatări pe roți. Gândul mă duce instant (ați ghicit) la covrigărie ("or fi la covrigi", îmi zic).

Dar stai, parcă de nicăieri apare un echipaj format din doi tinerei apare. Nino-nino...opresc lângă noi, constată mașinile, întocmesc un proces verbal, și pleacă.

Incidentul (accidentul) s-a petrecut la ora 16.40, la 35C. La ora 18.30 eram tot acolo, chiar daca temperatura a coborât la 33C. Am fost surprinsă cât de pașnică și prietenoasă a fost toată lumea implicată, deși să fim serioși, 3 ore din viața oricui sunt o valoare. Ce sa mai vorbim de nervii și stresul reparațiilor ulterioare. Oricum, "oricui i se poate întâmpla" era pe buzele tuturor. Foarte ardelenesc acest episod.

Stănescu îmi întinde pe geam procesul verbal și eu încep să-l citesc, plictisită și topită. Între rândurile mâzgălite în plictiseală, reușesc să disting cuvântul APĂ. Apă? Ce apă? De unde apă? Încerc să refac fraza, și aflu cu stupoare că domnișoara A. din ultima mașină (vinovata, ca să spunem așa) a pierdut controlul autovehiculului din cauza "apei de pe carosabil", și s-a lovit de prima mașină, care s-a lovit de a doua și tot așa. La 35 de grade afară și soare puternic, și daca ai scăpa un pahar de apă pe jos s-ar evapora instant. Unde mai pui lipsa ploilor de XX zile la Cluj. Peste toate astea, domnișoara vinovată s-a ales doar cu un avertisment (nicio amenda, niciun punct).

AICI am încheiat textul azi-noapte, pe la 1. Bine-nteles ca m-am plictisit de el. Dar azi s-a întâmplat ceva și mai oribil, altceva "demn" de pus pe blog, deși nu are acțiune, nici un subiect prea bine închegat, ce să mai vorbesc despre introducere sau cuprins...

3. Deznodământul: C.

Azi am urcat pe autobuz spre casă, în jur de ora ... habar n-am. (ce e asta? oricum nu e declarație). În urma mea au urcat mulți alții, astfel încât am încercat să le fac loc pe culoarul dintre scaune. Un domn pe la 50 de ani, mic de înălțime și gârbovit de spate stătea în mijlocul acestui interval, și nu se dădea dus.

- Nu vă supărați, n-ați vrea să mergeți puțin mai încolo, să mai poată urca lumea!?, îl întreb politicos.

Nu răspunde nimic. Nu se mișcă deloc. Mă irită. Îmi scot din poșetă biletul și printr-o greșeală (wow, dar ce greșeală), breteaua poșetei mele îl atinge pentru o secundă. Domnul (căruia îi vom spune C.) începe să gesticuleze iritat, ca și când ar exista o musca invizibilă, sau ca și când ar vrea să se asigure că tot autobuzul știe că mânuța lui a fost atinsă. Închid poșeta și stau cuminte. Cum altfel, în căldura asta copleșitoare?! Încep să simt că cineva miroase a alcool, da' rău. Mă uit în stânga și dreapta, dar tot el îmi era suspect. C. mă călca pe nervi, nu știu de ce. Era genul de om lângă care sigur nu îți dorești să stai în picioare, pe căldură, în autobuz. Iritată, m-am așezat pe un scaun, fix în soare, dar nu l-am pierdut din ochi pe enervantul C. Cam la două stații distanță, un domn înalt se ridică foarte brusc de pe scaunul aflat chiar în dreptul lui C. și începe să strige (a se citi: înjure), indicându-i unde să își țină mâna (pe bara de sus, nu pe bara atașată scaunului pe care domnul stătea). Scandal în toată regula, se pare că domnul C. l-a atins cu mâna pe spate.

C. îmi era antipatic rău, fără să știu de ce, (chiar dacă reacția domnului de pe scaun a fost oricum foarte deplasată). C. și-a cerut politicos scuze, și s-a prins de bara de sus.

Au mai trecut o stație, două și cu coada ochiului eram tot pe C. cel antipatiC, când am văzut (n-o să mă credeți, dar e adevărat) pe plasa lui "de Napolact", urme de sânge, grețos prelinse de sus până jos. Am început să să mă gândesc ce altceva ar putea fi (zeamă de cireșe - riiight, la 12 lei kilu', cine-ar prăda bunătate de fructe?! sos de roșii - nuuuu, era mult mai lichid și transparent; acuarelă - am râns singură. domnu' ăsta părea inginer convins, nici urmă de boemie în "sânge"). Și în timp ce îi tot studiez eu plasa și mai coboară unu'-altu' din autobuz, observ că piciorul stâng al pantalonului era plin de sânge, de sus până jos. Sânge-sânge, nu vopsea, ketchup, sau zeamă de fructe. Nu știu eu multe despre sânge, dar îl când îl văd, îl recunosc. Mai mult, era sânge "împroșcat", fix ca în filmele de groază. Erau pete mari și pete mici, stropite, unele scurse. Erau proaspete, e clar; încă "luceau", nu erau uscate, și nici maro. Omu' ăsta era într-un autobuz plin de oameni, se purta "nenatural", și era PLIN de sânge. Doamna de lângă mine a observat și ea, și se uita suspicios când la el, când pe geam. Am început să mă întreb ce ține C. în plasa Napolact, dar oricât mi-aș fi imaginat eu organe umane calde, cred că nu erau decât niște integrame. și arma crimei. poate.

Mi-ar fi plăcut să-l confrunt în fața autobuzului plin, să-l întreb: domnule, pe cine ați omorât, că nu-i Crăciun să tai porcu' și sunteți plin de sânge. Sau poate: Domnule, nu vă supărați, sunteți plin de sânge și mi s-a făcut rău. Cred că v-ați tăiat pe undeva, da, și v-a curs și pe plasă. Sau: vă rog să mă urmați la secția de poliție, fără comentarii!!! Da' cine știe, poate mă urmărea și mă omora, și eu nu vreau să mor!

Oricum, cel mai scabros moment a fost acela în care.... of, cum să și spun asta, că oricum nu mă va crede nimeni?! Cred că omu' avea sânge și pe mână, nu mult, dar suficient cât să.... murdărească bluza doamnei care stătea jos pe scaun în dreptul lui. Dânsa avea o pată roșie, proaspătă, fix în dreptul mâinii domnului C.

Am coborât la aceeași stație. Am stat la stop, apoi am trecut împreună. L-am urmărit cu privirea, gândindu-mă oare câți criminali sunt între noi, așa, la stop, în autobuz, în magazin. M-am gândit și la filmul lui Cristi Puiu care dacă nu m-ar fi plictisit în halu' ăsta, probabil (?) mi-ar fi plăcut!

x. Epilog.

E ora 1.51 a.m. si sunt tare, tare obosită. Mă gândesc că poate după aceste rânduri am să fiu chemată la secția de poliție pentru o declarație, dar atunci vom avea un Epilog în adevăratul sens al cuvântului și o încheiere mai consistentă a acestor texte cu și despre Poliția Română decât aceasta.

Să auzim numai de bine.

Notă:

La prima oră drăguța mea bunică m-a sunat să mă întrebe ce s-a întâmplat, că citise despre accident pe internet și s-a speriat că am fi pățit ceva. Țin să subliniez faptul că NU au existat victime, doar ușoare lovituri la cap și zgârieturi de la centura de siguranță (pe care dacă nu am fi purtat-o, probabil am fi lovit parbrizul).
C. vine desigur de la Criminal. Am să mă gândesc pe viitor la un scenariu pentru sângele scurs pe el și plăsuca lui.

Pentru că!

2010-07-13T00:21:00.002+03:00

Pentru că el e Bogdan Stănescu și abia aștept să devină soțul meu,
Pentru că viața e frumoasă lângă și cu el,
Pentru că învățăm în fiecare zi ceva nou unul de la și despre altul.

Pentru că pozele acestea sunt făcute pe vremea când habar nu aveam ce ne așteaptă
Pentru că probabil nici acum nu știm exact... ce ne așteaptă!

Pentru că suntem tineri și fericiți!

n-am stat!

2010-07-08T13:34:00.002+03:00

N-am stat din luna mai, de la ultima postare. N-am stat deloc. Am scris, și încă mult.

Mi-am dat examenele, mi-am scris lucrarea de dizertație pe care am susținut-o deja, am terminat de scris și un scenariul de care, în final, sunt chiar mulțumită. Cu alte cuvinte am un nou statut: absolventă de master în Studii de Teatru și Film la Facultatea de Teatru și Televiziune, UBB. Yummy!

Abia aștept să mă întorc la exercițiile incepute, dar până atunci am să postez una din multele texte "de opinie" pe care le-am scris pentru Diverse.

(subiect: o cronică despre turismul din România)

Zacusca pe pâine, brand național

Zacuscă pe pâine, iată propunerea mea pentru brandul național. Zacusca reprezintă tot ce e mai bun și ce e mai rău în țara noastră: diversitatea (legumele din amestec), sărăcia (zacusca este, de ce să nu recunoaștem, o mâncare austeră), hărnicia (multă, multă muncă intră într-un borcănel de zacuscă), economia agrară șubredă (zacusca e o combinație de legume "de mâna a doua"), și în fine gustul pentru picanterii al românilor mereu în căutare de scandal (și implicit gustul dulce-picant al amestecului din borcan). Românie dragă, ești zacusca mea preferată!

Diversitatea obiectivelor turistice din România e imensă: mănăstirile din Nordul Moldovei, Maramureșul și Cimitirul Vesel, Sighișoara, Branul cu Dracula, Apusenii, Marea Neagră, Sovata, Sibiul vechi și câte și mai câte "legume" intră în acest mixis. Coapte bine, decojite, curățate de sâmburi, date prin tocător și în final fierte emană o aromă unică: o combinație între autenticul autohton și visul european. Următoarele două caracteristici despre care vorbeam adineaori sunt oarecum divergente, sărăcia și hărnicia nu zac în același borcan fără să facă acid sau să dea arsuri la stomac. Totuși Romania, Land of choice, pare să se hrănească din asemenea paradoxuri în aparență de neînțeles pe care le amestecă cu spor. Dacă aș fi ceva mai cârcotașă aș spune că în Romania, Land of Contradictions, cei harnici sunt cei săraci iar cei mai leneși sunt cei .... se înțelege... dar nu sunt (n.a. cârcotașă). În fine, România produce legume. Sunt atât de ecologice încât sunt aproape de negăsit. Eu încă nu am mâncat zacuscă făcută din gogoșari de Turcia, gogoșari "roși" și zemoși care ar face mai degrabă un compot namaipomenit datorită conținutului imens de apă. Cât despre cât de picanți sunt românii, interesant de remarcat este faptul că tabloidele Click și Cancan și ziarul Libertatea au cei mai mulți cititori din România. Asta spune tot.

Dar de ce nu va fi niciodată zacusca un brand de țară în adevăratul sens al cuvântului? Pentru că zacusca nu mai există "ca pe vremuri", pentru că acum se cumpără din supermarket, are un gust oribil, și provoacă arsuri intestinale. În România gogoșarul crescut tot mai artificial nu e copt destul pe plită, vinetele pline de sâmburi și ceapa necălită sunt tocate la grămadă și turnate în borcane de 314ml. Acum, în plină criză financiară, cămara a rămas închisă iar gogoșarul cel mândru încet, încet putrezește. Același lucru se întâmplă și cu turismul în România: e pus "pe iarnă" și lăsat la mucezire!

Despre autodistrugere

2010-05-27T11:06:00.004+03:00

Un textuleț din multele scrise pentru diverse examene jurnalistice.

[subiect] Scrieți un comentariu în care să se trateze o problemă de administrație locală din comunitatea unde trăiți.

Clujenii au demonstrat că se poate! Cu mic, cu mare, 3000 de clujeni au plecat sâmbătă dimineața (22mai) să facă "o leacă" de curățenie prin împrejurimile orașului și până la marginile județului, ca parte a proiectului-pilot Let's Do It Romania! Proiectul în sine - superb după părerea mea - încearcă să tragă o alarmă în ce privește aruncarea deșeurilor în natură. Pe 25 Septembrie toată România va fi invitată să iasă din casă și să participe la curățenia generală. (...) Implicarea celor 22 de școli din Cluj, Câmpia Turii, Dej, Huedin, Turda ne permite să visăm o România mai curată peste zece ani, iar cei aproximativ o mie de elevi voluntari alături de cadrele didactice ne spun ceva despre solidaritate (nu despre forțarea copiilor să iasă pe teren ca pe vremea Răposatului, după cum cârcotesc unii). (...)

Dar campania LDIR a implicat și oficialitățile locale. Cum au reacționat acestea? Câteva dintre ele s-au apucat, de rușine, să strângă gunoaiele în avans, urmând să sară peste curățenia generală din 22 mai. Primarul din Cojocna a acoperit cu excavatoare o groapă ilegală de gunoi astupând-o cu pământ. Și asta ne spune (alt)ceva despre solidaritate, dar și despre o mentalitate națională și o incultură a reciclării.

Pe plan național suntem o țară care produce printre cele mai mici cantități de deșeuri din Uniunea Europeană, dar suntem pe penultimul loc judecând după proporția deșeurilor reciclate: doar 1% din gunoiul strâns este și reutilizat, restul fiind depozitat în gropi de gunoi. Țări precum Danemarca, Irlanda sau Cipru au generat 770kg-800kg de deșeuri/persoană în 2008, pe când România s-a rezumat la doar 382 de kilograme. Un sondaj recent arată că 9 din 10 români români știu ce presupune colectarea selectivă. Totuși, unul din zece români trăiește într-o localitate fără servicii de salubritate, practic aproape tot gunoiul ajungând pe câmp sau în ape. Prima campanie serioasă de reciclare în România (Mișcarea de Reciclare) a debutat abia în 2009.

Clujul a fost ales pentru proiectul-pilot LDIR din cauza celui mai mare număr de voluntari înscriși. La nivelul administrației locale, autoritățile clujene reciclează în prezent doar jumătate din procentul deșeurilor cerut de ministrul Laszlo Borbely, care a propus un act normativ ce obliga municipalitatea să recicleze minim 15% din totalul anual. Conform datelor oferite de Primăria Cluj-Napoca, se reciclează aproximativ 8% din cantitatea totală anuală de aproape 200.000 de tone. Ei bine, campania de strângere a deșeurilor din județ a vizat volumul de deșeuri necolectate de către autorităție locale și dintr-un "șut" a strâns 200 de tone, ceea ce - spun reprezentanții LTIR - reprezintă cam 30% din totalul gunoaielor depozitate ilegal în județ.

Lipsa de implicare a autorităților duce inevitabil la o lipsă de interes din partea cetățenilor. Antrenarea cetățenilor în campania de sâmbătă (și în Ziua Națională a Curățeniei din 25 septembrie) va duce, sperăm, la sensibilizarea autorităților care vor înțelege - poate pentru prima dată - că ei dețin mijloacele de a face primul pas înspre o schimbare. Dar cum se va întâmpla asta oare, când Poliția Română crapă semințe prăjite în timp ce scrie amenzi?

Este luni dimineață și locuiesc într-un județ cu 30% mai curat decât era vineri dimineață, probabil cel mai curat județ din țară. Este luni dimineață și locuiesc într-un județ care reciclează jumătate din minimul cerut prin lege de deșeuri strânse anual. Este luni dimineața și trăiesc într-o țară care produce puținul gunoi care, în câțiva ani, o va distruge.

"nu e treaba mea"

2010-05-14T00:52:00.001+03:00

Am să fac o scurtă și foarte rapidă pauză de la mărunțelele exerciții începute, pentru că așa simt azi. E miercuri la prânz și nu sunt într-o stare foarte creativă a minții. Afară plouă și între pereții acestei camere albe se aud doar bulele apei minerale din paharul de plastic. Probabil îmi folosesc toată creativitatea căutând scuze presei românești pentru "subțirimea" ei, acum când de câteva zile bune sap tot mai adânc după subiecte de calitate și editoriale care nu plâng de milă autorilor lor, dar nimic nu se ivește în zare. Apropo de nimic, iată două situații petrecute între orele 10 și 15, azi.

Evenimentul 1.

Am comandat un taxi împreună cu mama mea pe care o așteptau deja studenții la școală.

- 4 minute, îmi spune ardelenește dispecera.

Patru minute e rezonabil. Așteptăm, deși în întârziere deja. Povestim cu bunica. Eu mi-aș face o cafea rapidă, dar nu mai este timp. Mama iese în fața casei, în așteptarea taxiului care nu mai apare. Eu mă gândesc tot la cafeaua aceea, dar îmi închid resemnată geanta și ies și eu. Mama se joacă cu câinele.

- N-a venit?

- N-a venit.

Sun înapoi la taxi _ _ _ _ _ . Doamna mă roagă să aștept pe fir. După (nu exagerez) 2 minute în care m-a iritat și mai amarnic melodia din funal, sunt anunțată că taxiul va ajunge într-un minut.

Deja întârziase vrei 10 minute, dar chiar nu aveam chef de scandal. Pe când după încă 3 minute a și apărut, eram deja furioasă. Din cauza cafelei, nu altceva.

- Se mai întâmplă, ne-a zis tânărul taximetrist după ce l-am întrebat politicos ce s-a întâmplat...

Iată cum taxiul nostru a venit în 14 minute în loc de 4, anunțate.

Evenimentul 2.

Lucrez provizoriu într-un birou gol-goluț în care urmează să se mute un departament. Am fost sunată și informată că urmează să vină un oarecare ins cu "niște" mobilă. Bătaie în ușă, și domnul șofer - altminteri un domn "bine", cu o mustăcioară îngrijită și o burtică decentă - mă anunță că a adus mobila... daaaaaar nu e treaba lui să o mute, așa că o lasă în parcare.

- Nu e treaba mea!, mi-a zis pur și simplu...

Subsemnata cască ochii mari și nu apucă să spună nimic: pe când iese din clădire, camionul pleacă din parcare. Adiministratoarea complexului - imposibil de găsit. Recepționera, o tânără foarte drăguță și foarte amabilă, insistă cu telefoane spre birou dânsei, dar nimic.

Numa' bine că afară începe ploaia peste minunăția de mobilă: 3 corpuri cu sertare și două scaune pe roți. Tânăra recepționeră, din proprie inițiativă, se oferă să mă ajute să car mobila - care din fericire era toată pe roți (mobila, desigur). Târâș-gropiș am împins corpurile cu sertare pe lângă clădiri până în fața ușii blocului de unde doi tineri simpatici/sportivi/amabili ne-au ajutat cu urcarea mobilei pe trepte.

Întrebarea mea e simplă:

Dacă taximetristul de dimineață nu și-a făcut deloc treaba și

șoferul camionetei și-a făcut doar treaba,

atunci ce făcea tânăra recepționeră împingând mobila prin curtea complexului când, cu siguranța asta nu era treaba ei? Grea întrebare! Îmi revine un singur răspuns frumos formulat de înțeleptul Caragiale:
Un om nu trebuie să încerce decât ceea ce poate.

Ce îmi face plăcere? (exercițiul 5)

2010-05-06T00:40:00.001+03:00

Mi-a plăcut exercițiul acesta pentru că mi-a stimulat imaginația și simțurile, dar și pentru că am realizat din nou faptul că oamenii mulțumiți și fericiți sunt și cei mai plăcuți "la vedere". N-am zis nimic, știu, dar ce voiam să sublinez este faptul că sunt sute și mii de lucruri mici și mari care ne fac fericiți și pe care le neglijăm, concentrându-ne mai degrabă pe lucrurile care ne irită, care ne nemulțumesc și care defapt ne fac să ne simțim mizerabili zi de zi.
Eu am să dau 15 exemple de lucruri care îmi fac plăcere:

Să umblu desculță în iarba proaspăt tunsă și să rămân cu tălpile verzi și miros de "proaspăt".
Mirosul de pâine caldă, prăjitură cu scorțișoară sau orice alte patiserii care cresc în cuptor.
Suculentă, cu o textură grozavă de tăiței, plină de nucă și miere de "dă peste", prăjitura Kataif.
Să mă trezesc târziu după o seară plăcută, zâmbind, să deschid geamul să las să intre soarele și aerul proaspăt, și să îmi arunc capul înapoi pe pernă.
Să mă pierd în librării citind despre lucruri despre care nu știu nimic.
Să cumpăr flori crescute la colțul casei de la tantile care vând flori pe la colțurile din centru.
Să mă plimb în ploaie sau după, când praful e ud și pământul e moale.
Să beau cafea pe o terasele din Piața Matei și să mă uit cum copiii fugăresc porumbeii și cum damele cu tocuri nepotrivit de înalte se împiedică de dale.
Să sting tot ce arde în mintea mea odată cu primul reflector care se aprinde pe e scena teatrului și odată cu primul actor care intră în lumină pentru a-și lua în primire spațiul.
Să ascult radio Guerilla în mașină.
Să scriu caligrafic non-sensuri cu penița cea mai subțire și cerneala cea mai închisă la culoare.
Să fac propriul meu calendar de perete - cât mai mare și cât mai bogat colorat (*nu pentru că aș fi foarte organizată, ci doar pentru că... îmi place să-mi construiesc propriul calendar).
Părul ud, pe spate, după duș.
Să împachetez cadouri alegând 2-3 culori de panglică, să le asortez cu hârtia de împachetat și să improvizez alte niMICuri agățabile (un baton de scorțișoară, o bucată de sârmă modelată frumos, un fir de floare etc.)
Să mă simt obosită dar satisfăcută după o zi "productivă", să intru sub plapuma "pufoasă" de puf și să adorm cu capul îngrămădit între cele două perne, ascunsă în lenjeria de pat proaspăt schimbată, mirosind a frumos.

Și lista ar putea continua probabil la nesfârșit, pentru că viața este o sursă nesfârșită de plăceri mari și mici. Uneori doar înșirându-le ne dăm seama cât de multe sunt, defapt.

101 întrebuințări ale... (exercițiul 4)

2010-04-29T00:22:00.001+03:00

Când suntem copii nu ne este greu să ne imaginăm că o banană este un telefon, o batistă este o pătură pentru păpuși, covor pentru ponei, sau barba lui Moș Crăciun, iar o cutie goală este un castel de aur. În timp ce creștem înțelegem întrebuințările lucrurilor iar gândirea noastră se "rigidizează". Acest exercițiu are ca scop flexibilizarea imaginației și dezvoltarea abilității de a gândi diferit despre utilizarea diverselor obiecte de uz comun, trecând peste limitările impuse de convenție și obișnuință.

Câte alte întrebuințări găsești următoarelor obiecte?

Un ziar:

tapet, bătut câinele, invitație de nuntă, semn de carte, vedere, perdea, cort pentru pisică, ținut un jurnal/calendar.

Un dop de plută:

suport pentru fotografii, suport pentru acele de gămălie, suport pentru inele, toc de urgență, jucărie de ros pentru bebeluș (sau pe post de "bărcuță" în vană), ștampilă, suport pentru a ține cartea sau farfuria de supă înclinată, bigudiu, obstacol în concursurile cu mașinuțe teleghidate, bigudiu.

Un coș de gunoi:

găleata pentru transportat laptele, "trepied" pentru aparatul de fotografiat, ascunzătoare pentru pisici, tobă, suport brad, amplificator boxe, suport pentru umbrele/cârje, cască într-un costum roman, transportat cumpărăturile, abajur.

Un pahar de sticlă:

ghiveci, vas pentru pensule, acvariu, recipient pentru săpunul lichid, capcană pentru șoareci, compas cu două mărimi, crescut și urmărit o larvă în procesul ei de transformare în fluture.

Un nasture:

jucărie pentru pisică, inel colier sau cercel, mărțișor, nas/ochi pentru omul de zăpadă, înlocuirea provizorie a unei taste lipsă, monedă în jocurile copiilor, decorațiune de Crăciun, strecurătoare pentru orez.

O masă de călcat veche:

opritor de ușă, masă pentru copii, suport pentru televizor, uscător de haine, suport pentru sorat orezul/fasolea, suport pentru teatru de păpuși.

Acest exercițiu m-a făcut să mă gândesc la alte proprietăți decât cele evidente ale obiectelor din listă. Un ziar are nu doar conținut ci și formă fizică: transparență, greutate, textură, un coș de gunoi are și acustică, un dop de plută are formă de "cârlionț" etc. Am apelat în primul rând la aceste caracteristici, apoi am căutat diverse întrebuințări ale lor.

Asocieri abstracte (exercițiul 3) - 2

2010-04-27T00:19:00.002+03:00

Partea a doua a exercițiului anterior: de ce poate fi fericirea asemănată cu o unghie, un gard, un stilou și un bob de cafea?

Fericirea e ca o unghie. Crește. O rozi. Crește. O rozi. Crește. O tai. Crește. O pilești. Crește. O vopsești. Crește. O tai. Crește. O neglijezi. Crește. Crește. Crește. Se rupe. Te irită. O tai!

Fericirea e ca un gard: se construiește. Odată complet și închis, toți vecinii te invidiază și nu-ți doresc decât să-ți moară capra.

Fericirea e ca un stilou: întâi se umple, abia apoi (se) scrie.

Fericirea e ca un bob de cafea. E mică și durează puțin (B.)
Fericirea e ca un bob de cafea. Nu e ness.
Fericirea e ca un bob de cafea. Se cultivă.
Fericirea e ca un bob de cafea. E aromată.
Fericirea e ca un bob de cafea. Energizează.
Fericirea e ca un bob de cafea. Poate fi ascunsă.
Fericirea e ca un bob de cafea. Te ajută să distingi "mirosurile".

Acest exercițiu mi-a plăcut mult pentru că a fost mi-a antrenat "gândirea inovativă". Ca și alte tipuri de gândire, cred că și acesta de tip creativ poate fi dezvoltat. Alegerea prealabilă și aleatorie a cuvintelor (pom, cană, fir de păr, unghie, gard, stilou, bob de cafea) m-a obligat să fac câteva asocieri concret-abstract nu tocmai "la-ndemână", dar procesul a fost frumos! :)

Asocieri abstracte (exercițiul 3)

2010-04-23T00:20:00.001+03:00

Acest exercițiu provoacă abilitatea de a face conexiuni între lucruri/concepte care aparent nu au nicio legătură și care sunt izolate în propriul lor timp și spațiu.

Fă o listă de substantive concrete (lucruri vizibile).
Substantivele concrete: pom, cană, fir de păr, unghie, gard, stilou, bob de cafea.
Apoi alege un substantiv abstract (cum ar fi viață) și încearcă să formezi asocieri abstracte cu fiecare substantiv concret enumerat. Gândește-te în ce fel/uri poate să fie viața comparată cu substantivele alese anterior și elaborează ideea.
Substantivul abstract: Fericire.

Fericirea este ca un pom... Dacă pomul va fi plantat pe pământ bun va avea rădăcini sănătoase și soarele îl va răsfăța, ploaia îl va hrăni, vântul îl va alinta. Dimpotrivă, dacă pomul va fi plantat pe nisip va fi ars de soare, udat - dar nu hrănit - de ploaie, și în final smuls de vânt. Fericirea, ca și pomul, trăiește mult și bine dacă e plantată corect și dacă își trage resursele de unde trebuie. Indiferent de anotimp, chiar dacă aparent moare, va învia înapoi la viață și an de an va crește înflorind, dând roade și bucurând pe mulți.

Fericirea e ca o cană care are diverse expresii: poate o cafea devreme dimineața, sau un pahar de Fanta după prânz, sau un ceai seara. Când o ai, crezi că e cel mai comun și banal lucru, dar abia când se sparge îți dai seama de cât de prețioasă dar fragilă este defapt. Fericirea, ca și cana, trebuie spălată și împrospătată din când în când. Altfel va fi lăsată undeva pe jos lângă canapea, ceaiul va mucegăi, pisica va sări de pe mobilă direct pe ea și cana se va face praf. Niciodată, nicio altă cană nu va fi la fel.

Fericirea e ca un fir de păr. Atârnă! E flexibilă pentru o vreme, apoi se rupe sub o greutate prea mare. Are diverse forme și culori, și nu există două persoane cu o "fericire" identică.

De ce e fericirea ca o unghie, ca un gard, ca un stilou sau ca un bob de cafea? În curând! :)

Fă o listă (exercițiul 2)

2010-04-22T00:44:00.006+03:00

Acest exercițiu constă în construirea câtorva liste în timpul "pierdut" stând la cozi, sau așteptând să fiarbă apa, sau așteptând ospătarul. Listele mele sunt câteva dintre propunerile autoarei, dar nu numai:

Ce aș lua din casă în caz de incendiu:
perna!, laptopul, câteva cărți (al căror titluri ar putea constitui o listă separată), valiza cu poze de familie, flautul, sticla de vin pe care o păstrez de la terminarea liceului, o cutie îndesată cu amintiri de tot felu'

Câteva lucruri pozitive despre mine:
pozitivă (oare?), sensibilă la problemele altora, creață, creativă, Mocancă, ambițioasă, consecventă, sociabilă, "deschisă la minte".

Câteva sentimente pe care aș prefera să le evit:
neîncrederea, gelozia/invidia, teama, dezamăgirea.

Cele mai speciale cadouri pe care le-am primit:
o porție de mici care s-a transformat într-o excursie la Viena (respectiv Germania), un gutui japonez, un cearceaf negru, o jumătate de nucă, o pereche de șoșoni albaștri, câteva desene și versuri, cartea de rețete a Juliei Child.

Câteva mirosuri care au o semnificație aparte pentru mine:
mirosul de hârtie, pâine caldă, Old Spice, liliac, iarbă, scorțișoară.

Câteva lucruri pe care le țin în dulap și un le port niciodată:
un teanc de tricouri care nu au decât valoare sentimentală, un teanc de blugi rupți de pe vremea liceului, o fustă cu buline albe și negre, un sacou frumos dar ușor descusut, 2 perechi de pantaloni scurți-scurți, câteva curele.

Oameni pe care îi admir:
Liviu și Rodica Mocan, Bogdan Stănescu, Beni Fărăgău, A. Giacometti, Marcel Iureș, Răzvan Vasilescu, Gutenberg, ..., ..., ... .. .

Câteva lucruri pe care le-aș schimba la mine dacă aș putea:
lipsa de curaj, frica de înălțime și de păsări, comoditatea, lipsa de autodisciplină, vorbăria fără sens, introvert...irea?, lipsa sporadică de comunicativitate.

Câteva lucruri care mă îngrijorează acum:
____________________________________ . (e o lista cu un text lung dar mic-mic-mic-mic:)

Ce aș face dacă aș câștiga un milion de dolari:
aș deschide o cafenea/patiserie/papetărie/librărie/magazin de cadouri/florărie.
aș călători în jurul lumii și'napoi.
aș construi un atelier pentru tata, o pistă de bicicliști pentru Bogdan (eventual cu un gărduleț viu/electric împotriva pietonilor) și un parc de distracții copiilor din satul Rast.

Pentru mine, cele mai frumoase lucruri din România/românești sunt:
zacusca, munții, slănina cu ceapă, porțile de lemn, țăranii, legendele, Transfăgărășanu', cooperativele și "bufetele" de la țară, (mult regretata) ciocolata Scufița Roșie.

Puterea ritualului (exercițiul 1)

2010-04-20T14:48:00.000+03:00

Ritualurile - sau, într-un sens mai larg, obiceiurile noastre - sunt acele minuscule acțiuni care adaugă o structură vieților noastre de zi cu zi și cu care relaționăm într-un mod inconștient. Aceste ritualuri cotidiene sunt gesturi mici pe care le facem întotdeauna într-un anume fel. Felul în care ne facem cafeaua, paharul de vin/bere pe care îl bem seara când ne întoarcem de la serviciu, felul în care ne aranjăm scaunul și oglinzile când urcăm la volan, iată câteva exemple de asemenea ritualuri.

Acest exercițiu cere identificarea unui asemenea ritual personal și apoi compunerea unui text despre el - în cinci minute. Textul meu, scris în 5 minute și 21 de secunde:

O Nevoie, Emma Mocan

Cu greu rezist tentației de a intra într-o papetărie. Dacă trec pe lângă una cunoscută adesea grăbesc pasul, știind că dincolo de ușă timpul se oprește și pierd semnalul lumii "reale". De fiecare dată în mintea mea procesul e același: ai toate pixurile, creioanele, markerele, radierele, ascuțitoarele, hârtiile colorate, capsele, scotchurile, ascuțitoarele (...) de care ai nevoie => ai TOT ce îți trebuie și mult mai mult => n-ai motiv să intri => PLEACĂ! Zis și nefăcut: în secunda următoare mă aflu nuștiucum dincolo de ușă, în universul în care o iau razna. Încep să ating hârtia cu mâna, să caut foi colorate, să văd dacă au adus hârtie manuală sau hârtie aurie, sau cartoane negre, trec la creioane: HB sau cu mină de 0.7, stilouri, caiete cu spirală, grămezi de creioane simpatice și pixuri minunate. Dar mirosul, mirosul acela de hârtie proaspătă mă înnebunește, și sunetul pe care o coală îl face la atingerea alteia îmi dă fiori. Deschid ochii și văd agrafe de hârtie, plicuri, markere, radiere, toate construind în mintea mea măruntă un turn de fildeș în care îmi vine să mă urc și care atinge cerurile. 20 de minute mai târziu aleg o hârtie frumoasă și un pix cursiv. De fiecare dată trebuie să cumpăr ceva, nu pentru că aș avea o nevoie, ci pentru că am nevoie! Am nevoie să iau o fărâmă mică din acest mare paradis cu mine, acasă.

scriu, descriu, rescriu și scriu!

2010-04-20T14:42:00.000+03:00

TREBUIE să scriu! Până în luna iunie a acestui an am de scris "în prostie": articole, alte lucrări, alte anchete, și nu în ultimul rând lucrarea de dizertație: viza cu care ies din "master". Cine știe? Poate într-o zi am să mă întorc.

Și pentru că trebuie să scriu, am decis să scriu "pe lângă" (*subiect), pentru a-mi (re)porni motorașu'. Am comandat o cărticică simpatică cu exerciții de "scriere creativă" în 5 minute, zilnic: The five-minute writer , de Margret Geraghty. N-am să scriu zilnic și cu siguranță n-am să mă pot opri după 5 minute. Dar până la urmă asta face din exercițiu, exercițiu.
Autodisciplina: iată ceva ce-mi lipsește cu desăvârșire și sper să pot câștiga, măcar puțin.

Expiră la ...

2010-03-25T16:19:00.002+02:00

*despre perisabilitatea datelor

Concluzia acestui început de an: tot ce am în portmoneu expiră! Mai mult, 60% din "tot ce am în portmoneu" va expira brusc și concomitent! Nu mă refer atât la bani și pastile de ibuprofen, cât la lucruri mai puțin evidente și mult mai serioase: cărți de vizită (numerele de telefon, adresele de email, site-urile - toate se schimbă), buletin, card de reducere, carnet de conducere, carduri bancare, abonamente etc.

Povestea expirării mele începe în 2 februarie când am intrat la ghișeul RATUC de lângă Teatrul Lucian Blaga pentru a-mi face abonament. Am întins toate actele necesare doamnei, și ea le-a luat pe rând la purecat.

-Studacrdu' ăsta-i expirat! Ai altu'?

Am luat cardul în mână și m-am uitat la valabilitate ...-01.2010, deci expirase de două zile. Și nu, nu aveam altul. Unul nou costă 20ron, deci m-am îndreptat spre un bancomat pentru a scoate suma. Dar, surpriză, cardul bancar era expirat din luna noiembrie. Am intrat în sediul BT sperând să găsesc cardul reemis.

- Da, da, cardul a fost reemis mi s-a spus, dar dacă nu este ridicat în termen de două luni, banca îl distruge.

Calculez rapid: noiembrie-decembrie, decembrie-ianuarie. e 2 februarie => cardul meu e deja distrus. Cer re-reemiterea cardului.

Două săptămâni mai târziu - să fi fost 17 februarie, deschid formularul Studcard online și încep să-l completez:

Nume, prenume ____

domiciliu ___

serie, număr buletin ___

data expirării 24.02.2010!

Peste o săptămână îmi expira și buletinul iar procesarea Studcardului dura aprox. 10 zile.

Procesul a fost, pe scurt, următorul:

Studacard:

După 10 zile de la completarea online a datelor, studcardul meu nu era gata. Nici după 14 și nici după 16 zile. Între timp împlinisem 24 de ani, ceea ce scimba "datele" problemei. Am decis într-un final să sun "staff-ul Studcard", ca să mi se confirme emiterea cardului și posibilitatea de a-l ridica de la sediul băncii. Total: 20 zile.

Card BT:

A fost gata în timp - 5 zile

Buletin de identitate:

Trei drumuri la Primărie + (minim) o săptămână până la eliberare.

Total: cine mai știe?!

În ciuda birocrației din Primărie, am fost plăcut impresionată de servicii și de angajați. Tot sistemul e bine pus la punct, iar la coadă se stă pe bază de număr, deci hărmălaia e (semi-)evitată și (demi-) organizată. O doamnă în vârstă se uita nedumerită la aparatul de unde trebuia să-și aleagă număr, fără să știe pe ce buton trebuie să apese. Am întrebat-o unde are de mers, și mi-a zis: La chirii. Chirii? Doamnă dragă, nu trebuie decât să citiți lista și când vă dați seama mai exact la ce departament aveți de mers, puneți degetul pe titlul lui, și veți primi numărul, i-am zis. Am întâlnit-o apoi la coada de la Casierie. Era la fel de nerumerită:

Pentru noi era mai simplu când era o singură coadă: ne așezam oriunde și așteptam. Acum nici nu văd până acolo și mă dor ochii din cauză la lumina aia.

Într-adevăr, erau cinci-șase cozi paralele, numerele nu erau strigate ci doar afișate pe panouri cu leduri roșii, iar doamna nu vedea la distanță. Ca lucrurile să fie și mai complicate, numerele nu erau consecutive de la o casă la alta. Două funcționau pe 476x, alte trei-patru pe 723x.

Am descoperit însă că dacă mergi la Primărie la finele programului, nu mai trebuie să stai la nicio coadă, și, în mod suprinzător, doamnele funcționare nu sunt țepoase.

După eliberarea Studcardului nu am putut să-mi fac abonamentul - din lipsa buletinului, dar despre amabilitatea doamnelor de la RATUC nu discut. Nu merită, pentru că e prea rară. Dar le respect pentru că fac una dintre meseriile pe care eu le-am catalogat ca fiind: Cele Mai Oribile Meserii din România, la același nivel cu cei care vând ziare în alte conserve anti-claustrofobice.

Serviciile BT au fost acceptabile față de serviciile/operativitatea băncii Volksbank, având în vedere faptul că ambele au oferit aproximativ același serivciu: reemiterea unui card (bancar/studcard)

M-am amuzat realizind faptul că un studcard (card pentru reduceri) costă 20lei și este valabil doi ani, un card la BT costă 9.5lei și are tot o valabilitate de 24 de luni iar un buletin costă 7lei+4lei (timbru fiscal) și e nevoie de 10 acte pentru eliberarea acestuia - valabilitate 10 ani. Dar, după ce le ai pe toate acestea poți beneficia de un abonament gratuit pe transportul în comun.

Azi e 25 martie. Am buletin nou, am card nou, am studcard nou, și, în fine, am un super-abonament RATUC până în luna iulie. Mi-am recuperat identitatea, drepturile, și mobilitatea, și sunt un cetățean mulțumit - cel puțin până începe tura 2 (carnet de conducere, legitimație bibliotecă etc.)!

- Zece ceaiuri, vă rog!

2010-03-03T11:16:00.015+02:00

foto: Bogdan Stănescu

Vineri a fost ziua în care m-am transformat în ceainic (cu toartă, modele florale, plin de ceai, alea-alea). Am pus apa la încălzit de dimineață împreună cu Bogdan, dar focul a fost prea mic și până să fiarbă bine ideea, se făcuse deja destul de târziu pentru infuzii lungi.

Mergem? Mergem! Am încercat împreună cu Bogdan să înțelegem mai bine ce presupune o asemenea documentare urmată de elaborarea propriu-zisă a câtorva articole. Iată povestea:

Am luat de pe grupul (Facebook) I Love Cluj o listă cu 12 locuri în care clujenii își beau ceaiul. Am ales 10 pe care le-am considerat mai relevante, și-am început o călătorie de documentare a ceea ce urma să devină: Top 10 places to drink a nice cup of tea in Cluj Napoca. Bogdan făcea fotografii, eu răsfoiam meniul, răspundeam întrebărilor managerilor curioși și luam notițe.

În prima ceainărie în care am intrat am băut ... o cafea. Cunoșteam bine ceaiurile lor, și eram oricum prea adormită pentru un "ceiuc fierbinte". Până Bogdan a făcut poze ici-colo, eu am contemplat ce se întâmpla în jurul meu, și în doar câteva secunde mi-am dat seama că defapt acest minuscul și boem spațiu îmi era cu adevărat foarte, foarte drag. Era pe la prânz, și era plin-ochi. Servirea a durat mult, dar cafeaua a fost bună. Fumul era gros, dar atmosfera duduia intens și dinamic, așa cum le șade bine "marilor orașe". Dar ce să scriu din toate acestea? Cât de sinceră să fiu și până unde să merg? Am notat ce-am crezut mai important, am dat pe gât cafeaua (excelentă) și-am plecat mai departe spre următoarele 9 destinații.

A fost un experiment extrem de interesant! Am văzut ceainăriile în ora lor de ne-vârf, când unele erau aproape goale sau altele rezolvau "treburi administrative". Am întâlnit oameni de tot soiu', toți în același domeniu de activitate. Unul dintre manageri a vrut să ne întâlnească personal pentru a înțelege mai bine ce dorim, și a face clar ce vrea el de la noi. Ne-a zis foarte explicit că dacă există un Top10, "cafeneaua" lui va fi pe locul I sau nu va fi deloc. Dar după ce a mai coborât puțin garda s-a dovedit un tip simpatic de la care am aflat foarte multe informații interesante. O altă "hangiță" ne-a primit cu bucurie și ne-a lăsat să facem poze, dar când am cerut un meniu pentru a-l răsfoi (și a comanda, duh!) m-a înjunghiat cu câteva întrebări foarte directe. I-am spus că acest local a fost menționat pe facebook ca fiind unul dintre cele.... dar domnișoara era documentată și știa despre ce vorbesc. [grupul I-love-Cluj are (la ora publicării acestor rânduri) peste 12.000 fani. Șansele sunt mari ca ea să fie unul dintre ei.] Și atașamentul ei față de locul de muncă era evident. Ne-a adus cu prietenie ceaiul, dar când am început să-l fotografiem, a venit înapoi la noi pentru a ne ruga politicos să-l "rearanjăm", forma de prezentare actuală fiind mai mult o "improvizație". La plecare, tânăra brunetă simpatică ne-a oferit unul dintre cele două ceaiuri din partea casei.
Am fost foarte plăcut impresionată de un local mic, mic, deschis abia de câteva luni în locul altei ceainării cu specific japonez (după care mulți clujeni încă plâng). L-am întâlnit și aici pe proprietar, un tip tânăr și foarte uman. Acest cafe-bar este foarte îngrijit (da, știu: e NOU) și decorat cu mult bun-gust. Atmosfera e foarte plăcută. Când am întrebat de ceaiuri, am primit o listă destul de scurtă (dar fiecare produs "suna bine"). Mă întrebam de ce ar vota clujenii un ceai bun de pe un meniu atât de scurt? Dar răspunsul a venit instant: pentru atmosferă.
Până la urmă lista aceasta de "Zece locuri în care se bea ceai în Cluj" nu noi am "construit-o", ci clujenii care au răspuns întrebării "Unde vă beți ceaiul în Cluj?" pe grupul facebook. Asta a făcut ca experiența noastră de documentare să fie cu atât mai palpitantă, descoperind locuri pe care chiar nu le cunoșteam.

Pe la ora 4 când am lut prânzul eram deja rupți de oboseală. Băusem deja mai mult ceai decât aș fi băut dacă aș fi fost bolnavă, mai aveam 5 localuri de văzut și deja ne tremurau amândurora picioarele de oboseală. Era destul de important să terminăm articolul vineri, pentru Bogdan fiind "o sarcină de serviciu" iar pentru mine bucuria de a scrie amestecată cu plăcerea de a lucra împreună cu el. (Acum un an pe vremea asta lucram împreună la firma Lateral pentru explorra.com, deci mi-a fost ușor să înțeleg "ce-ar merge").

Ne apropiam de sfârșitul zilei. Ultimele 3 localuri erau frumos legate unele de altele prin Parcul Mare. Dar înainte de ele (pe care le cunoșteam deja bine) mai aveam o locație necunoscută. Această "ante-pen-pen-ultimă" ceainărie (în adevăratul sens al cuvântului) mi-a oferit de departe cea mai plăcută surpriză. La intrare zăceau covoare și perne și două semne pictate pe lemn: descălțarea! și fumatul interzis!. Ne-am uitat unul la altul și ne-am conformat regulilor. Casa aceasta cu 3 camere mari plus spațiul de trecere plus bucătăria era... imensă. Covoarele foarte moi făceau ca scoaterea încălțămintei să devină o adevărată plăcere. Multe drapaje, o cameră cu lumini ultraviolete (o nebunie) și un meniu stufos au adăugat la servirea excelentă. Cei doi tipi pe care i-am abordat cu explicația (cine suntem, ce facem, de ce avem nevoie) au fost foarte simpatici și deschiși. Deși aș fi refuzat orice ceai (ceainicul interior era aproape plin) n-am rezistat tentației de a deschide meniul. Băusem deja "tot felu'", astfel încât l-am ascultat pe unul dintre băieți făcându-mi câteva recomandări. Am ales un ceai revigorant la (!) sugestia lui (cred că ceaiul băut începea deja să ni se strângă în cearcănele de sub ochi). Această ceainărie a fost ca o oază (nefumătoare) în care ne-am revenit puțin înainte de ultimele destinații și unde cu siguranță ne vom întoarce.

Vineri seara am ajuns târziu acasă, dar am început să "prelucrăm" informația. La 2.00 am considerat că e un bun moment să ne oprim, și pe la 3.00 ne-am și oprit. Sâmbătă Bogdan a continuat să lucreze la fotografii, și eu am mai scris 2 texte, dar duminică seara mai aveam încă 3 - suficiente pentru a petrece încă o jumătate de noapte scriind și editând. Luni trebuia să fie sus totul, no question asked!

Articolul a fost foarte bine primit, chiar dacă are mici scăpări (bine ascunse). Am întâlnit mulți oameni interesanți și am înțeles puțin mai bine ce înseamnă o cafenea mișto. Mi-am exersat scrisul, ceea ce e întotdeauna fain, și-am mai construit încă ceva cu Bogdan, ceea ce e întotdeauna minunat.

Scepticism

2010-02-08T15:30:00.001+02:00

SCEPTICÍSM s.n. 1 Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2 Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. (cf. DEX '98)

Sunt în sesiune "până-n gât". Am de scris reportaje, scenarii, cronici, de luat interviuri și de făcut o machete de publicație. Mă simt ca o furnică puternică dar copleșită de "un grăunte jumătate". În sesiunea aceasta, orice fac nu-mi găsesc locul. Sufăr după bibliotecă enorm. Lucrez de acasă și mai împrumut câte un birou între două scuze: "nu merge internetul", "nu e urgent", "n-am cum să termin".

Revin la Problemă (scuză)! Biblioteca de pe str. Kogălniceanu nu s-a închis, ci s-a mutat într-un sediu nou și odios. Înțeleg nevoia de schimbare și goana după modernizare, dar de data aceasta mă confrunt cu o înnoire nedorită. La sala de lectură a sediului central nu am fost decât odată, o dată. Este, trebuie să recunoaştem, urâțenie de clădire - un pui mai mic al Casei Poporului. Între coridoare întortocheate și scări întunecoase am găsit sala de lecutră! În spatele uşii (nescârțâite) de termopan m-a întâmpinat zâmbitoare una dintre doamnele bibliotecare atât de cunoscute. "N-ai mai fost la noi, nu?" m-a întrebat în șoaptă, deși în sală era o singură persoană. "Nu!", am răspuns uitându-mă anapoda.

Totul - mai puțin ea - îmi era străin. Mirosul acela de "nou" m-a intrigat. O bibliotecă trebuie să fie însiropată cu miros de cărți vechi și nu cu aromă de lavabil proaspăt și mobilă din pal melaminat. Altfel nu e valabilă. "Poți să-ți lași lucrurile acolo în dulap și ...". I-am întins legitimația și m-am uitat derutată după un birou. Surpriză: un prelungitor se întindea pe lângă una dintre mese, deci nu mai trebuia să-i prelungesc prelungitoarele de acasă. M-am așezat cuminte acolo, mi-am pus geaca pe spătarul scaunului, și-am început să mă foiesc. Mă simțeam exact ca într-o biblioteca pentru copii. Rafturi scurte acopereau pereții. Mobilierul asortat (vai, ce drăgut) alb-albastru. Foarte, foarte puține birouri dar foarte, foarte sclipicioase. Geamurile mari dădeau direct în alte clădiri înalte și prindeau între sticle mizeria unui cartier suprapopulat. În sala de lectură a mai intrat unul-altul, fețe cunoscute care-mi confirmau mereu că nu, nu sunt altundeva (chiar dacă aș vrea) decât în Sala de lectură O. Goga.

Am scos-o încet pe Carolina din geantă, am conectat-o la curent, și-am căutat primul lucru pe care nu-l aveam pe Kogălniceanu: "net". Urmă de net(uri), frumos parolate toate. N-am mai întrebat nimic despre parole si acces, dar am încercat să scriu. Și-am scris! Am scris articolul anterior plin de frustrare (și) Nostalgie.

Când am terminat, mi-am pus capul în mâini și m-am frecat la ochi. Trebuie să lucrez! Trebuie să lucrez! Trebuie să lucrez! Zis și făcut. Am închis capacul laptopului, mi-am luat geaca de pe spătarul scaunului, și-am ieșit la vânătoare de cafea și mâncare. Pustiu. Pierdută pe scările impunătoarei clădiri, am scanat zona urbană în care mă găseam. Nici urmă de haleală. Am sfârșit la PROFI. Super! Dintre rafturile cu biscuiţi hârtie igienică şi bere cânta Love Hurts și The Power of Love. Oameni paşnici împingeau cărucioare în timp ce eu eram complet dezorientată și fără idei. După 25 de minute am plecat cu: 0.5l Coca Cola, 0.33l Tedi (mere, morcovi și zmeură), un lapte bătut Napolact, un corn simplu* și o ciocolată cu alune și stafide. Ceva bun, ceva rău, ceva hrănitor, ceva dulce. Bleah. Mă lovește chestiunea a doua care e defapt Problema: "cafeauă"! Cu pumnii strânși de nervi am cumpărat o cafea scumpă și oribilă din locul în care, cu orice ocazie mi se oferă, îl refuz: O M V !

Cu toate cele în mâini mă întorc prin ploaie la biblioteca. Mă sprijin de un geam, oftez, și mănânc "cornulețul cu lapte". Deși pe ușă sunt câteva desne mari: interzis vobitul la telefon, interzis accesul cu mâncare și băuturi etc., intru pe ușă cu sticlele de suc, cu cafeaua, şi ciocolata burduşite în mâini, spre stupefacția drăguței bibliotecare. Cu o falcă în cer și una în pământ, se apropie de mine - probabil căutând cuvinte elegante de mustrare - dar n-apucă să zică nimic. "Știu, dar caut un gunoi", i-am spus. "Și trebuie să faci și garderoba", mi-a zis, aproape rugându-mă s-o înțeleg. Am făcut și asta. Toate lucrurile mele sub cheie și cheia la doamna bibliotecare. Adică să trebuiască să cer cuiva acces la propriul meu... ruj, şerveţel, pix, kiwi, mărunţiş?!

Trebuia să lucrez și știam asta! Problema care a fost încă este: au trecut de atunci 19 zile și eu îmi repet în fiecare zi trebuie să lucrez. În "biblioteca ca pentru copii" de "oameni mari" n-am mai călcat, deși poate ar fi trebuit. M-am întrebat stând pe scaunul acela nou în biblioteca aceea nouă: oare ce-mi lipsește, defapt? Oricât de tragic ar suna, noua bibliotecă nu-mi oferă motivare. Nu pot face o pauză pentru o cafea bună sau pentru o varză la vărzărie, nu sunt la cinci minute de facultatea de teatru și nici la zece minute de cinematograful Arta. Probabil pentru un altul biblioteca e minunat așezată la 15 minute de Iulius Mall, dar pentru mine, asta "nu ține".

La plecare am schimbat o scurtă vorbă cu doamna M.B., o foarte, foarte simpatică doamnă bibliotecară. Mi-am exprimat dezamăgirea mutării sălii de lectură, și am citit pe fața ei aceeași tristețe.

"Se vede că cine a gândit clădirea asta n-a fost niciodată într-o bibliotecă și nu cunoaște mersul cărții. A fost cel mult într-o librărie, dar cu siguranță nu într-o bibliotecă. E goală în mijloc cădirea asta de sus până jos, și practic toate sălile sunt înghesuite în colțuri inaccesibile". E simplu: clădirea veche a fost retrocedată. În sala veche erau 68 de locuri, cu un flux de peste 100 de "cititori" zilnic. Sala nouă are 22 de locuri - dar urmează să se mai deschidă două la etajele următoare.

În toți anii de facultate și master nu m-am înscris niciodată la BCU. Biblioteca O. Goga a fost ca o sală "privată" unde puteam ronțăi și învăța în același timp, unde-mi ascundeam geanta pe sub picioare și scoteam din ea tot ce aveam nevoie când aveam nevoie. Mâncam bine, învățam bine, socializam bine. Acum detest noua sala de lectură în care am fost o singură dată. O detest pentru ce este dar mai ales pentru ce nu este. Sau poate ar trebui să recunosc că o detest pentru simplul fapt că nu am niciun motiv!

* cât de simplu poate fi un Corn simplu 80gr.? E simplu: faina alba, apa potabila, ulei, zahar, drojdie, sare, lapte praf, praf de ou. E atât de simplu încât nu se complică nici cu diacritice.

Nostalgie

2010-01-13T16:50:00.004+02:00

NOSTALGÍE, nostalgii, s.f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut (cf. DEX '98)

Trăiesc o traumă, destul de greu de explicat, pentru că sunt conștientă de faptul că puțini sunt cei care mă citesc vor înțelege. Scriu, oricum, pentru toți aceia care au nevoie de o explicație.

Anul acesta (sper să) termin masterul și a doua facultate, deci sunt în școală de mulți, mulți ani - să tot fie vreo 17 la un loc (unde mai pui faptul că am început clasa I de trei ori până să o și termin). Casa noastră e un fel de gară în care unu' vine, altu' pleacă, unu' cântă la pian, altu' are musafiri. Niciodată n-am putut învăța acasă, astfel încât refugiul meu a fost Sala de lectură O. Goga de pe strada M. Kogălniceanu. În inima Clujului, ce mai?

DECI, să revin la traumă: sala de lectură în care învăț de aproape 10 ani s-a desființat. Adică s-a mutat. Într-un sediu nou. Într-un cartier nou. Într-o zonă nouă de (dis)confort. Și în timp ce ea sclipește pe toate părțile ca un Maserati nou-nouț, eu mă simt ca un copil dat afară din casă care se plimbă cu abecedarul în ghiozdan și vrea să învețe să scrie și să citească, dar nu are unde.
S-o iau cu începutul. Cred că eram în clasa a opta când am călcat pentru prima dată în sala de lectură de pe Kogălniceanu. Am intrat neinițiată și timidă, și m-am așezat la masa cu nr.1, normal - la prima masă de lângă ușă. Am privit în jur să vad dacă cineva se uită suspect la mine. Nimeni. Mi-am scos caietul cu pătrățele, manualul și stiloul, și-am încercat să "învăț", cu toate că atmosfera din jur mă fascina și nu-mi puteam controla privirea curioasă. Normal, n-a trecut mult până o doamnă (bibliotecara, normal) împreună cu un tip (un tip normal care voia, normal, locul de sub mine) m-au abordat (anormal) destul de dur. M-am tot fâstâcit, m-am scuzat, m-am justificat... apoi normal, m-am ridicat. Am primit un alt loc și mi s-a luat legitimația (da, aveam legitimație), și nu știu exact de ce, îmi amintesc bibliotecara bodogânind în continuare. M-am făcut mică, deși eram, deja, mică. La sfârșitul orelor de studiu, mi s-a întins o hârtiuță lungă și îngustă pe care să o completez cu informațiile unei cărți pe care teoretic aș fi împrumutat-o. M-am suspus, cu toate că nu înțelegeam nimic din acest ritual academic.

Au trecut aproape zece ani de atunci, iar în ziua cu masa nr.1 habar n-aveam că voi petrece sute de zile și sute (dacă nu mii) de ore în mirosul acela elevat. Am învățat să caut titluri pe computer, am prins mici "jmecherii", am adormit, am povestit, am slăbit, am mâncat, am umblat desculță, dar am scris și am citit enorm.
Sala aceasta minunată avea tot felu' de lipsuri de care m-am împiedicat, la care mai apoi m-am adaptat, și de care, în final, m-am îndrăgostit (mai puțin lipsa conexiunii la internet. am rămas la frustrare, cu toate că găsisem o soluție, dar nu era de competența bibliotecarei să ia astfel de decizii. Cum să faci cercetare fără resurse invizibile?). Când am început să merg cu laptopul la bibliotecă, m-a izbit lipsa prizelor. Asta însemna că eram nevoită să stau doar la numite locuri (4 la număr), și cum nu eram singura care scria la taste, exista o șansă ca toate locurile să fi fost deja ocupate. În sesiunea în care am realizat că soluția nu va veni "de la sine", am făcut o donație substanțială acestei săli pe care o iubeam și care mă ținea la cald: un prelungitor și un tripluștecher. Totul scârțâia în sala aceea veche: podeaua, scaunele, geamurile, și mai ales, o, mai ales ușa. Dar doamnele biblitecare erau (și sunt) minunate. Nu-mi amintesc cine exact m-a agresat de la locul nr.1 când eram pe clasa a opta, cred că era o tânără... dar în zece ani de experiență am ajuns la o concluzie "profundă": cu cât o bibliotecară înaintează în vârstă, cu atât ea e mai amabilă, mai plăcută, mai doritoare să te ajute, mai răbdătoare, mai minunată. Pe noi, veteranii sălii, ne cunoșteau pe nume și știau ce studiem și cam de câți ani (din cărțile pe care les solicitam, nu din formulare). Cât despre noi, cei vechi, cei crescuți între aceste coperți... Aveam fiecare grupurile noastre de prieteni pe lângă care cloceam mereu câte ceva, totdeauna stând cam la aceleași birouri. Apoi, ca o marcă a sălii, erau cele câteva personaje "ale locului" pe care le știam doar din vedere, dar le vedeam întotdeauna acolo. Dintre ele o voi menționa doar pe tânăra cu părul prins în coc, îmbrăcată în negru și purtând un ruj roșu aprins, care era acolo, la locul ei, de la deschidere până la închidere (tot timul zilei, orice zi!), și care avea (și are) o putere de concentrare extraordinară. E uimitor câte poți afla despre un om doar urmărindu-i spațiul de lucru. E cel mai ușor să-ți dai seama cam ce studiază și ce interese are doar citind titlurile de pe masă, dar poți afla și cât de sociabilă e persoana (de câte ori iese să vorbească la telefon sau câți alți prieteni are în bibliotecă), cât de ordonată e (vezi ce și cum ține pe birou: cafea, biscuiți, cursuri, cărți, șervețele, cremă de mâini, carioci sau creioane, carioci și creioane și markere și "highlightere" colorate, telefon/telefoane, balsam de buze, suc, apă, lapte bătut, poza iubitei etc.), cum reacționează sub stres (oricare 5 minute în sala de lectură în perioada sesiunii sunt suficiente pentru a putea trage concluzii), cât de interesată e de ce studiază (test: aruncă-i o privire și vezi dacă ți-o aruncă înapoi), cât de regulat mănâncă, merge la toaletă etc. Tot în această sală de lectură, în perioada BACului, prietena mea era curtată de cel care-i va fi devenit soț. Era anul în care sala de lectură împlinea zece ani, an în care ne uitam cu ochi obosți la micuțele "printuri" de pe birourile noastre, pe care scria De zece ani aici împreună. Zece? Fiecare zi de studiu părea o veșnicie incomensurabilă.

Sala de lectură de pe Kogălniceanu a fost o constantă a vieții mele în liceu și în facultate. Am învățat pentru capacitate și bac, olimpiade și sesiuni, am scris o licență frecându-mi coatele de mesele de lemn vechi și mi-au crescut concomitent picioarele și mintea. Cu toate că aparatul de cafea făcea o cafea oribilă, atât de tare încât ar fi ros chiar și o ediție de Shakespeare, opere complete cu copertă de carton, cu toate că la toaletă nu era niciodată hârtie igienică, iar telefonul fix (bine ascuns între cărți) se auzea din orice colț al sălii, eu și mulți alții am găsit aici ce căutam: confortul și liniștea de care aveam nevoie când pătrundeam în propriile creiere.

Clădirea de pe M. Kogălniceanu a fost retrocedată iar sala de lecutră s-a mutat la "sediul central" de pe Calea Dorobanților. Pe scurt, o detest! Sunt aici de trei ore și tot ce-am reușit "să lucrez" este acest text plin de nostalgie și frustrare. Vă rog să mă scuzați, mă duc până la toaletă să verific dacă este hârtie igienică. Apoi am plec spre oriunde, înainte să îmi ratez complet ziua. Și sesiunile.

Cu drag, dor și nostalgie, pentru Cristina, Cupi, Miri, Beni, Dani B., Andrew, Teddy, Joni, Oli, Claudia, Rebeca, Marcu, Tudor , Rafa, Delia, Mona și alții care mi-au îmbogățit anii sălii de lectură de pe Kogălniceanu. It is over, my friends. The game is OVER.

JAF

2009-10-14T12:32:00.001+03:00

Lui Bogdan Stănescu (am promis să scriu, și-am scris), recunoscând că am fost avertizată, recunoscând că am fost neglijentă, recunoscând că aveai dreptate! Îmi pare rău pentru "bătaia de/la cap"!

Întrerupem (de)mersul textelor despre Camino cu o știre de ultimă oră! Dacă îți imaginezi că ție nu ți se poate întâmpla, să știi că te înșeli!

Accident pe șoseaua Cluj-Apahida. Trafic. Întors din drumul tău, decizi să mergi acasă. Negrăbit fiind, decizi să poposeși pe Cetățuie pentru o Cola și-o prăjitură cu scorțișoară "din pungă". 15 minute devin 30, apoi 45 (din cauza unei discuții despre (!) câini și oameni pe scara socială)...
În paralel, o bujie sparge un geam și un (doi, trei?) individ întinde mâna printre cioburi și se agață de o geantă care nu-i aparține. Ba nu! O bujie sparge geamul pe care cu o oră înainte îți sprijineai capul. Ba nu! O bujie sparge geamul Corsei lui B.S. pe care eu îmi sprijineam capul o oră mai devreme. Și geanta, o, da... geanta (sau poșeta, cum preferă Poliția Română) era a mea. Telefon, bani, card, chei...
relatarea evenimentelor:

Vineri, 2 oct, ora 19.00 ajungem în parcarea hotelului Belvedere, pe Cetățuie - str. Călărașilor nr. 1-3. (...)
ora +/- 19.45 ne întoarcem la mașină unde găsim geamul din dreapta șoferului spart și (de) sub bord, poșeta mea lipsă.
__________________________________ ? - partea în care mă întrebi: "CUM ai putut să-ți lași poșeta la vedere?" Simte-te liber! Reacția e universală.
conținutul poșetei: un telefon prețios, iubit, drag, plin cu aminitri, o amintire în sine; 550 ron pentru o plată; un set de chei; un card; un pix care scria foarte cursiv și un creion automat de 0.7 adus direct și personal din Elveția. alte mărunțișuri. Din fericire, timp de câteva zile nu mi-am găsit portofelul cu acte (care zăcea bine-mersi la mine în cameră pe un coș acoperit cu boarfe.) Iar faptul că poșeta mea era atât de goală e din nou o minune pentru că tind să port 1kg de nimicuri după mine, zilnic. Tot o minune (tristă) e faptul că aveam bani în ea. De saptămâni întregi umblu fără cash. Dar revenind...
ora 19.45 sunăm poliția. ora 20.20 apare poliția. Între timp se lasă noaptea și frigul. Din mașina cu girofar coboară un tânăr (nu salută, nu se prezintă) și constată geamul spart (I mean... WOW! e spart!). Începe mediat să se lamenteze cu privire la numărul mic de echipaje din oraș, etc. Urcă înapoi în mașină, sună colegii de la criminalistică, apoi trece datele personale ale lui B.S. și informațiile cu privire la poșeta mea, într-o agendă. Criminalistica va veni într-o jumătate de oră, poate o oră... Dar noi (doi) suntem cu chef: ușor distrați, ușor distrași.
O tânără doamnă trece cu mașina pe lângă mașina de poliție:

- Ați venit pentru artificii? îl întreabă tânara pe tânărul.
- Nu. Nu chiar... răspunde el. (pauză) Dar la ce oră sunt?

(Ăsta e scenariu de film, clar.)

Între timp îmi blochez numărul de telefon, îmi blochez cardul, aflăm că portmoneul lui B.S. e acasă și nu era în mașină, și moare și bateria telefonului lui. Bun. E frig, noapte, sunt fără telefon, între timp și fără chef, dintr-o dată mi-e dor de unu-altu', când, normal, încep artificiile. Zâmbesc, și între două brațe calde mă și liniștesc.
21.10 apar două dube de la criminalistică. Din prima coboară un individ pe la 50 de ani, foarte serios, meticulos și... necomunicativ. Din mașina a doua un altul, ceva mai tânăr, ceva mai politicos, mult (prea) mai vorbăreț, blugi, geacă de blugi, solid.

- Bună seara! (întinde mâna). Nisip* mă numesc!

Apoi îl ia pe Stănescu de lângă mine și mă lasă cu domnu' Vasile. Domnu' Vasile tace, eu tac, cioburile de lângă mașină tac, timpul tace - dar trece. Oamenii trec (și nu tac) curioși pe lângă cele două dube de la criminalistică, aruncând câte o privire înțepătoare și încercând reconstruiască momentul crimei.
În scenă intră un nou personaj: un oarecare manager (?!) de la hotel. Încearcă să intre în vorbă cu domnu' Vasile, dar Vasile se face că nu-l aude. B.S. e în duba cealaltă, dă declarații. Vasile face poze, ia amprente etc. Emma stă în frig. Îl lămurește pe domnul de la hotel că nu e clienta hotelului ci doar a parcat acolo. Apoi îi răspunde la toate curiozitățile, aștepând oricând o remarcă privind hoția în România, sau (in)competența poliției. Începe mai repede decât mă așteptam: Așa e în România, ce să faci... Și eu am pățit ... Dar când domnu' Vasile îi cere să devină martor al celor întâmplate, refuză. A mai pățit-o el, și nu vrea să fie târât prin tribunale.
Sunt chemată la declarații să spun (pentru a patra oară) ce conținea poșeta mea. Pe colțul formularului de declarație e (ca un logo) desenată o mașină de poliție desenată ca în cărțile pentru copii: două "rotunduri", un parbriz, un girofar. Îmi vine să râd. Mă uit la B.S.: și lui îi vine să râdă. Îmi trag repede privirea. El face conversație cu polițistul:

- Și... Aveți multe cazuri dintr-astea?
- Astăzi chiar n-am avut!

(ne vine să râdem din nou)

Între timp domnu' Vasile pleacă. Mi se sugerează să părăsesc duba caldă și să ies din nou în frigul, liniștea, noaptea și singurătatea de afară, să mă gândesc la ce-am făcut și la tot ce-am pierdut.

- Acum îi voi lua o declarație domnului, îmi spune polițistul, ca și când am fi într-un cabinet medical și ar trebui să-i facă un vaccin "domnului". Nu mișc, nu zic nimic. El repetă. Eu oftez. El se uită la mine. Și ies.

E trecut de 22.30. Urc în mașina plină de cioburi. E prea liniște. Sunt obosită. Mă întind pe bancheta din spate și închid ochii. Oftez.

FADEOUT

Epilog:
Nu mă întrebați (și voi) dacă am avut un backup al telefonului, pe computer. Am să vă întreb instant dacă voi țineți un backup al computerului pe telefon. (cu alt cuvânt NU).
În zilele care au urmat incidentului am depus o cerere pentru un nou card și mi-am luat altă cartelă de telefon, cu același număr. Am revenit la telefonul butucănos dar drăguț pe care l-am purtat multă vreme, și care din fericire era plin de numere de telefon importante. Duminica următoare (a treia zi după vinerea cu pricina) sunt sunată de o tânără care mă informează că-și plimbă câinele pe Cetățuie (?!) și că mi-a găsit cheile aruncate. Da, pentru că sunt o fire zăpăcită (și pentru că am primit un 'name tag' mov, pentru chei), mi-am agățat numărul de telefon de inelul de la chei, preventiv. Lângă chei găsise și rujul meu. (ca să vezi). Dar povestea nu se termină aici! (și nici nu vă zic încotro merge, încă).
Paguba se reduce la: un geam Corsa dreapta față, un telefon Nokia 5310 Xpress Music negru cu roșu, bani, poșetă neagră. Din fericire, atât! - cu toate că în mașină se aflau și bunuri de o valoare mult, mult, mult mai mare.

Concluzie:
A. De vineri, 2 octombrie, Bogdan nu mai ține în mașină nici harta rutieră, nici cduri, nici șervețele.
B. Nu, nu îți imagina că ție nu ți se poate întâmpla! Atunci sigur îți vei lăsa poșeta sub scaun (detectorul de radar pe bord etc) și vei fi fericitul câștigător al unei experiențe ca a noastră.

De ce nu suntem ca peștii?

2009-10-13T11:56:00.003+03:00

Revin după câteva luni bune cu un nou text scris în tandem cu Bogdan Stănescu inspirat de o fotografie făcută de el. Textul lui, aici. Textul meu, aici:

De ce nu suntem ca peștii?

De ce nu înotăm în liniștea din adâncimi fără să ne fie urmărită fiecare mișcare? De ce nu sărim doar din când în când la suprafață, stârnind zâmbete pe fețele celor care stau la mal? De ce nu uităm? De ce nu trecem unii printre alții fără să întoarcem capul? De ce nu ne pierdem în anonimat? De ce încercăm mereu să ieșim în evidență? De ce nu putem fi toți la fel? De ce nu înotăm toți în aceeași direcție? De ce nu alunecăm printre pietre și alge fără să lăsăm nicio urmă, fără să știe măcar umbra pământului că am trecut pe acolo? De ce avem amprente? De ce murim lent? De ce avem nevoie de atât de mult pentru a fi fericiți? De ce lăsăm urme în amintiri? De ce lăsăm urme în nisip? De ce nu putem facem pas după pas fără ca pământul să absoarbă și să pietrifice urma piciorului nostru, umbra prezenței ființei? De ce, oare, nu putem avansa altfel? De ce, oare, nu suntem ca peștii?

*urmează și ultimul text despre lunga plimbare pe Camino de Santiago în curând...

Camino de Santiago (3)

2009-09-24T17:16:00.001+03:00

Cum e cu șosetele? Inițiere în arta spălării eficiente: avantaje, dezavantaje, pericole, sfaturi utile

Când pleci de acasă pe 16 zile cu rucsacul în spate, inevitabil te identifici cu viața unui melc (mai ales când de deplasezi lipa-lipa 300km). Căsuța ta cu tot ce ai nevoie (sau crezi că ai putea avea cândva, nevoie. sau dimpotrivă, știi că nu ve avea nevoie, dar te leagă emoțional de casă) stă cuminte înghesuită într-un rucsac care trebuie făcut, desfăcut și refăcut zilnic. Toate fleacurile sunt reduse la minim. Câte un articol pentru orice tip de vreme e tot ce târăști: un pantalon lung, un pantalon scurt, un pantalon lung care devine scurt, o flanelă etc. Povestea șosetelor reia același algoritm: o pereche de șosete lungi și subtiri, o pereche lungi și groase, scurte și subțiri, scurte și groase, si o pereche scumpe, (teoretic) valabile pentru orice tip de vreme.

Acuma, șansele ca vremea să fie neschimbată doua zile consecutive sunt, trebuie sa recunoaștem, imense, deci șosetele trebuiesc zilnic spălate și puse din timp la uscat pentru a nu fi atârnate a doua zi în exteriorul rucsacului (ceea ce am făcut cam 10 zile din 14). Spălatul șosetelor nu e totdeauna cea mai agreabilă activitate dupa 20, 25 sau chiar 30 km de mers pe jos, dar necesitatea acestei acțiuni nu va fi discutată aici.

29 iulie, Fonfria. Încă o zi caldă în Spania plină de farmec(e). Albergul e nou, condiții excelente de cazare. O baie pentru cei câțiva bărbați, o baie pentru grămada de femei. După alte 40 de persoane care s-au săpunit în aceeași cabină de duș, îmi vine rândul. Apa fierbinte îmi relaxează toți mușchii când, într-un moment de neatenție, piciorul stâng îmi alunecă în spate și reuseșc să mă opresc direct cu umărul drept pe marginea căzii. Scena nu se oprește aici, și ca într-un film documentar cu imagine slow-motion, dau cu capul de pământ și cu ochiul de muchia scăldătoarei. Un ochi vânăt, un umăr mov și o tăietură pe spate m-au însoțit restul drumului de peste 100km.

Așa învață omul, după ce dă cu capul. Din ziua aceea n-am mai intrat în duș cu șlapii în picioare, ci, precaută și practică, am început să intru sub apă în șosete. Prima experiență de acest fel a fost o luptă conștientă între minte și trup. Se întâmplă așa:

Intri în baie. Dezbrăcat, în fața dușului, cu șosetele in picioare, apa pornită și conștient de ridicolul situației, vrei să intri în cadă. "Ce faci? Nu poți intra, doar ești îmbrăcat", îți spui. "Cum să fiu îmbrăcat? Sunt gata de duș!" "Cum să intri în duș cu hainele pe tine?" "Care haine?". Prima dată acest monolog dialogat durează minim 30 de secunde. A doua oară cam 15. A treia oară intri sub apă și începi să râzi de unul singur.

Avantajele acestei proceduri sunt:

- nu aluneci în duș, nu-ți spargi capul, nu-ți învinețești ochiul, nu te tai, nu te lovești, nu te învinețești, și deci, când ieși de sub apă, nu areți ca victima unui abuz.

- prin șosetele murdare trece mai multă apă și mai mult săpun decât dacă le-ai spăla manual.

Pericolul acestei metode este sa uiți să-ți speli picioarele, și să rămâi cu picioare murdare în șosetele cu miros de balsam de păr.

Tot secretul este ca în permanență să ai în picioare minim o șosetă, dacă decizi să o speli pe cealaltă în mână. Sigur, cu adevărat provocator devine momentul în care decizi să speli două perechi de șosete în loc de una, și în mijlocul dușului ești complet ud, sub apă, dar cu picioarele uscate din nou.

Această metodă de spălare a șosetelor se complică în cazul șosetelor scumpe despre care vorbeam anterior, care pretind să rămâna uscate în orice condiții.

Am căutat să extind această metodă extrem de eficientă și la spălarea tricourilor, pantalonilor, etc., demonstrând universalitatea procedurii, dar când mi-am dat seama că această metodologie nu este aplicabilă și în cazul gecii de ploaie și vânt, am renunțat.

Mi-a mai rămas doar să răspund curiozității mamei: dacă ți-ai spălat șosetele în picioare, acum să te văd cum le întinzi!

(urmează: RE:LEVANT)

Camino de Santiago (2)

2009-09-23T01:36:00.003+03:00

Oamenii: L. F. J. O.

Oamenii pe care îi întâlnești pe un asemenea drum sunt incredibil de mulți, și, evident, de variați. Am să mă opresc doar la câțiva dintre, cei câțiva care mi-au sărit în ochi și pe care am avut bucuria să-i cunosc mai de aproape.

Duminică la prânz - totul închis. Pe un drum ușor abătut de pe linia hărții, decidem să oprim pe o terasă (închisă, evident) sa ne tragem sufletul. Din gramada de scaune așezate frumos unul peste altul, scoatem două și ne așezăm pentru câteva minute. Nu peste mult timp, un spaniol însoțit de o nu-foarte-tânără-dar-nici-foarte-în-vârstă doamnă, vine să-și deschidă restaurantul. Ni se adresează respectuos, ne întreabă ce căutăm pe scaunele lui, și liniștit, intră în local. La fel de liniștită mă adresez mamei în limba maternă și continuăm discuția despre distanța până la următoarea localitate. Doamna L. care îl însoțea pe domnul-partenerul-dânsei se întoarce brusc către noi și cu un zâmbet larg afirmă:

- Și-s și românce.

L. e in din Oltenia, dintr-un sat nu departe de Craiova. Are în jur de 40 de ani și trăiește în Spania de cinci. N-a mai fost acasă de peste doi ani, deși are o fată de 14. Numără zilele până în august când va veni s-o viziteze. Restaurantul (Titanic) e afacerea ei și a spaniolului. Nu are pe cine lăsa când va pleca acasă, astfel încât pentru trei săptămâni restaurantul va fi închis. Va pierde bani, nu are ce să facă, dar ne zice că nu are pe nimeni de încredere în Spania.

L. gesticulează mult cu mâinile încărcate de inele de aur. Un ruj roșu și un parfum strident îi trădează accentul impecabil spaniol. Prin părul brunet i se zăresc lesne câteva fire cărunte în timp ce cu lacrimi în ochi ne povestește prin ce împrejurări a ajuns în Spania și câtă mizerie a opărit-o. În satul ei de acasă lucra la CEC, și când a ajuns în Spania s-a angajat la o româncă.

- Mă punea să-i tund gazonul cu foarfeca, deși în garaj avea mașina de tuns iarba. Nici nu vreau sa-mi amintesc!

L. s-a bucurat enorm sa ne întâlnească. Ne-a făcut o cafea, și pentru prima dată de când eram în Spania, lângă cana de cafea am primit două pliculețe de zahăr în loc de unul. L. ne spunea că deși foarte mulți pelerini trec pe la ea în fiecare zi, sunt foarte puțini români.

- Acum două săptămâni a trecut un tânăr din România pe aici. Vorbea 16 limbi și dialecte. Nu mi-a venit să cred!

Probabil românii ajunși în Spania au altceva de făcut decât să se plimbe 800km pe jos. Un exemplu (parțial, recunosc) este al țigăncii care recent (atenție!) înghițise trei inele de aur cu diamant în valoare de 800.000 euro, dintr-o expozitie de bijuterii. Sigur că a fost prinsă înainte să iasă din încăpere, dusă la spital și tăiată în o mie de bucățele mărunte mărunte mărunte.

[Ok, recunosc, am o imaginație bolnavă, dar povești ca asta fac să(-mi) sară acul de la tensiometru. Revenind...]

... Și dacă înainte de criză, L. prepara și câte 110 porții de mâncare într-o zi zi, acum are zile în care face trei meniuri. Ne spune ca "în Spania nu poți face nimic dacă nu "te iei" cu un spaniol." Mii de români se întorc acasă după ani de zile de muncă în străinătate, unii dintre ei fără un euro de-o cafea. Mă întreb doar dacă ar fi stat cuminți acasă în toți acești ani, oare chiar nu ar fi reușit să-și construiască un colț decent de viață?

Pe F. l-am întâlnit "în mijlocul străzii". Căuta și el un albergue în Vega de Valcare. Ne-am oprit amândoi plini de suspiciune în fața unui refugiu argentinian, dar părea atât de improvizat încât am mers mai departe. Ne-am reîntâlnit seara la cină, și-am aflat așadar despre F. (japonez, se vedea de la "o poștă") ca e, defapt, canadian. Profesor de anatomie la o facultate de medicină de lângă Toronto, F. începuse Camino de aproape doua luni, încă din Franța. Până la capătul traseului (Santiago de Compostela), F. va fi parcurs 1800km pe jos. Micuțul japonez-canadian era "tot o fibră", și ne povestea cum dintotdeauna a urcat munți. În toamna trecută - înainte ca partenerul lui să fi murit de cancer (mai 2009) după 31 de ani împreună - urcase Kilimanjaro.

F. era unul dintre cei mai sociabili oameni pe care i-am cunoscut pe Camino. Avea arta conversației în el, și cu cea mai transparentă naturalețe, reușea să găsească subiecte de discuție cu oricine, indiferent de vârstă sau de țară. Pentru că era în formă maximă, era primul care ajungea la albergue. Apoi îi aștepta pe ceilalți, și până seara reușea să strângă în jurul lui un grup întreg și să pună pe picioare lupte de idei și schimburi inter-culturale. Vize, politică, acorduri între state, istorie, vinuri, traduceri de cuvinte, bancuri, argumente, contra-argumente erau toate consumate în discuțiienorm de plăcute din care, fără prea mare dificultate mi-am dat seama că F. venea din înalta societate, și asta nu pentru că ar fi avut o atitudine superioară (pe Camino toți sunt egali: se trezesc devreme, umblă, obosesc, îi dor cioantele, mănâncă, dorm).

F. m-a făcut - fără să vrea și fără să știe - să îmi pun din nou problema homosexualilor și a maturității societății românești. De ce, pentru noi, un gay trebuie să fie travestit sau cel puțin îmbrăcat dubios, și cu siguranță un bărbat tânăr, frumos, narcisist, deconstruit sexual? De ce el nu poate căpăta chipul unui japonez-canadian de peste 50 de ani, profesor, care a trăit 30 de ani alături de același partener? Nu, nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Poziția mea față de pederaști (și mai ales față de agresivitatea cu care aruncă "into your face" victimizarea lor socială) rămâne neatinsă. Dar am perceput din nou opinia publică autohtonă ca pe una împiedicată în clișee și stereotipii. Mă opresc aici înainte să ofensez pe cineva :).

Pe J. l-am cunoscut în fața unui albergue, într-una dintre serile în care căutam un izvor de internet. Deși îl mai văzusem de câteva ori pe parcursul călătoriei și schimbaserăm câteva indicații, în seara aceea în Foncebadon mi-a povestit mai multe despre călătoriile lui pe Camino. Anul acesta era pentru prima oară când îl parcurgea de la un capăt la altul dintr-o suflare, deși era a treia oară pe traseu.

J. era profesor de spaniolă la un ONG care se ocupa, printre altele, de refugiați. Mi-a spus că îi întreabă pe elevii lui un singur cuvânt în limba maternă, un cuvânt pe care l-a învățat în toate limbile. După câteva secunde de liniște în care se scufundase probabil adânc în memoria lui, prinsese o scoică și urcă înapoi la aer, mi-a spus cu entuziasm în glas: MULTUMESC!

- Ce frumos!, mi-am spus. Ce frumos cuvânt de reținut în toate limbile!

Și m-am întrebat tot atunci, dacă ar fi să aleg eu un cuvânt, care ar fi ăla? Să tot fie NUCĂ?

Despre O. nu știu nimic. Nimic, nimic. Am trecut pe lângă ea într-o zi, și de departe mi-am spus: probabil O. face un pelerinaj foarte spiritual. Judecând după ghetele ei vechi și părul vâlvoi, mi-am dat seamă că era pe drum de multă vreme. Călca încet și greoi în sens invers direcției de mers a traseului, și deși era o ființă tare tânără, puteam citi în liniștea ei o profundă căutare.

O. a trecut pe lângă mine. Am salutat-o politicos așa cum se salută pelerinii când trec unul pe lângă altul, și O. mi-a răspuns doar dând din cap. Apoi a trecut mai departe, pășind pe nevăzut.

La ce se gândea O., n-am să știu niciodată. Pentru ce se ruga sau cu cine dialoga, sau cât mai avea să stea pe Camino, nici atât. Dar am realizat atunci câtă informație gratuită și complet nefolositoare schimbă oamenii între ei. Cât de mult vorbim, cât de puțin ne gândim la ce spunem, cât zgomot emitem, cât de puțin comunicăm efectiv.

O. era probabil unul dintre pelerinii care făcuseră jurământul tăcerii. Și când mă gândesc câtă liniște se face în om când ăși deschide sufletul, când închide gura și cască ochii, îmi vine să nu mai scriu nici un cuvânt. Mulțumesc, O., că mi-ai amintit ce prețioasă e tăcerea!

(urmează... Cum e cu șosetele? Inițiere în arta spălării eficiente: avantaje, dezavantaje, pericole, sfaturi utile)

Camino de Santiago

2009-09-21T17:05:00.003+03:00

... pentru că viața "out there" e palpitantă și minunată, și e atât de intensă încât nu-mi mai lasă timp nici să respir - darămite să scriu despre ea - de aceea pe blogul mei e liniște de o vreme încoace.
Între 21 iulie și 6 august 2009 m-am întins împreună cu mama în cea mai lungă plimbare pe care am facut-o vreodată: o "plimbare" (dacă poate fi numită astfel) de două săptămâni și peste 320 km parcurși - da, pe jos - în nodrul Spaniei. Câteva din notițele, impresiile și experiențele acestei călătorii am să le public, pe rând, în zilele următoare...

(non) Motivații
Când am decis să plec în Spania să parcurg ultimii 300km din pelerinajul de 800km dintre St Jean Pied de Port și catedrala din Santiago, nu mi-am pus foarte serios întrebarea: de ce fac asta? Nu am căutat alte justificări decât cele care îmi încolțiseră instantaneu în minte când mama m-a invitat să merg cu ea: provocarea (fizică), timp cu ea, și, nu în ultimul rând, un moment de respiro în care să-mi prin viața din urmă, să expir stările neconsumate în urma mulțimii de evenimente din ultimele luni și să inspir un aer nou.
Nu cred că mi-aș fi făcut față mai mult decât cele două săptămâni. Nu aș fi stat o zi în plus, nu aș fi venit acasă o zi mai repede. M-a întrebat mama: acuma că ai văzut condițiile de stat și de mers, că ai experimentat efortul fizic și psihic, acum, dacă ar fi să poți alege sau schimba ceva la drumul nostru, ce-ai face diferit?
- Nimic!, i-am răspuns fără să stau prea mult pe gânduri.
Și dacă întorcându-te dintr-o călătorie poți spune că nu ai schimba nimic, atunci trebuie să fi fost cu adevărat o Experiență!

Ce, cum, unde
Ruta franceză - și cea mai frecventată - a pelerinajul cunoscut sub numele de El Camino de Santiago (drumul spre Santiago) începe din sudul Franței și consumă cam o lună de zile pentru toți cei 800km de la un capăt la celălalt. În timp ce mulți aleg să-l pargurgă pe tot dintr-un șut, alții îl străbat pe bucăți, sau, mai simplu, încep direct din miez.
De oriunde alege să înceapă drumul (minim 100km distanță de Santiago) pelerinul va primi un Credencial del Pelegrino (pașaport de pelerin) pe baza căruia se poate caza la albergurile de pe drum unde pe un preț de 3 până la 9 euro pe noapte, beneficiază de apă caldă, un pat curat, și, cu puțin noroc și de o mașină de spălat, internet etc.
Drumul nostru a început la Leon, cam 310km de Santiago. Am zburat din Cluj la Madrid unde am poposit peste noapte. A doua zi am luat primul tren și 4 ore mai târziu eram în Leon. Nu foarte odihnite dar extrem de enzutiasmate, am reușit să plecăm efectiv din Leon în jurul orei 11. Pentru prima zi ne-am propus 8km până la prima cazare, dar am sfârșit prin a face pe toți 22.2km până la următoarea, în Viladangos del Paramo. Zilele următoare am făcut între 18 și 30 km/zi cu plecare la 6 sau 7 a.m. și prăbușirea undeva după prânz. Traseul e foarte bine marcat prin săgeți galbene sau simbolul pelerinului pe acest drum: o scoică. Am întâlnit foarte mulți oameni din toată lumea - am să scriu despre cei câțiva care ne-au devenit mai apropiați. În fond, eram ca peștii într-un banc (n.a. banc de pești) care chiar dacă nu "înoată" în tandem, mai devreme sau mai târziu tot se întâlnesc.
Drumul merge kilometri întregi în paralel cu șoseaua, trece prin orașe, peste munte, printre mori de vânt sau prin păduri de eucalipt. Scenariul se schimbă undeori la câteva zile, alteori de câteva ori pe zi. Și pentru aceia care se întreabă, nu, nu e plictisitor.

(urmează... Oamenii: L. F. J. O.)

Romanisme

2009-08-25T10:07:00.003+03:00

Am s[ ]ncep prin a-mi cere scuze c[ un text despre caracterul rom\nilor e lipsit de caractere rom\ne;ti!
Scrijelesc aceste randuri de pe un computer care nu imi apartine, si care nu are caracter (iar eu, la randul meu, nu am vointa si nici timpul necesare insusirii lui)!

25 august, ora 8:50, o cofetarie din buricul targului. O portie imensa de zaharuri pentru micul dejun impreuna cu B.
Din anticamera se aud bubuituri, lovituri, taieturi. Ne zicem:
- asta e o chestie foarte romaneasca, sa te trezesti in sunete de santier!
In blocuri se intampla tot timpul. Romanii nostri incep sa bata cuie inainte sa se spele pe dinti, in timp ce isi beau cafeaua fiarta in ibric.

Explicatia
Se da un musafir ne-roman care doarme intr-un bloc de romani, in Romania. Neromanul se trezeste in batai de ciocan. Explicatia gazdei:

Scenariul I: optimistul si spiritul de solidaritate
Aici la noi, in fiecare bloc, cel care se trezeste primul dimineata ii trezeste pe toti ceilalti cu batai insistente in oale, calorifere, tevi sau ce poate produce mai mult zgomot! Este important sa se auda de la orice etaj pentru ca depindem unul de altul sa prindem troleul, sau sa ne trimitem copiii la scoala, sau sa ajungem la timp la serviciu, sau sa ne plimbam cainele dimineata. E ca si cum am fi tot timpul cu familia in tabara. Suntem foarte uniti, si asta se vede. Solidaritatea este una dintre caracteristicile principale ale poporului nostru!

Scenariul II: pesimistul si scarba nationala
Numai in Romania se poate intampla asa ceva: bubuit de manele pana noaptea tarziu si lovituri de ciocan de dimineata. In lumea civilizata asa ceva nu se intampla. Aici cand se trezeste unul trebuie sa-i trezeasca pe toti, si parca fac cu schimbul, ca in fiecare dimineata sa fie cineva cu alarma. Romanii defapt nici nu lucreaza, si atunci cand o fac din necesitate si in regim de urgenta, se asigura ca aude toata lumea. De-aia se lucreaza dimineata si in orele de liniste! Atunci toti sunt acasa, linistiti...

Oricum ar fi, este cert faptul ca pentru a aduce o imbunatatire intr-un spatiu dat, e nevoie de mizerie si poate de putina harmalaie. Intr-un cuvant mai cuprinzator, de inconfort. Dar ceva imi spune ca nici peste granita galagia e mai putin galagioasa dimineata cand la ora 8 vecinul isi tunde gazonul!

[1-0!]

Cum vine toamna peste ochi, și peste flori, și peste buze, și peste morminte

2009-08-21T14:18:00.000+03:00

- Mai bine m-ai ține, puțin, în brațe, și-am înceta cu prostiile astea! îi spuse P. blând, aproape șoptit, într-o seară de vară. R. oftă înduioșat. Îi era atât de dragă ființa aceasta plăpândă și firavă care se afla lângă el, cu el, și care era într-un fel a lui, încât aproape îi dădeau lacrimile. Fără să mai spună nimic, o îngrămădi între brațele lui, și o sărută afectuos pe gât.
[...]
... Nu se știe cu exactitate cât timp trecu, dar până să își deschidă ea ochii, noaptea deja alunecase peste apusul de după deal și stelele se înbulziseră pe albastrul zdravăn al cerului. P. își ridică ușor nedumerită capul de pe umărul lui R. și privi în jur la mulțimea de beculețe aprinse undeva în depărtare. Câte un bec pentru fiecare suflet, îi spusese el cândva. Acum mai mult ca niciodată, toate sufletele străluceau acut. Luminițele pământului și luminițele cerului îi strângeau la mijloc pe cei doi și sutele de martori tăcuți. Aerul se răcise, vântul sufla viu între pietre, și parcă întreg universul stătea cu urechile ciulite, în așteptarea cuiva.

Un foșnet discret în pomul din apropiere, două secunde de liniște, și izbirea primei frunze de asfalt! Așa s-a furișat invizibilă și alunecoasă, Toamna. Intrată pe poarta din spate, ciupi Verii prima frunză. Vădit iritată, Vara se întoarse cu o sprânceană ridicată din drumul ei, și încercă să-și păstreze calmul care o caracteriza. Dar jucăușă, Toamna mai despinse o frunză. Și încă una. Și încă una. P. și R. priveau curioși dar totuși rezervați această hârjoneală aparent copilărească. Pitiți și nemișcați, nu îndrăzneau să spună nimic, de teama de nu fi auziți. Vara era deja furioasă. Primele păsări își schimbau direcția de zbor, și noaptea se lăsase mult prea devreme anul acesta. Vara nu mai avea cu cine lupta și privirea plină de satisfacție de pe fața Toamnei o enerva la culme. Cu un gest plin de ură dar și de curaj, își apucă dușmanul de gât și printre dinți întrebă Toamna ce caută atât de devreme.

P.și R. erau îngroziți. Nu se știau ce final putea avea acest război cosmic, și era un risc pe care au decis tacit să nu și-l asume. Cu grijă să nu fie remarcați, se ridicară tiptil de pe bancă, și fără să scoată un cuvânt, se furișară pe aleea care îi scotea la lumină. Când în urma lor rămăseseră doar câțiva câini care scormoneau plictisiți pământul, P. și R. o luară la fugă spre gardul care delimita cele două lumi.

Aceasta a fost noaptea în care Toamna a înjunghiat Vara, în care Leopardul a fugit de Căprioară, și în care P. și R. au sărit gardul cimitirului, tocmai când echipajul de poliție trecea pe acolo.

BLOG ÎNCHIS TEMPORAR

2009-07-16T17:05:00.003+03:00

Blog închis din lipsă de parfum inspirațional, din lipsă de timp, și din... alte priorități. Viata se intampla "out there".

Din luna mai de când am publicat urmele rânduri, existenta mea s-a petrecut ca un tăvălug pornit la vale.

A murit unul dintre cei mai iubiti pamanteni - bunicul meu Tani, Paul s-a mutat la casa lui, am renuntat la ¨eu¨ pentru ¨noi¨, am scris impreuna cu Bogdan si Andrei o carte (cadou de nunta pentru fratele meu si cumnatica), am fost in Elvetia pentru o saptamana la inaugurarea lucrarii Decalog, am fost pe Vladeasa, si multe altele: de unele refuz sa-mi amintesc, in timp ce altele ma fac sa zambesc.

Randurile acestea le scriu din Astorga, la inceputul unui pelerinaj de doua saptamani si peste 300 km a pied. Camino de Compostela este o ruta frecevantata de sute de ani. Iulie 2009, impreuna cu mama, batem ultima bucata (de la Leon la Santiago). Poate, cine stie, dupa revenirea acasa imi scrijelesc randurile din jurnal si in balta asta uscata a mea.

Bon camino!

retoric, față în față cu nevăzutul

2009-05-26T11:33:00.000+03:00

de ce

păsările zboară mai liber

vântul suflă mai frumos între spicele verzi de grâu

norii se mișcă mai repede pe cerul mai albastru

soarele strălucește mai tare, ziua

și cerul e mai bogat în stele, noaptea

de ce mâncarea e fără gust și cafeaua fără zahăr

muzica prea tristă și inima prea grea

când încărcat de bucuria amintirilor presărate cu sarea uscată a lacrimilor de pe obrajii palizi

îți iei rămas-bun de la un suflet iubit?

de ce tot ce faci și tot ce nu faci

capătă o altă conotație

de ce tot ce ai făcut și n-ai făcut

de la un minut la altul se pietrifică într-un morman de amintiri

la care nu mai poți adăuga nimic

din care nu mai poți scoate nimic

dar în care pe măsură ce te adâncești

descoperi bogății mai mari și mai valoroase?

de ce sicriul e prea mic

cuvintele prea puține

groapa prea îngustă

și florile prea puține

când îngropi o comoară care nu poate fi cuprinsă și nici măsurată?

de ce aștepți încă să sune telefonul

să-i auzi vocea

sau să intre pe ușă

să-i poți observa din nou

gingășia cu care vorbește pisicuței

de ce subit îți dai seamă că ultima dată când a trecut pe la tine

ai uitat să-i faci cafeaua

și că ultima dată când l-ai văzut

te grăbeai în drumul tău

de ce n-ai știut că e ultima dată

de ce azi îl conduci pe ultimul drum?

ş a s e

2009-05-21T13:45:00.004+03:00

Om bun,

Să nu crezi nici un minut că m-am pierdut în numărătoarea lunilor de la plecarea ta, sau că m-am încâlcit între amintirile deformate ale vremurilor când mergeam la Felix împreună. Dimpotrivă. Realitatea morţii îmi dă târcoale din nou, când, rănită încă după brusca ta apunere, îmi privesc cu milă tăieturile şi zgârieturile.

E oarecum neplăcut să trăieşti cu adevărul morţii deasupra capului, fără să ştii cine va fi următorul lovit, fără să apuci să-ţi iei rămas-bun, fără să ai timp să te vindeci între două înmormântări. Unii ca tine mor pe când sunt mai plini de viaţă. Alţii cred că au dreptul să-şi ia viaţa. Alţii trăiesc o viaţă întreagă, au copii, nepoţi, si sa pregatesc de moarte fericiţi şi împăcaţi. Mă cutremur văzând câte abordări şi unghiruri are aceeaşi realitate: singurul lucru sigur în viaţă este moartea, şi asta mi-e tot mai clar.

Într-un fel asta îmi simplifică viaţa. E foarte uşor să evaluezi importanţa sau efemirtatea unui lucru sau unei decizii când îl pui faţa în faţa cu sfârşitul vieţii pentru analiză. Imediat îţi dai seama cât de (ne)important este. Dar reversul acestei abordări este o viaţă trăită în angoasă pe măsură ce vedem şi conştientizăm deşertăciunea în care ne învârtim şi care ne ameţeşte ca un carusel.

Aiurez. Aiurez cu dorul vremurilor când aiuream împreună. Oricum, în lumina unui întreg mănunchi de evenimente care s-au desfăşurat recent pe pământul ăsta trist dar frumos, am tânjit îndelung după sufletul tău împăciuitor şi blând. Îmi place să mi te imaginez citind poezii în Rai şi stând de vorbă cu îngerii... şi-atunci toate stelele pălesc umilite în lumina Luminii şi toată lumea se sfarmă ca un biscuite vechi şi uscat.

Te purtăm în suflet. Te pomenim. Ne amintim. Ne e dor. Te iubim.

Emma şi toţi aceia...

REPUGNANȚĂ

2009-05-15T09:43:00.002+03:00

am ales cuvântul următorului exercițiu literar/de imaginație/estetic într-un moment prost. am ales un cuânt urât, scârbos chiar. m-am apropiat de el cam cum te apropii de o vană cu apă rece când trebuie să faci o baie și apa caldă s-a terminat acum 10 minute.

am ales cuvântul REPUGNANȚĂ într-o clipă în care 'a fi om' mă lovise direct în cap. e atât de obositor și uneori chiar plictisitor să stai închis în carapacea asta plină de reguli și limite , încât nu ar trebui să mă mire scârba și frustrarea în care trăim adesea.
pe de altă parte, suntem, defapt, atât de liberi, încât cred că nu știm ce să facem cu atât de mult spațiu, că suntem copleșiți și depășiți de el.

am ales cuvântul REPUGNANȚĂ cu gândul la toate momentele în care ne merge enorm de bine, dar trăim timorați și nemulțumiți. Mă sperie lipsa de emoții, inexistența unui spirit critic pozitiv, starea de existență, dar nu de trăire.

Și fără să mă explic mai mult decât e cazul, iată ce-am stors...

Bogdan, îmi cer scuze că te-am supus unui cuvânt atât de brutal!
creația ta, aici:
change the world

REPUGNANȚĂ

încâlcit între foile murdare ale istoriei
omul
mai obosit și mai scârbit ca niciodată
apatic, dezgustat și disgrațios
își ducea traiul în silă.
de azi.
pe mâine.

săpa pământul cu gândul la un trecut scăldat în raze de soare.
la o grădină cu lalele
la o ciorbă grasă

azi soarele parcă ardea prea tare
vara venise prea repede
și supa era prea subțire.

nu, nu se întâmplase nimic de ieri până azi.
și lipsa narativului din viața lui îl zdrobea,
fără șă-și dea măcar seama

apatia se acutiza pe măsura ce nimicul îi inunda colțurile nebănuite ale existenței
și pe măsură ce întrebări care-i păreau din ce în ce mai profunde îl făceau să trăiască
din ce în ce mai superficial.

strălucirea din ochii lui jucăuși se usca și se transforma într-o blazare aparent incurabilă
satisfacția pe care o avea după o zi de muncă
se pierdea în inutilitatea pe care o simțea în el
și de care nu avea unde fugi.

încerca să se cufunde mai tare și mai adânc într-o transparență artificială
și înghesuindu-se în văzul lumii, se ascundea defapt de el însuși.

visele lui, ambițiile lui, intențile, gândurile și ideile lui

amorțiseră pe un cer cu stele pălite
la care omul, sufocat de sine însuși
a uitat să mai privească

se compromiteau pe-o listă nesfârșită
de dorințe și încercări
la care revenea din când în când
și pe care o scotea vesel în vitrină
când câte un trecător curios și grăbit
se oprea să-i admire florile de peste gard
și să bea o cafea scurtă.

plictisit și împovărat
dezorientat și confuz
omul
nu vedea!

că defapt
soarele strălucește la fel ca altă dată
că pâinea e caldă
și că în fiecare dimineață
bunătățile Cerului se reînnoiesc

mereu cu ochii pe ceas
săpând la colțul lui de grădină
se gândea cu nostalgie la lucrurile care-i făcuseră cândva plăcere
ca și când ele n-ar fi aceleași
ca și când motivele lui de mulțumire
s-ar fi stins odată cu vântul care împrăștia praful pe stradă.
tot praful acela, și cu el,
toate lucrurile care-i făceau inima să tresalte.

resemnat,
omul
întorcea filă cu filă
caietul istoriei

fără să mai privească în ce direcție o apucă pașii lui
fără să aibă, defapt, o direcție
fără să caute o direcție
fără să lupte pentru o direcție

sprijinit de sapă

așteptând poate
ca cineva
oricine
oricine altcineva

să rupă ultimele pagini
să le mototolească
și să ilustreze restul cărții.

omul se gândea la vidul propriei sale existențe

și-ajunsese atât de departe în gândul lui
încât uitase drumul înapoi.

Contur

2009-05-05T00:15:00.006+03:00

nu, nu s-a terminat!
după Fantezie despre copilărie, Călătoria Buburuzelor, Povestea Trei și The Fourth in the Trilogy, am consumat personajele, am schimbat conturul, dar am păstrat provocarea.
de data aceasta am ales un doar subiect și un deadline. în rest, mână liberă.

subiect: CONTUR
deadline: acum 19 minute
creația lui Bogdan: http://www.fixpix.ro/jurnal/2009/05/contur.html

interior. exterior. contur

era noapte.
luna era acoperită de un nor gri.
era ora 3.15.

1. interior

Ioana stătea îngândurată pe marginea patului, cu spatele la geam. era micuță de înălțime, și piciorușele ei mărunțele nu atingeau mocheta. avusese o zi lungă și dureroasă. își făcuse în sfârșit curaj să-i spună lui Andrei că ar vrea să se despartă de el, dar acum nu era sigură că fusese cea mai bună idee. era frământată și speriată. dintr-o dată o lovise ca o minge de tenis sau mai rău, ca un meteorit, perspectiva de a rămânea singură pentru restul vieții, deși era tânără frumoasă. dar oare chiar asta vroia? chiar renunța la un noi pentru un eu, nemaiputând suporta un tu? nu. nu vedea drum înainte dar nici drumul 'pe lângă' nu părea o soluție potrivită. era sătulă de încercări ratate, era flămândă după altceva, ceva nou. ce? nu era sigura. dar știa că oamenii nu se schimbă așa... pur și simplu. mai nou credea că oamenii nu se schimbă deloc. sau poate doar puțin pe-aici, pe-acolo, deși niciodată radical. știa că vrea altceva, dar nu știa unde să caute. il iubea pe Andrei, dar era atât de încâlcit în dicționarele și enciclopediile lui încât ea simțea că se topește. Andrei nu-i aprecia mâncarea, nu îi simțea absențele, nu îi căuta prezențele, nu o întreba cum se simte sau de ce are nevoie, nu o interoga atunci când ieșea pe ușă (deși și-ar fi dorit) . Andrei trăia pe altă lumea, și ea se simțea tot mai puțin parte din universul lui. Tot interiorul ei se învârtea în sesnsul acelor de ceasornic.

2. exterior

Andrei stătea îngândurat pe marginea patului, alt pat, cu fața la geam. Andrei era înalt și destul de 'bine făcut', și atunci când Ioana se cuibărea între brațele lui, se simțea cel mai puternic dintre pământeni. avusese o zi lungă și dureroasă. Ioana i-a spus că vrea să se despartă de el, dar el o iubea atât de mult... ființa aceasta micuță îi schimbase viața, și nu-și putea imagina o existență departe de parfumul ei. observase că în ultimul timp se purtase ciudat, dar a crezut că e doar 'o fază'. rătăcit între amintiri, se întreba dacă se mai poate întoarce înapoi la diminețile boeme cu papară și ciocolată calda. ar fi vrut să știe ce era în inima ei, dar fetița aceasta devenită între timp femeie era of, atât de încâlcită, încât orice încercare de a trece peste NUul primit 'din instanță' se încheia fie cu lacrimi, fie cu uși trântite. poate își pierduse răbdarea. cu cărțile era ceva mai simplu. acolo găsea lucruri adevărate și neștiute, și cu fiecare lucru nou pe care îl învăța, se simțea puțin mai aproape de Cunoaștere dar și puțin mai departe de Înțelepciune. prefera să citească despre flori decât să i le aducă Ioane, pentru că oricum părea să nu-i aprecieze atențiile. Acum tot interiorul lui se învârtea în sens invers acelor de ceasornic.

3. contur

marginea patului Ioanei impreună cu marginea patului lui Andrei și cu marginile tuturor paturilor pe care se petrece ființarea și existența umană formează conturul. conturul alcătuit prin unirea tuturor punctelor, a tuturor locurilor în care se petrece gândul. marginea patului, colțul pernei, scaunul de la birou, fotoliul din bibliotecă, stopurile din drumul spre serviciu, terasa cafenelei, banca de sub copac. mereu între interior și exterior, între aici și acolo, între a ține și a lăsa, între plin și gol, între a te despărți sau a mai aștepta, între a-ți da demisia sau a te conforma, între a renunța sau a te încăpățâna, între a te compromite sau a ține cu dinții de ceea ce crezi, între a spune și a tăcea, între a fi și a exista. și fiecare, mărginit de propriul lui contur tangențial cu zeci și sute de alte contururi, își stabilește parametri și își decide regulile. apoi încercă să viețuiască împreună cu el însuși, din când în când acceptând să deschidă o margine, o buclă, un colț, pentru a face loc unui alt contur. acceptând vulnerabilitatea pentru a contura împreună. pentru a-și lărgi orizontul. pentru a avea un miez comun.

... cu picioarele atârnate în interiorul aceluiași contur, Ioana și Andrei stau spate în spate fără să știe, dar mai ales fără să vrea...

Viața de om mare

2009-04-29T20:28:00.000+03:00

Acest text care vorbeșe despre perioada de tranziție din viața mea e o un puzzle de file personale. Chiar dacă am ales să-l public, fiți blânzi în a mă judeca. O parte din el e scris cu o zi înainte de o discuție 'serioasă' cu șeful meu. A doua parte e scrisă, ironic, cu o seară înaite de a primi un mail 'grav' (dar pozitiv) de la el. Deși tind să dau dovadă de un ton negativ, între rânduri citiți optimismul care vine din încrederea că toate lucrurile, fără excepție, vin din mâna lui Dumnezeu. Și atâta vreme cât suntem în El, nu avem de ce ne teme.
[Momentan sunt angajată pe postul de Director Creativ în firma Lateral, și scriu pentru
www.captivatingromania.ro
www.explorra.com - coming soon]

[8 aprilie/20 aprilie/29 aprilie]
Azi am o zi 'în premieră'! Azi e a doua zi de Paște, azi sunt în vacanță și tot azi sunt liberă de serivici. Azi am dormit până la 11, azi n-am făcut nimic concret, și nu, nu m-am simțit vinovată. Defapt, mă simt grozav. Azi mi-am băut cafeaua în liniște pe balansoar, la soare. Azi am avut vreme să mă gândesc la toate lucrurile de care n-am avut vreme în ultimele două luni. Azi am citit. Azi am stat. Azi...

Săptămâna trecută (n.a. 16 aprilie) s-au împlinit două luni de când, spre îngrijorarea bunicilor și mândria părinților, le fac pe toate: primul an de masterat în artele spectacolului, ultimul an de facultate la jurnalism, un full-time job la firma Lateral (plus repetițiile săptămânale ale corului Conspirito, câte-un ping-pong până la Rast la Dunăre, câte-o întâlnire lunară de organizare, o alta săptămânală și alte sporadice). Mi-a plăcut întotdeauna să mă țin ocupată. A face îmi dă un sentiment bun, și cred că sufăr de o sadică plăcere de a-mi împinge toate limitele.

Așadar de când lucrez Lateral, îmi lipsește ocazional viața de student liber și veșnic (pre)ocupat: îmi lipește mirosul de lemn vechi și de cărți uzate din biblioteca (spațiul fabulos în care se întâmplă în mod miraculos totul, low profile). Mi-e dor să apuc în fugă doi covrigi de la colțul străzii și să-i amestec cu broscuțele verzi de la cofetărie. Mi-e dor să am geanta burdușită de cărți, cursuri, agrafe de păr și de hârtie, caiete de notițe, 7seri, resturi de bilete de teatru și film, biscuiți, ciocolată, o sticlă de ceai verde sau de apă, și gaura neagră a genții verzi în care se pierd ireversibil toate mărunțișurile universului. Mi-e dor să întâmpin primăvara pe-o bancă lângă o cafea cu lapte și să simt aroma trecătorilor. Mi-e dor de pulsația centrului vechi. Mi-e dor să mă întâlnesc cu oameni cunoscuți pe stradă, și mi-e dor să intru la un film aleatoriu pentru că, întâmplător, eram în trecere prin fața cinematografului. Mi-e dor de afișele (de hârtie) evenimentelor din Cluj, devenite informația unui click și-a unui thrailler. Mi-e dor să împart o baghetă cu porumbeii din Matei și mi-e dor să mă prindă ploaia în balerini. Mi-e dor de toate tantile bătrâne de la care cumpăr flori, mi-e dor de vărzărie, mi-e dor să ascult conversațiile necunoscuților, mi-e dor să stau pe internet pe Eroilor, așteptând să treacă vremea. Sau poate ploaia. Sau neașteptând nimic, doar stând.

Și cu tot dorul ăsta, cu greu m-aș întoarce la mărunțișurile din lista asta. Într-adevăr, toate lucrurile sunt frumoase la vremea lor, și simt cum încet-încet vremea lor trece. A venit vremea noului și-a proaspătului. De când lucrez și viața mea 'liberă' s-a scurtat cu 8 ore pe zi, am căpătat o altă dimensiune a timpului, a muncii, a realității și a iluziei. Am văzut cum se schimbă ierarhia priorităților, dar am văzut că poți face cu plăcere ce trebuie să faci. Am descoperit o mână (două, defapt) de oameni minunații, oameni cu pasiuni, oameni harnici, oameni veseli. Am citit mult, am scris mult. Am învățat ceva nou despre eficiență, am învățat ceva nou despre mine.

Și dacă cineva, cândva, din spatele unui monitor, va descoperi un colț de lume nouă printre cuvintele mele, va ști ceva mai mult sau va fi măcar puțin mai curios cu privire la minunățiile lăsate de mâna lui Dumnezeu sau construite de mâna omului, atunci mă pot declara un om pe deplin satisfăcut.

Amestec

20:16 și liniștea din birou amestecată cu semi-întunericul serii îmi dau o (non-)stare ciudată. Satisfacția de a termina un nou articol (Top 10 amazing theaters in the word - pentru Explorra care va veni) amestecată cu un entuziasm obosit și cu prea multă cafea îmi provoacă un tremur ușor al mâinilor și-o sacadare a ideilor. 1 mai muncitoresc. Va fi acasă? Va fi pe munte? Va fi pe șantierul Habitat? Va fi la birou? Va fi în ploaie? Pe birou, lângă mine, zac în dizgrație două suporturi de curs: Presa de Opinie și Sociologia Comunicării. A venit timpul să stau peste program și să mă ocup de ale sesiunilor care bat la ușă. Aș vrea să le răspund: Ocupat! Lucrez! Închis! sau orice altceva. Dar e din nou momentul să mă mobilizez. Vreau să le fac pe toate. Și vreau să le fac bine! Vreau și știu că pot! Pentru că această boală a împingerii limitelor este incurabilă. Îmi place unde și ce lucrez. Și-mi place unde și ce învăț. Și-mi place să le fac pe toate. Pentru că sunt un amestec de încăpățânare și ambiție! Pentru că viața e un amestec de plăceri și datorii. Pentru că orice amestec de calitate produce zeamă. Și asta e zeama în care trăim!

The fourth in the Trilogy

2009-04-21T23:59:00.000+03:00

Aceasta este a patra -și ultima- poveste din șirul întâmplărilor mămăruțelor mele. Bogdan a ajuns la trei bucăți narative, pe când Mihai s-a lăsat după primul episod. Am încercat ceva ușor diferit de data aceasta. Am stabilit un subiect: clișeul, și o tema: sky is the limit. Apoi ne-am propus reciproc câte o fotografie.
Textul lui Bogdan după fotografia aleasă de mine: despre impacturi și așteptări.

Textul meu după fotografia lui Bogdan:

Eseu filozofic explicativ gol și personal

Mămăruțele mele trăiesc bine mersi pe-un fir de iarbă unde-și scriu jurnalele și-și construiesc bucată cu bucată amintirile. În timp ce eu îmi încarc sufletul cu probleme care nu sunt ale mele și mintea cu frământări bine prăjite, ele își joacă joaca, își cântă cântarea și-și zboară zborul. Eu nu le-am creat pe Bubulină și pe Buburuză, ci eu cel mult mi le-am însușit. Le-am adus mai aproape de mine și le-am încărcat cu libertatea care e tot mai puțin a mea. Le-am lăsat să se joace cu toate limitele și să-și cucerească singure mărginirile.

Aș vrea să am curajul să le nimicesc pentru că în joaca aceasta nu ai cum să ieși câștigător, dar pentru că Bubulina și Buburuza nu sunt ale mele, am să le dau drumul. Am să le dau drumul pentru că 'happyendingurile' sunt un clișeu, am să le dau drumul pentru că le iubesc, am să le dau drumul pentru că le invidiez. Oricum am să le dau drumul, dar nu am să le dau drumul oricum.

Final deschis cu abuz de clișee:

Nu trecuse mult de când Bubulina și Buburuza se întorseseră de la oraș. Micuța comunitate de mămăruțe forfotise în jurul lor în ultimele zile, și acum cele două prietene se simțeau precum două vedete epuizate. Văzuseră lumea, cunoscuseră faima, și acum stăteau din nou sprijinite pe marginea gardului de sârmă. Cum că celebritatea nu te face fericit, asta o știe oricine. Că dragostea nu poate fi cumpărată, asta o știa Bubulinul mai bine decât oricine altcineva.

Bubulinul era o mămăruță timida și grăsuță, cu o moacă de tocilar sprijinită într-o pereche de ochelari negri rotunzi. Da, Bubulinul era orb. Și da, Bubulinul iubea Bubulina, deși nu, Bubulina nu iubea Bubulinul. Era simpatic, deși uneori făcea glume stupide. Bubulinul avea o inimă mare și un suflet blând. Era o victimă, dar nu se plângea. El îi aducea Bubulinei mini-trandafiri roșii cu coadă lungă și curățați de frunze până aproape sus. Îi mai compunea și câte o poezie, și cândva, într-o joi seara, îi și cântase la geam o serendadă, suflând într-o frunză aproape uscată. Dar Bubulina nu avea ochi pentru Bubulin. Era și ea oarbă, dar altfel. Ea era populară, pe când el era un nimeni. Și oricât a încercat el să-i construiască o casă și un vis, averile lui nu-i putea cumpăra dragostea, și iată, nici măcar mila.

Deci Bubulina și Buburuza stăteau sprijinite pe gardul de sârmă și se uitau la cerul colorat de apusul fierbinte. Încet-încet, una câte una, apăreau stelele. Nu, mămăruțelor nu le ajunsese. Adrenalina aproape le înălbise bulinele, dar lor nu le era suficient. Avântul acesta nestins le ardea înăuntru și le provoca mereu și mereu la mai mult.
- Bubu, am o idee!
- Da?
- Da, Bubu. Da!
- Păi, ce aștepți? Bagă!
- Auzi Bubu... m-am tot gândit. Mai știi cum făceam concurs pe creanga magnoliei, apoi peste balta de lângă școală, apoi cine se apropie mai tare de foc?
- Da, și am făcut concurs și cine mănâncă mai mulți pureci de plante. Apoi a fost caruselul. Și plecarea la Oraș...
- Bubu... vezi steaua aceea?
- Care?
- Cum care? Aia care se vede mai tare, zise Buburuza arătând către cer.
- Aham. Văd.
După o scurtă pauză:
- Te provoc!
- Mă provoci?
- Da, te provoc. Hai să vedem care ajunge prima acolo sus. Pe pământ ne-am plimbat în stânga și-n dreapta. Poate e momentul să cucerim o nouă dimensiune: sus-jos, și să ne schimbăm orizontul. Ce zici?

Nu departe se auzea sunetul tiptil al pașilor Bubulinului, și zgomotul pe care bastonul lui îl făcea în timp ce pipăia nisipul și pietrișul de sub piciorușe. Bubulina nu avea nici un chef de Bubulin, așa că fără să gândească prea mult a acceptat propunerea Buburuzei.
- Cine dă startul? întrebă Buburuza.
- Șșșșș! Mai încet că te va aude Bubulinul. Aș prefera să nu știe că suntem aici.
- Bubu, doar știi că pe tine te caută. De ce ești așa?
- Hai, dă startul rapid.
- Ok... Trei buline, două buline, o bulină, bum!

Și cele două mămăruțe au început să zboare tot mai sus și mai sus, nu știm până unde. Bubulinul le-a auzit zumzetul și după ce dezamăgit a lăsat trandafirul roșu să-i scape dintre unghiuțe, a oftat adânc și s-a întors în direcția de unde venise. Se simțea complet inutil. Dar știa că până la urmă, dacă iubești pe cineva cu adevărat, îl lași să zboare. Dacă se va întoarce, e pentru tine, dar dacă nu se va mai întoarce niciodată, n-a fost să fie.

Bubulinul a rămas cu ochii în soarele pe care nu-l vedea, pentru că nu-i așa, dragostea este oarbă... Iar Bubulina și Buburuza încă explorează spațiul celest în căutarea fericirii prin mijlocul libertății totale, pentru că, nu-i așa, toți ne imaginăm că dincolo de toate limitele, e Fericirea!

c i n c i: 19

2009-04-20T18:22:00.000+03:00

foto: Bogdan Stănescu

Nouăsprezece

Nouăsprezece a fiecărei luni e ziua de aducere aminte. E ziua în care atunci când crezi că ai uitat, îți dai seama că asta nu se va întâmpla niciodată. Nouă mii nouă sute Nouăsprezece minuni și-o întâmplare ciudată. Atât a fost povestea lui.
Cinci luni mai târziu tăcerea e și mai adâncă, amintirile tot mai multe, și regretele tot mai palide.
Cinci luni mai târziu și încă visez.
Cinci luni mai târziu și încă zâmbesc melancolic.
Cinci luni mai târziu și încă oftez greoi.

Cinci luni mai târziu ziua morții și ziua Învierii au fost una și aceeași. Și nădejdea vieții de după moarte a fost mai palpabilă ca niciodată. Pentru prima dată m-am uitat la lumânările aprinse pentru Adormiți cu alți ochi, și-am cântat Hristos a înviat din morți cu altă inimă.

Și roata se învârte: după ultima dată, vine prima dată. Dar niciodată la fel.

Bucureștiul fițelor noastre...

2009-03-28T23:38:00.000+02:00

Aseară am văzut un specacol 'simpatic' la Teatrul Act - Orașul. În piesa, personajul principal era într-o permanentă 'pregătire de plecare': nu știa nici unde și nu știa nici pentru cât timp. El (personajul lui Vlad Zamfirescu) nu pleacă undeva, el pleacă de undeva.

Cam așa am venit și eu la București: nu pentru că iubesc Bucureștiul, nu pentru că sunt atrasă de cabluri și betoane, ci pentru că vrut să ies! - Și-am vrut să mă bucur cu alți oameni, și-am vrut să beau cafea în alte locuri, și-am vrut să văd teatru proaspăt.

Am (re)găsit aceleași mirosuri, același accent, aceeași înghesuială, aceiași copii auroaci care țin într-o mână punga ieftină -și la piept, zgribulit sub geacă, un pui de pisică sau de câine- aceeași înghesuială, aceleași tocuri și parfumuri trecând indiferente prin fața acelorași cerșetori bătrâni, același metrou sinistru, aceeași câini vagabonzi, aceleași reclame "cât blocu' ", aceleași manele din aceleași mașini negre, aceleași betoane, aceeași poluare. Apoi sunt cozile... Dacă vrei un covrig, stai la coadă. Dacă vrei o cafea, stai la coadă. Dacă vrei și cafea și covrig, ai ghicit: stai de două ori la coadă. Apoi sunt vânzătoarele: în Cluj trebuie să recunosc că vânzătoarele sunt teribil de plictisite. În București, indiferent dacă vând bilete sau fructe, dacă vând la un colț de chioșc sau la un mall, toate vânzătoarele sunt i-ri-ta-te, aș spune aproape răuvoitoare!

Pe de altă parte (da, există și-o a doua parte), cu bucurie sau cu rușine trebuie să recunoaștem că... ăștia suntem! Și noi ăștia care ne credem 'ăștialalți' (adică altfel decât 'ăia') ar trebui să ne băgăm mințile în cap și șă ne ținem gura. Nu, nu-mi place nici mie Bucureștiul, dar mă tot întreb până când ne vom trata miticii cu atâta superioritate? Până când ne vom considera mai buni și ce ne face mai deștepti? De ce ne plângem când trebuie să venim la București și de ce simțim nevoia să ne justificăm și să asigurăm pe toată lumea că luăm primul tren înapoi?

Tot la București am regăsit aceleași tarabe pline de flori colorate la toate colțurile de stradă. La București 24-FUN are 148 de pagini/săptămână, și la București primăvara vine mai repede. La București poți vezi expoziții și lansări de carte și evenimente culturale "cu caru' ". Numai la București te poți întâlni cu Horațiu Mălăele la stop și cu Maia Morgenstein în holul teatrului, în aceeași seară. Arhitectura Bucureștilor vechi e la fel de frumoasă și Hanul lui Manuc sau Lăptăria lui Enache, la fel de primitoare.

Acesta e Bucureștiul așa cum am început să-l percep: fără să-l iubesc, dar încercând să-l respect pentru ceea ce este... și nu în ultimul rând acceptând că (prea) mult din ceea ce suntem, ca și neam, e aici.

Povestea trei

2009-03-20T01:35:00.000+02:00

Introducere

Aceasta este partea a 3a dintr-o poveste care a început ca un exercițiu de creativitate și exprimare, dar și de voință. Împreună cu colegul meu Bogdan Stănescu (și ‘episodic’, Mihai Savu), ne-am provocat la un ‘duel’ care se dovedește din ce în cue mai palpitant.

Povestea 3, Bogdan: _____________

De data aceasta l-am lăsat/rugat pe colegul nostru Cristi Buda să aleagă fotografia în jurul căreia, folosindu aceleași personaje, să croșetăm o situație. Poza e din albumul lui personal, și pentru mine poza lui a fost cea mai provocatoare. De ce? Pentru că am vrut să-mi omor unul dintre personaje! Asta am simțit toată ziua în care m-am așezat, în sfârșit, să scriu. Dacă l-aș fi omorât frumos sau agresiv, cine știe? Dar cu siguranță l-aș fi sacrificat în modul cel mai neașteptat.

Cu toate astea, în timp ce încercam să înghesui în câteva cuvinte amestecătura de sentimente care îți dărâmă universul interior odată cu pierderea unui om drag, mi-am amintit argumentul lui Cristi când ne-a arătat poza:

- Vă dau fotografia asta că prea ați devenit serioși (cu poveștile voastre)!

Așa că mi-am păstrat personajele intacte și cât se poate de fericite. Poate doar nu m-am putut curăța complet de nostalgie…

Mi-am dat seama cu această ocazie că mi-e greu să combin dialogul cu narațiunea, din cauza sutelor de pagini de teatru scrise și citite. Nu o dată am început, inconștient, să notez indicațiile scenice. Dar să lăsăm vorbăraia. Here’s my baby:

O seara în familia Buburuzei…

Buburuza-mama și buburuza-tată, după cină, în bucătărie… Musafirii tocmai au zburat spre casele lor. Mama spală vase, tata bea un suc de flori, abătut.

Mama:

- Auzi dragă, ai văzut scrisoarea de la Buburuza? A ajuns ieri. Eram puțin îngrijorată…

- Și ce zice copila noastră?

- Fetele au ajuns bine și păreau încântate. Mi-a povestit despre drum și mi-a scris ce emoții a avut la zbor… Îmi amintesc și eu prima dată când am zburat, eram atât de speriată încât nu-mi puteam controla aripile!

- O lasă, și acuma tot așa faci! Nu mai știi când am plecat în căutarea stupului cu luna de miere cât de strâns te țineai de piciorușele mele?

- Ei, și tu… Eram mai mică atunci. N-aveam deât vreo două buline.

- Și-acuma ai ajuns plină de riduri! Azi-mâine o să-ți apară dungi negre pe spate, în loc de buline!

Tatăl râde zgomotos. Mama ia ‘un pumn’ de pureci rămași pe-o frunzuliță și aruncă după el. Îl nimerește drept în față, apoi purecii cad în paharul cu suc de flori de pe masă. Începe și mama să râdă. Tătal se ridică bosumflat. Mama se apropie de el zâmbăreață și-l înconjoară cu aripile înbulinate.

- Hai, hai! Ce ești așa serios în seara asta?

Tata iese dintre brațele mamei.

- Azi m-am întâlnit cu iepuroaica Ica în pădure, fugea spre casă șă-și ia rămas bun de la copii și bărbat. Mi-a zis că tocmai îl văzuse pe Ursul Ursus plimbându-se cu o nouă liste de animale pe care trebuie să le sacrifice. Se pare că e un nou cod al faunei… În fine, Ica a reușit să obțină o amânare, așa că să-i faci o vizită mâine. Cred că s-ar bucura. Nu știe câte zille mai are… În zbor spre casă m-am întâlnit și cu Lupul Loop… Era și el tare disperat.

- Era și Loop pe lista lui Ursus?

- Da. Și el obținuse o amânare dar acum încerca să fugă din pădure. I-am zis s-o ia pe iubita Tabita și să meargă la balta lângă care ne-am cunoscut și unde mai mergem în concediu, să stea acolo măcar pentru o vreme.

- La Balta cu Apa Rece?

- Da, da.

- Balta aia e plină de amintiri. Cred că plutesc deja!

- Când te-am văzut prima dată acolo, aveai cele mai frumoase buline de pe plajă!

- Și m-ai invitat la dans! De la barul colț se auzea ‘Strangers in the night’.

Tata începe să fredoneze:

- Little did we know, when we said our first hello…

Mama se apropie de tata, îi prinde patru piciorușe cu piciorușele ei, și începe să danseze și să cânte:

- Ever since that night we’ve been together, lovers at first sight, in love forever…

Încep să cânte împreună, ca într-o scenă zemoasă de film american:

- It turned out so right, for strangers in the night!

Intră Bubicu’ târându-și piciorul.

- În pădurea asta se moare pe capete și la noi în bucătărie se dansează. Parcă ați fi nemții de pe lângă lagărele de concentrare!

- Bubicule, de ce nu dormi?, tresare mama.

- Citeam, și- am auzit muzică din bucătărie. Am venit să văd ce se întâmplă… Nu știți nimic de sora-mea?

- Ba da! Ne-a scris o scrisoare. E deasupra frunzei de la intrare. Au ajuns cu bine fetele. Stau câteva zile și-apoi se întorc acasă.

Mama se întoarce serioasă către tata:

- Ce ziceai de restul animalelor?

- Nu m-am mai întâlnit decât cu Oac, broasca de pe lac. Și ea era pe listă, dar i-a zis lui Ursu’ s-o șteargă. Și el pur și simplu a șters-o, ca într-un banc sec.

- Noi suntem fericiți așa ascunși în pădure, dar cine știe cât mai ține și binele asta...

Bubicu’ iese târându-și piciorușul după el după cue murmură un noapte bună, și merge să ia scrisoarea de la sora lui plecată în Marele Oraș. Mama și tata trag pânza de paianjen înapoi peste geam și dau drumul licuriciului care le ținuse lumina ‘aprinsă’. Întunericul e complet. Liniștea e totală…

p a t r u

2009-03-19T10:46:00.000+02:00

foto: 9 septembrie 2006, 23 de ani si 3 zile: small birthday party

... de multe ori in ultimele patru luni de la dramaticul accident al lui Manu m-am gandit cât de fericit trebuie să fie omul ăsta drag, departe de mizeria lumii în care noi trăim, încă.

Ferice de el!

Mi-e dor de statusurile tale, Manule. Ne lipsesti, dar nu te-am uitat!

Despre aristocrația decăzută...

2009-03-18T13:57:00.000+02:00

Din când în când rezonez mai intens cu dramaturgia lui Cehov. În ultimul timp am senzația că întreg cercul din jurul meu e subtil construit din personaje dramatice cehoviene. Un Treplev, o Nina, o doică, cele trei surori Irina, Mașa și Olga, fratele lor: Andrei, un Cebutâkin, un baron autentic, o Natașa, un comandant... Dar ce e pe de-o parte frumos în opera cehoviană, pe de altă parte atât de trist în viața reală, este faptul că toate, adică toate creațiile astea ale autorului rus se află într-un punct dramatic al existenței lor, într-o situație limită, la marginea viețuirii lor emoționale.

Deși spațiile lui Cehov sunt largi, sunt imense, personajele aleg să se înghesuie și să se sufoce, ca și când întreaga dramă a omenirii s-ar așeza pe umerii lor, liniștită ca un porumbel care vine să-ți mănânce din palmă.

Linia aceasta încordată degenerează în toate direcțiile, și tragedia este inevitabilă: necesitatea de a lua o decizie, strâns cu ușa fiind, este iminentă. Personajele acestea sunt atât de discrete, atât de drăgălaș construite, încât viața organică sub toate aspectele ei pălește domol. Și ca tragedia să fie completă, persnajul apocaliptic care va provocă decăderea totală nu este nici măcar conștient de acțiunea lui. Răul inconștient este mai grav decât răul conștient pentru că în lipsa de cunoaștere stă și lipsa diferențelor, iar într-un univers fără diferențe, fără bine și rău, frumos și urât, existența se reduce la instinctul animalic. O, ce lume tristă. Ce lume tristă, mică și asfixiată... Ce lucruri mărunte ne toacă fizic și psihic! Pe ce nimicuri am construit o împărăție, când lumea largă e la picioarele noastre, gata să se lase văzută, aprofundată, îngrijită (deși niciodată pe deplin înțeleasă...). Care ne sunt pilonii de rezistență la care să ne întoarcem când universul viselor noastre e ca la Cehov, undeva la Moscova. ... Și pentru că nimic nu ne oprește, rămânem acasa...

Umorul sterp, umorul negru, umorul care nu naște nimic și care nu 'bate' nicăieri, umorul lui Cehov și umorul pe care l-am identificat în derâderea, în persiflarea și ironia care ne-au devenit cale de comunicare, acest umor putred atacă rădăcina. Și pentru că erbicidul e prea aproape de mâinile noastre, nu-l vedem. Acestea sunt efectele pe termen lung ale bășcăliei, și deși îmi place să cred că Livada cu vișini nu va fi tăiată, Treplev nu se sinucide (nici măcar ipotetic) și cele trei surori pleaca la Moscova unde vor trăi fericite și vor muri de bătrânețe, am să-mi termin scriitura în coadă de pește, cu câteve citate din

Trei surori

Actul I

Verșinin:

Asta ne e ursita tuturor, și n-avem încotro. Ceea ce ni se pare astăzi grav, însemnat, deosebit de improtant, cu timpul va fi dat uitării sau va părea un lucru de nimic. Interesant e că nu ne putem da seama dinainte de ceea ce va trece mai târziu drept măreț și plin de însemnătate, sau, dimpotrivă, ridicol și de neluat în seamă. (...)

Actul III

Mașa

Cum o să trăim viața asta? Ce-o să ni se mai întâmple? Când le citești în cărți, toate ți se par învechite, de parcă le-ai fi știut de mult, dar când iubești tu însuți, îți dai seama că nimeni nu știe nimic. Că fiecare trebuie să hotărască singur pentru el. (...) Acum v-am spus tot. Acum o să tac... Voi grăi numai ca nebunul lui Gogol: Tăcere! Tăcere...

Călătoria Buburuzelor...

2009-03-11T23:09:00.000+02:00

Inca o fotografie de Bogdan Stanescu.

Povestea merge mai departe...

Bogdan: http://www.fixpix.ro/jurnal/2009/03/domnu_toma.html

11 Martie 2009, ora 01:01

Str. Basmului Neterminat, nr. infint, ap. 888

Marele Oraș

Lumea Abandonată

Dragă mami,

Îmi pare rău că nu am apucat să-ți scriu de 8 Martie, dar am fost foarte ocupată cu Bubulina. Lumea asta în care am ajuns e cumplit de aglomerată și enorm de mare, cum niciodată nu mi-aș fi putut închipui. Ca sa fiu sinceră, uneori mi-e greu și să rămân aproape de Bubu, pentru că dacă-mi întorc ochii un minut de la ea, am toate șansele să mă pierd. Dar fac tot posibilul să nu ajung prea departe de ea, pentru că e mai mare și știe mai multe decât mine... Și și pentru că ți-am promis ție, deși sunt sigură că m-aș putea descurca și singură!

Află despre noi că am ajuns bine și că suntem fericite și sănătoase. Vremea e frumoasă aici, dar mi-e dor de umbra de acasă. Ce mai face Tătucu? Dar Bubicu? I s-a vindecat piciorușul patru după ce și l-a agățat în tufa de zmeură? Of, și de câte ori ne-ai spus să nu ne jucăm pe-acolo...

Dar să-ți spun câteva cuvinte despre drumul nostru... Când ne-ați condus la brutăria din sat unde se adună porumbeii să mănânce firmituri și de unde se pleacă în toate direcțiile lumii, îmi era foarte frică. Și lui Bubu îi era, mi-am dat seama imediat. Nu zburasem niciodată așa sus, și nu știam la ce să ne așteptăm. Dar în seara aceea cu caruselul, atunci când am coborât cu fețele încremenite - dar zâmbetul până la urechi, ne-am promis că următoarea probă nu va fi de viteză, va fi de înălțime. Ne-a fost teamă că nu ne veți lăsa, dar sunt așa de fercită că am ajuns aici.

Deci am urcat pe aripa porumbelului gri. Bubu a s-a cățărat și ea ceva mai greu pe o pasăre mai slăbuță, și când am ajuns, mi-a și zis ca i-a fost rău tot zborul. Eu m-am ascuns între câteva pene, dar ea nu s-a gândit la asta. Am așteptat să plecăm. Ne-a fost teamă că ne vom despărți, că nu vom pleca împreună sau că nu vom ajunge în același loc. Se putea întâmpla orice, dar vehiculele noastre aeriene mergeau tocmai împreună. Când au început să-și miște aripile în tandem și ne-am ridicat, mi-a bătut inima atât de tare încât a trebuit să-mi țin ochii strâns închiși. Când i-am deschis eram sus sus sus, vedeam brutăria și școala și pe toți oamenii cei mari. Deși pe voi nu v-am mai văzut, am știut că sunteți acolo și-atunci mi-a venit să plâng. Dar să știi că n-am plâns!

Am ajuns mai repede decât am crezut. Păsările noastre au coborât pe rând. A mea a aterizat pe-o țeavă rece ce m-a făcut să-mi amintesc de carusel. Bubu a aterizat direct jos pe trotuar, și-apoi a început să zboare singură spre mine. Tremura de frig pentru că să știi că acolo sus vântul e foarte puternic și aerul rece, dar ne-am bucurat așa de tare să ne revedem încât bulinele de pe aripioarele noastre au început să danseze.

În timp ce ne povesteam una alteia despre călătorie, un Om Mare (care aici se numește Adult) care se uita aparent plictisit în jos, a luat o piatră și-a aruncat după pasărea lui Bubu. Se pare că aici Oamenii Mari nu iubesc zburătoarele. Poate nici insectele. Dar nu-ți fă probleme pentru noi. Mai stăm câteva zile și venim spre casuța noastră.

E foarte neobișnuită lumea asta, deși e altfel decât am învățat la școală. Am să-ți spun mai multe în următoarea scrisoare (sau când ajung acasă), dar acum trebuie să mă duc la culcare.

Bubu ar vrea și ea să scrie ceva, dar nu știe ce. Are ceva ce în Marele Oraș se numește nothing, dar eu nu știu exact cum e aia să ai nothing, când ea nu are nimic... Oricum, te rog spune-le tu și alor ei că suntem bine și fericite și că vedem multe lucruri interesante. Ce să vă aducem?

Apropo, mi-a apărut o bulină nouă pe aripa dreaptă. Sunt așa de fericită! De fiecare dată când trec peste o baltă sau pe lângă o sticlă aruncată pe jos (aici e plin de ele), mă admir și-mi zâmbesc.

Acum trebuie să plec. Calde salutări și lui Tătucu și-o ciupire lui Bubicu, așa, ca de la sora lui mai mare!

Te îmbrățișez cu drag și dor din Marele Oraș, cu bucurie,

o Buburuza mică

PS. Ți-am legat și o poza pe care am făcut-o eu în ‘aeroport’ - în timp ce o așteptam pe Bubu să urce...

Fantezie despre copilărie

2009-02-28T16:18:00.000+02:00

[Acesta este un text 'experimental', parte dintr-un proiect fără nume și -aparent- fără finalitate. Pornind de la această poză, împreună cu colegul meu Bogdan Stănescu - unul dintre cei mai creativi creatori - am provocat un schimb de imaginație și cuvinte. Poza e o felie din tortul lui...

Ni s-a alăturat spontan si Mihai Savu, dar adresa poveștilor lor mi-e încă necunoscută.

Așadar, rodul fanteziei mele:]

Bogdan: www.fixpix.ro

Mihai: blog.mihaisavu.com

Două mămăruțe:

- Du-te mai incolo! se răsti îmbufnată Bubruza către Bubulină. Nu încap de aripile tale, îmbulinato! Îmi iei tot aerul!

Buburuza, resemnată, s-a retras tăcută puțin mai încolo pe țeava metalică rece. I s-au urcat aripile la cap, se gândi ea, uitându-se în gol. Ea și Bubulina erau prietene de când erau mici. Mici mici. Ei, foarte mari nu erau nici acum, doar așteptau să se dea pe caruselul care nu mai pornea.

Cele două mămăruțe făceau concurs. Acesta era doar unul din multele – de ce nu, poate ultimul - si Buburuza era vădit emoționată. Au făcut întrecere cine zboară mai sus de la creanga magnoliei, cine trece înainte și înapoi balta de lângă școală fără să-și ridice aripile, cine mănâncă mai mulți purici de plante. Au făcut concurs chiar și cine se apropie mai tare de focul de lângă trotuar, dar nici una n-a îndrăznit să zboare peste el. Așa înțeleg ele libertatea și copilăria: Buburuza și Bubulina îi testează limitele și-și antrenează curajul, fără să își poată imagina ce e de cealaltă parte a acestui carusel amețitor.

După câteva secunde de liniște, Buburuza, cea mai mică dintre cele două mămăruțe, o întrebă cu un glas jucăuș pe Bubulină:

- Bubu... când eram mai mici și ne jucam în grădina cu macii aceia mari... mai știi?!

- Știu, cum să nu. Acolo unde mai dădeau albinele concerte din când în când...

- Da, da... acolo. Bubu... ce era cel mai frumos când eram mici?

- De departe, când ne jucam de-a v-ați ascunselea și nu mă găseai niciodată, deși mă ascundeam de fiecare dată în acelaș bujor!

- Mie îmi plăcea să joc elastic cu furnicile, deși îmi agățam mereu aripile.

- Da, da. Îmi amintesc. Apoi îți luai zborul, supărată.

- Dar Bubu, mai știi când...

Becurile caruselului încep să se aprindă rând pe rând, și o muzică veselă duduie din boxele supra-uzate. Din cauza basului prea puternic, un copilaș începe să plângă. De lângă un bărbat-bine, o tânără mama fuge spre copil, îi prinde capul în mâini, îi rearanjează căciula, și-l liniștește. Îl așează din nou pe căluț, se asigură că s-a calmat, și se alătură din nou, zâmbitoare, bărbatului, de unde în liniște, se vor bucura de zâmbetul zăpăcitor al copilului lor. Caruselul începe să se învârtă tot mai tare. Buburuza și Bubulina sunt sus pe țeava rece de metal, dar sunt prea departe de noi pentru a le putea vedea. Nu vom ști niciodată dacă au supraviețuit vitezei și vântului în drumul lor spre viața de mămăruță adultă. Dar pe măsură ce căluții prind avânt, cele două mămăruțe se țin aripă de aripă, bulină de bulină, și construiesc, fără să știe, încă o amintire din copilărie...

t r e i

2009-02-20T18:40:00.000+02:00

... Scrisoare la trei luni de la plecare ...

Manu drag,

Afla despre mine ca sunt bine, sanatoasa si fericita, chiar daca pe pamant totul nu e bine, putin e sanatos, si mai nimic nu e fericit. Iernile sunt tarzii, verile sunt lungi, frunzele cad, ghioceii apar, soarele rasare si apune, ca iar sa se intoarca la capatul pamantului, si sa inceapa din nou, aceleasi rotiri. Si in toata ameteala asta astea, totul, I mean totul este desertaciune.

M-am intors din Elvetia cu mare entuziasm, cu o minte limpede si cu planuri clare (in ciuda alcatuirii mele mentale haotice, desi nu intamplatoare). Oricum o intorc si o sucesc, plecarea asta a fost terapie curata. Am invatat mult, am gustat mult, am curatat mult din mintea si inima mea. As fi preferat sa te intalnesc inapoi in vama unde te-am vazut ultima data, chiar cand ieseam din tara. Ai venit sa ma vezi, aminteste-ti! Erai putin suparat ca n-ai putut conduce tu masina – inca nu aveai carnet. Dar stii ca m-am bucurat sa te vad oricum! Little did I know...

Deci dupa toata branza asta, am aterizat inapoi in cea mai dureroasa sesiune ever to exist. Ca sa nu mentionez (re)adaptarea la viata acasa, la (re)vazut prieteni, la (re)conectat. A fost o etapa nebuna de tranzitie si trebuie sa marturisesc, nu cu putin dor. De cand m-am intors, ma tot gandesc! Scria SJF in cartea lui cam asa: “ma gandesc si ma gandesc si ma gandesc, si m-am gandit de milioane de ori pana la durere, dar niciodata pana la fericire!” Ma intreb, oare: cam cat trebuie sa te gandesti pana la uitare? Si mai mai intreb: este uitarea ceva cu adevarat dezirabil?

Aseara curatam cu mama planta pe care mi-ai dat-o azi-vara. Era miniona si avea cateva floricele roz! Ei, stiati ca planta aceea infloreste o singura data? Apoi se transforma intr-un fel de... tufa. Am luat si o bucatica din semnul tau de BMW si-am infipt-o in pamant. Defapt, daca ma gandesc mai bine, paul mi-a dat-o cu un biletel: “You might need it more than I do!”

Of, omule, cat (ne) esti de prezent!

In fiecare seara trec peste drum de parcarea de langa Cora unde faceai stopul cand te intorceai la Oradea, si unde ne mai intalneam din cand in cand. Daca ne-am fi intalnit si-n seara asta acolo, ti-as fi povestit pana la uitare. Ti-as fi zis fericita ca am dat cam 11 din 14 examene, dar ca am cedat inainte de ultimele. M-ai fi certat ca n-am mai mlta grija de mine. Sigur ca orice fiiinta are limitele ei, dar eu le-am atins pe ale mele... Ti-as mai fi zis probabil ca am inceput sa lucrez. Despre asta ti-as fi tot povestit! :) Guess what? Am ajuns un ‘geek’ care sta 8h in fata calculatorului. Da, exact ca voi, pe care nu v-am putut intelege niciodata! Acum mi s-au deschis ochii! Si vad! Si mai este ceva si mai si: chiar imi place ce fac, so far. Asa nedefinit cum imi este inca, ti-as spune ca sunt Creative Director si ai fi mandru! Scriu web content pentru doua siteuri. “Important e ca scrii”, mi-ai spune. Da, important e ca scriu, si-mi place. E desigur alta zeama decat fitele de la teatru (de care nu m-am dezlipit de tot dar de care incep sa ma detasez). E si alta zeama de oameni. Da, am cunoscut o trupa intreaga de oameni frumosi si distractivi si meseriasi de la care invat multe. Dar e amuzant sa ma aud seara la plecare zicand: “pe maine” (si sa si astept “maine”). Cred ca n-am mai spus asta cu regularitate cam de cand eram in liceu (dar nici nu asteptam sa ma intorc, si sansele sa fi lipsit erau oricum enorme)... Sunt sigura ca ai fi incantat sa-mi cuprinzi entuziasmul si ca mi-ai da o salata intreaga de feedback.

Hey, ti-am zis ca am fost la colindat la tine anul trecut? Tare s-a mai bucurat mama ta, sora ta si Alin. Cu totii iti ducem lipsa cum nici nu-ti poti iagina!

In orice caz, in ultimele saptamani am fost tot ceea ce se numeste generic ‘varza’ (avem noi romanii niste expresii de ‘te crucesti’. ‘Te crucesti’, auzi-o si pe asta)... Mi s-au ars circuitele de stres si oboseala, si m-a chinuit o insomie zdravana. Dar am (oarecum) grija de mine si ma tratez sa-mi ies din starea aceea de non-, pe care o detest cu toata inima mea. Non-starea mea in care nu mai vreau nimic pentru ca nu-mi place nimic, sau poate imi place totul, nici nu stiu. Nu ma enerveaza nimic, dar sunt permanent iritata. Nu dorm noaptea, dar mi-e somn toata ziua. Nu-mi doresc nimic. Nu mi-e pofta de nimic. Nu vreau sa merg nicaieri. Nu vreau sa fiu nicaieri. As vrea sa-mi gasesc un ‘loc al nimicului’ ca-n cartea lui JSF. Deci ziceam ca-mi ies din starea asta, si au inceput sa ma enerveaza unele lucruri cum au inceput sa ma bucure alte, cum au inceput sa-mi revina poftele, dorurile, mirosurile, dorintele.

Ai vazut Den Brysomme Mannen (The Bothersome Man, 2006)? L-am vazut acum multa vreme la Arta. Regizorul isi imagina o lume ‘perfecta’ - undeva dupa moarte. Un fel de rai artificial - in care fiecare individ - desi neindividualizat, ci colectiv si relativ uniform – ducea o viata aparent perfecta. Ironic, era o lume fara copii, fara muzica - doar zgomot ‘de fundal’, fara probleme, fara solutii.

In lumea asta utopica... nu existau simturi. Alcoolul nu te ametea, ciocolata calda n-avea gust, redecorarea casei nu-ti dadea nici cea mai mica satisfactie... Era probabil o lume functionala, si aparent functiona bine... En fin, atmosfera filmului mi-a fost trist de cunoscuta in ultima vreme. Ti-as putea zice cum se termina filmul, dar n-am s-o fac!

Nu stiu de ce-ti pierd vremea cu filme artistice. Tot asa cum uneori ma intreb de ce-mi risipesc viata in maruntisuri si ganduri inutile ... Mai plang din cand in cand de dorul tau, da-mi trag doua palme si ma adun. Oricum, prietene, sa stii ca mi-e dor de tine. Rau de tot!

Imi imaginez uneori cum ai umplut raiul de retele de aur si cum “n-ai nici o treaba”. Si tot ce-ti povestesc eu aici despre lumea asta mizerabila valoreaza cat “un smoc de par lasat pe marginea vanei”. Stiu ca tot ce traiesti tu e atat de maret, incat sunt probabil penibila intre cuvintele si randurile astea care-ti transmit atat de putin. Dar copilule, as vrea sa-ti spun asa de mult! As vrea sa-ti cant la flaut si sa-ti arat cat de mare s-a facut Tiff. As vrea sa merg cu tine la mici si bere intre Cluj si Oradea si te sacait doar ca sa te vad zambitor, asa cum te stiu dintotdeauna. Of, om bun... Cum ai putut?! Cum ai putut sa te iei si sa pleci asa?

Am ramas aici - asa cum o spun de fiecare data - in lumea asta trista dar frumoasa. Si ma bucur de ce e frumos, si ma mai intristez traind rautatea crunta din care nu ne putem depasi pe noi insine.

I know I will see you on the other side, my friend. Poate-mi reinstalezi Leopardul. Azi la birou am primit un singur raspuns: “No, I will not fix your computer”! (dar sa nu ma intelegi gresit. Colegii mei sunt oameni buni, doar ocupati!)

Imi opresc aici cuvintele si te las sa-mi citesti gandurile!

Te imbratisez. Din nou. Si din nou. Si din nou.

Cu dor. Cu drag. Cu aceeasi prietenie,

Emma

... la trei luni dupa ce ai plecat spre Cluj, fara sa fi ajuns vreodata...

01:23

2009-02-10T01:17:00.000+02:00

noapte. nu. dimineata. proasta combinatie de stres, ganduri, oboseala, nostalgii amestecate cu cafea, coca-cola si mancare pe apucate au generat intr-o grava insomnie si urata durere de stomac. as vresa sa scriu despre toate lucrurile interesante pe care le-am citit in ultimul timp, as vrea sa scriu despre oameni si locuri, despre clatite si flori, despre declaratiile de dragoste pe care Liviu si Rodica Mocan si le intind unul altuia, dar gandurile nu-mi ajung mai departe de ultimele doua somnifere inghitite, care or fi adormit in drum spre efect.

when it doesn't rain, it snows. when I can't talk, I write. when I can't write, I sleep. But now I can't sleep, talk nor write. And it doesn't rain, and it doesn't snow...

intr-una dintre zilele urmatoare as vrea sa scriu despre filmele nominalizate la Oscar. pana in momentul asta, tot ce-am vazut m-a lasat cu o spranceana ridicata. oferta de anul asta mi s-a parut slaba cu S mare. adica Slaba. mai vorbim dupa ce vad si Milk.

pana atunci ... vise placute.

"in cautarea somnului pierdut",

Emma M.

Dramatizare

2009-02-03T20:11:00.000+02:00

Sunt obosita. Obosita si vreau sa plang. Sau macar sa ma plang. Sau macar sa dramatizez. De trei saptamani dramatizez - textul lui J.S.Foer. Azi am dat examenul. What a release. Am muncit pe examenul asta de mi-au sarit capacele... Si m-a lasat complet stoarsa si epuizata, in fata urmatoarelor 7 examene saptama asta...

Chiar m-am gandit in ultima vreme la reactia noastra cand vedem o dramatizare/ecranizare, dupa ce citim o carte (si-mi amintesc debaturile cu E.C si M.T de pe vremea adolescentei cand M. incerca sa ne convinga cat de inutil e sa citesti o carte, cand poti sa vezi filmul. E. si cu mine eram antagonistele care sustineam cauza hartiei)... Oricum, aproape fara exceptie, cand primim un produs semi-mestecat in perspectiva celui crud, suntem dezamagiti. E atat de frumos universul pe care o lectura il creaza in noi ... atat de frumos si de personal. Ei bine, acuma de cand tot dramatizez si dramatizez, imi dau seama ce munca grea e defapt sa mesteci ideile altcuiva si sa le redai in alta forma, fara sa-i alterezi esenta. Va rog sa ma credeti, e cumplit! De azi inainte am sa mai inchid un ochi in fata dramatizarilor proaste (dar am sa-mi rezerv intrebarea: DE CE l-ai facut daca l-ai facut asa prost?).

Iar e trecut de 21:00 si sunt in acelasi birou ca azi-noapte. Alunec in voie. Ma simt teribil de obosita. Si incet-incet universul cuvintelor mele se prabuseste sub greutatea tuturor(a).

PS. Azi se dadeau pe strada baloane cu PNLul. Am vrut sa iau unul si sa-l sparg in sala de lectura. BOOM! ... si-apoi sa fug si sa ma ascund dupa usa. Probabil as fi facut-o daca as fi avut drum la sala de lectura... Sau daca macar usa n-ar fi fost de sticla! :)

(a)zi de sesiune. just another.... Monday.

2009-02-02T21:40:00.000+02:00

10:08 si mi-am luat in primire locul 64 al salii de lectura. Daca esti unul dintre aceia care vin cu laptopul la biblioteca, locurile la care poti sta aproape de priza se reduc la 5. Acum o sesiune si jumatate, am cumparat un prelungitor si un triplustecher si le-am donat acestei salisoare in care invat cam de pe vremea examenului de capacitate. Aproape nimic nu s-a schimat de atunci. Am prins ‘in tranzitie’ o tanara roscata bibliotecare, dar care pare a nu fi avut structura necesara pentru 8h de liniste. (am stiut asta din prima zi cand am vazut-o fluturandu-si buclele si blugii stramti printre mese).

Meniul zile: trebuie sa finalizez URGENT dramatizarea romanului lui J.S.Foer. Examenul e maine si pana atunci trebuie sa dau ‘actorului’ care-mi va citi lucrarea textul finaliza. Ieri am pus ultimul punct la o analiza de vreo 6 pagini a filmului California dremin’ (nesfarsit), lucrare pe care trebuie s-o recitesc, corectez, trimit. Data finala: joi. Miercuri, examen la jurnalism: Analiza media. 6 analize+o lucrare finală. Nu am scris decat una bucata analiza pe o structura narativa. Time is ticking. Vineri, alt examen. Sambata, alte 3 examene. Duminica, data finala pentru trimiterea unei alte analize de jurnalism on-line.

10:21 si sala incepe sa se ingramadeasca.

Cineva vorbeste la telefon. De ce vorbeste cineva la telefon in sala de lectura? Domnisoara de langa mine studiaza franceza: le plus-que-parfait de l’indicatif. Are un scris de mana superb. Si-un ceas superb.

11:12 soarele bate direct pe mine. Vreau sa ies la cafea, dar doar dupa ce termin actul II!

11:25 actul III are17 pagini. Cam mult... Ce se taie? Ce ramane?

11:59. Am terminat actul III. Ies la cafea. Am fost productiva.

12:25 sunt inapoi la 64 cu cafea, suc de pere, iaurt, covrigi si mini snickers. Cand s-au si facut covrigii 1.2 lei/bucata?

13:43 vine cris. Impartim o masa :) Intre noi: un termos de cafea, o cana de cafea, o sticla de suc de pere, o sticla de apa, un iaurt. Nu mai incapem de albume, foi, notite, carti, laptop. As vrea sa vorbesc cu ea. Tot timpul. Nu pot!

Citesc:

M-am gandit la toate lucrurile pe care oamenii si le spun mereu unii altora, si la cum va muri toata lumea, fie ca asta se va intampla intr-o milisecunda sau in cateva zile, sau in cateva luni sau in 76,5 ani, daca tocmai te-ai nascut. Tot ce se naste trebuie sa moara, ceea ce inseamna ca vietile noastre sunt ca zgarie-norii. Fumul se ridica mai repede sau mai incet, dar toti zgarie-norii ard si toti suntem captivi inauntru rau.

17:40 Cristina pleaca.

18:52 TERMIN! Fac o plimbare pe centru. E liniste. Si rece. Incerc sa ma duc sa-mi listez textul.

21:44 si sunt inca in cladirea facultatii. Obosita si stresata. Pana la 22:00 trebuia sa duc DVDurile inapoi la centrul de inchiriere din Manastur.

Geniul din Carpati

2009-01-31T19:33:00.000+02:00

Prietenul nostru Dani Capota a facut acum cateva zile (of, c-a și trecut o sapătmână) 30 de ani. La aceeași dată (26 ianuarie 2009), tovarășul Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit 91 de ani. Nu doar despre petrecerea ‘in acvariu’ a lui Dani doresc sa va vorbesc. S-ar putea să spun lucruri pe care nu vreau să le verbalizez. Nici măcar nu vreau sa ma rezum la zilele de nastere ale tovarasului. S-ar putea să n-am habar despre ce vorbesc. Asa ca facem jumi/juma. D’accord?

Scanteia ne informează:

“In anii ’60, de ziua sa, lui Nicolae Ceaușescu îi placea să petreacă alături de cei dragi. Părinții, frații, cumnații se distrau pe-atunci împreună, păstrând obiceiurile dintotdeauna. An de an, la vila prezidențială din București, arareori la Predeal, Ceaușeștii chefuiau până dimineață, încălziți de țuică de prună, vin alb, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de beuf. Frații Ceușescu fredonau cu toții, la unison, melodia “Spune, spune, moș bătrân”. Spre sfârșitul anilor ’70 petrecerile s-au scurtat, devenind tot mai protocolare și mai sobre. Și invitații s-au schimbat. În locul rudelor sale, care îl vedeau tot mai rar, Ceaușescu s-a înconjurat la zilele de naștere de colegii din fruntea partidului statului.

(...) Minuțioase erau pregătirile pentru cele câteva ore de petrecere. (...) După o atentă verificare, erau aduși la dineu cei mai intruiți ospătari. Obligatorie era prezența unui serviciu special sanitar, format din echipe mixte de medici și laboranți, care analizau în prealabil calitatea produselor ce intrau în meniu. De soi trebuiau sa fie și cântăreții. Căci tovarășului îi plăceau cântecele de petrecere.

(...) Unele pachete (crede Eugen Cristea), cele care nu știai dacă provin de la oameni care se aflau la margineai vreunei judecăți alterate de vreo boală incurabilă, cuprindeau lemne de foc tăiate cu grijă , câteva kilograme, aranjate cu destinația precisă ca să aibă cu ce se încălzi pe timpul frigoros de-atunci tovarasul. Altere erau pachete cu slănină, cârnați, carne afumată, foarte bine preparată, ca să aibă ce gusta sărbătoriții.”

Despre Elena Ceaușescu nu stiu decât că era mereu cu ochii pe celelalte tovarășe. Erau interzise cocurile sofisticate, precum si decolteele adânci sau orice alte excentricități care ar putea umbri prezența ei.

Minuțioase au fost pregătirile și pentru petrecerea de copiii organizată în cinstea sărbătoritului Capota, chiar daca nimeni nu i-a taiat cu grija lemne de foc sa-i tina de cald. Uneori ma gandesc ca toata treaba asta cu ‘petrecere surpriza’ e la limita riscului: daca n-ai sarbatorit? Oricat ai incerc sa ‘fii cu ochii pe el’, s-ar putea sa aiba alte planuri, sau sa aiba o seara proastă, sau să nu aibă chef de nimeni și nimic. Ce faci dacă ai o gașcă de 25 de oameni pregătiți pentru chef, și-un sărbătorit ‘chef.less’? După ce l-am căutat mai bine de o oră, noi avut parte și de sărbătorit și de chef. Chiar dacă n-a fost vila din Predeal, ci o căsuța pentru petreceri pentru copii, chiar dacă nu ne-am încălzit cu țuică de prune ci cu chef și buna-dispoziție, petrecerea lui Dani a fost la polul opus al protocolarului ceaușist. El a avut ceva ce Ceaușescu n-a avut: pe tanti Andrada, clownul-animator care ne-a organizat jocuri și s-a asigurat să fim toti cuminți la masă și să păpăm tot, două torturi în formă de mașinuță, jocuri și concursuri, baloane, jucării de pluș, și îndrăgita ‘mașină de zăpadă’. Am înlocuit și friptura și puiul la ceaun cu pizza, și-am scos la capăt una dintre cele mai haioase zile de naștere din istoria contemporană.

Poate că există o vârstă când toți se așteaptă de la tine, copil crescut mare, să te porți ca un om serios. Serios? Of, câtă bucurie zace în a sparge tiparele! Am făcut și drumul invers, și tot pe 26 ianuarie i-am facut legitimatie la biblioteca fratiorului meu de 10 ani. L-am dus pentru prima data la sala de lectura burdusita cu studenti stresati de stresiune, și el și-a făcut în liniște, cu maximă seriozitate, tema la mate: ecuații de gradul I.

26 ianuarie 2009, și Ceaușescu e mort de 20 de ani, pe când Daniel e în miezul umblării lui. Să ne trăiești bine, om bun, să te bucuri de democrație și de prietenie, sa mai treci cu vederea ce incorect pe lumea asta (stii tu... tristă dar frumoasă), și să rămâi omul sensibil pe care-l cunoaștem și iubim cu toții!

dreptate. putere.

2009-01-23T21:33:00.000+02:00

[B. Pascal]

Drept este ca ceea ce e drept sa fie urmat, necesar este ceea ce e mai puternic sa fie ascultat. Dreptatea fara putere este neputiincioasa, puterea fara dreptate este tiranica. Drepatea fara putere este conestata, fiindca exista totdeauna rauvoitori; puterea fara drepate este învinuită. Asadar, puterea si drepatea trebuie asezate laolalta si pentru aceasta trebuie facut astfel incat ceea ce e drept sa fie puternic, sau ceea ce e puternic sa fie drept.

Dreptatea poate fi discutata, puterea este usor de recunoscut si nu se discuta. Asa se face ca drepatea n-a putut capata putere, pentru ca puterea a combătut dreptatea, afirmând că este nedreapta si ca ea este cea care e dreapta. Incat, neputand face sa fie puternic ceea ce este drept, am facut sa fie drept ceea ce este puternic.

conspiratie

2009-01-21T16:20:00.000+02:00

Am mai auzit oameni zicand ca daca ceva merge prost, totul merge prost. M-am gandit intotdeauna ca e doar o pereche de ochelari prin care alegi sa vezi lumea intr-o anumita perioada, pe cand in alta, totul e roz...

Ei, de cand m-am intors (o luna, azi), totul explodeaza in jurul meu. Intai mi-am varsat acetona pe computer. Apoi mi-am scapat ceasul nou-nout (sa fi avut vreo 3 saptamani de cand l-am cumparat) si s-a stricat. Ireparabil. Apoi l-am trimis la Budapesta, fiind in garanetie. La Budapesta nu au modelul meu. Si eu NU, nu sunt la Budapesta, pentru ca am ales sa stau sa invat ca doar am 14 examene sesiunea asta, si sa merg la teatru seara (dupa ce am reusit sa conving 6 oameni sa mi se alature). But hei, mi-am petrecut ziua la povesti si teatrul se amana. SE AMANA! Doar azi!

Apoi mi-am scapat telefonul si displayul nu mai functioneaza. Mai tarziu in aceeasi zi am scapat telefonul-inlocuitor langa masina, in zapada, si desigur ca era sa nu-l mai gasesc trei ore mai tarziu cand m-am intors... Ultima 'chestie, domnule'... acum cateva minute Paul, fratele meu, a cazut cu scara in fata mea si si-a spart buza. Asta pentru ca si-a oprit fata care lovea direct podeaua.

Dar intr-o ordine mai marunta de idei, am ars un bec scump, am patat fata de masa preferata a mamei cand am spalat-o cu...., mi-am scapat la 10 minute distanta doua cutite pe acelasi picior descult (un cutit greu si unul ascutit, ca sa-mi asigur si o taietura si o vanataie), si-am blocat (deschis) geamul unei masini care de cateva zile scoate un sunet alarmant de fiecare data cand depaseste 30km/h. In plus, din 30 decembrie pana in 18 ianuarie am mers de 4 ori la 'locul cu papanasi', care ba se pregatea de revelion, ba era inchis, ba era inchis, ba era inchis, ba era deschis dar n-avea decat o jumatate de portie disponibila.

Spuneti-i cum vreti, dar mie a inceput sa-mi fie teama sa stau in preajma-mi!

Loc al Nimicului

2009-01-21T12:44:00.001+02:00

Lucrez de o saptamana buna pe dramatizarea unui roman care imi place enorm. Scris de tanarul Jonathan Safran Foer (mai bine cunoscut pentru Totul este iluminat), Extrem de tare si incredibil de aproape e povestea unui copil de noua ani care trece prin trauma pierderii tatalui in atacul terorist de la New York 9/11. Sigur, povestea e mai adanca, facand apel la marile tragedii ale umanitatii precum si la cautarea adevarului si nevoia de a sti. Totusi, la un nivel mult mai mic, povestea dintre personaje e la fel de cutremuratoare. As dori sa impartasesc cu voi o bucatica de text despre Instrainare si Refuz.

actul V

scena 1

THOMAS

Mama ta si cu mine nu vorbim niciodata despre trecut, asta e o regula. Cand e la baie, eu stau la usa, iar ea nu sta niciodata in spatele meu cand scriu, astea sunt alte doua reguli. Ii deschid usile, dar nu-i ating niciodata spatele cand intra, nu-mi da niciodata voie sa ma uit la ea cand gateste, imi impatureste pantalonii, dar imi lasa camasile pe masa de calcat, nu aprind niciodata lumanari cand e ea-n camera, insa le sting intotdeauna. E o regula sa nu ascultam niciodata muzica trista, e o regula timpurie, findca melodiile sunt la fel de triste ca cel care le asculta, asa ca nu prea ascultam muzica. Nu dormim niciodata de doua ori in acelasi pat, nu ne uitam niciodata la emisiuni de televiziune despre copii bolnavi, nu ma intreaba niciodata cum mi-am petrecut ziua, intotdeauna mancam pe aceeasi parte a mesei, cu fata la fereastra. Sunt atatea reguli ca uneori nu-mi amintesc ce e si ce nu e regula. Astazi o parasesc, sa fie asta regula in jurul careia ne-am organizat in tot acest timp sau sunt pe cale, oare, sa incalc regula de baza? Am crezut ca putem alerga unul spre celalalt, am crezut ca putem avea o regasire frumoasa, chiar daca la Dresda abia ne cunosteam. N-a fost sa fie. Amandoi am ratacit, cu bratele larg deschise, dar nu unul spre celalalt. Bratele marcheaza distanta, toata povestea noatra a fost o regula prin care sa ne conducem viata de cuplu, totul a fost o masuratoare, o imperechere de milimetri si de reguli: cand ea se trezeste si merge la dus, eu hranesc animalele: asta e o regula. Pentru ca ea sa nu se simta rusinata, ea isi face de lucru cand eu ma dezbrac seara; merge la usa sa vada daca e incuiata, verifica de doua ori cuptorul, isi inspecteaza colectia de portelanuri in dulap, trece in revista din nou bigudiurile pe care nu le-a folosit niciodata de cand ne cunoastem si, cand ea se dezbraca, imi gasesc mai multe preocupari ca oricand. La doar cateva luni dupa casatorie am inceput sa izolam diverse zone din apartament si sa le etichetam: "Locuri ale Nimicului", in care fiecare dintre noi avea asigurata intimitatea desavarsita. Am cazut de-acord ca nu ne vom uita niciodaa la aceste zone, ca ele vor fi teritorii inexistente in apartament, unde cate unul din noi va inceta sa mai existe. Primul a fost langa piciorul patului din dormitor, l-am marcat cu banda rosie pe covor si era suficient de mare cat sa stai in picioare, era un loc bun ca sa dispari, stiam amandoi ca e acolo, dar nu ne uitam niciodata la el. A functionat atat de bine incat ne-am hotarat sa facem un Loc al Nimicului si in camera de zi, care parea o necesitate, pentru ca uneori unul dintre noi avea sa dispara in timp ce se afla in camera de zi. Am facut zona asta putin mai mare pentru ca unul dintre noi sa se poata intinde acolo; era o regula sa nu ne uitam niciodata la spatiul ala dreptunghiular care nu exista. Cand te aflai acolo nici tu nu existai. A functionat pentru o vreme, dar aveam nevoie de mai multe reguli. La cea de-a doua aniversare a noastra am marcat o intreaga camera de oaspeti ca Loc al Nimicului. Atunci parea o idee buna. Uneori un petinc de la piciorul patului sau un dreptunghi din camera de zi nu-ti ofera destula intimitate. Fata usii care dadea spre camera de oaspeti nu era Nimic, iar fata dinspre hol era Ceva; clanta care le unea pe cele doua nu era Nimic, nici Ceva; peretii holului nu erau Nimic, chiar si fotografiile au disparut, dar holul in sine era Ceva; cada nu era Nimic, apa din cada era Ceva; parul de pe corpurile noastre nu era Nimic, bine-nteles, dar odata ce se aduna la gura de scurgere devenea Ceva. Incercam sa ne usuram vietile, incercam prin toate regulile, sa ne facem viata suportabila. Dar intre Nimic si Ceva au inceput sa apara neintelegeri. Dimineata, o vaza de Nimic reflecta o umbra de Ceva, la fel ca amintirea unei persoane pe caer ai pierdut-o. Noaptea, lumina de Nimic din camera de oaspeti se revarsa pe sub usa de Nimic si se imprastia in holul de Ceva, nu mai e nimic de spus. A devenit greu sa navighezi intre Ceva si Ceva fara sa treci accidental prin Nimic, iar atunci cand Ceva - o cheie, un stilou, un ceas - ramanea accidental intr-un Loc al Nimicului, nu putea fi niciodata recuperat, asta era o regula nescrisa, ca majoritatea regulilor noastre. S-a ajuns la un moment dat, cu un an sau doi in urma, ca apartamentul nostru sa fie mai mult Nimic decat Ceva. In loc sa ne salveze, ne-a facut mai mult rau. Intr-o dupa-amiaza, stateam pe canapeaua din dormitorul numarul doi, gandindu-ma, gandindu-ma si tot gandindu-ma, cand mi-am dat seama ca stateam pe o insula de Ceva. "Cum am ajuns aici?" m-am intrebat, inconjurat de Nimic, si "Cum ma mai pot intoarce?". Cu cat mama ta si cu mine stateam mai mult impreuna, cu atat luam de bune presupozitiile celuilalt, cu atat mai putine lucruri erau spuse si mai multe, prost intelese. Imi amintesc ca m-am referit odata la un spatiu drept Nimic, in timp ce ea era sigura ca noi cazuseram de-acord ca acel spatiu era Ceva; intelegerile noastre au dus la neintelegeri, la suferinta. Am inceput sa ma dezbrac in fata ei, cu cateva luni in urma, iar ea a spus: "Thomas! Ce te-a apucat?" "Credeam ca aici nu e Nimic", i-am raspuns, acoperindu-ma cu unul dintre caietele mele. Iar ea a spus: "E Ceva!". Asa ca am scos din dulapul din hol schita apartamentului nostru si am lipit-o pe usa de la intrare, iar cu un marker verde si unul portocaliu am separat Ceva de Nimic. "Aici e Ceva", am hotarat. "Aici nu-i Nimic." "Ceva." "Ceva.""Nimic." "Nimic." "Ceva." "Nimic.""Nimic." "Nimic." Totul a fost stabilit pentru totdeauna, nu va mai fi decat pace si fericire... Dar n-a durat decat pana la noaptea trecuta, ultima noastra noapte impreuna, cand mi-a pus inevitabila intrebare. I-am spus "Ceva", acoperindu-i fata cu palemele si apoi ridicandu-le ca pe un voal nuptial. "Trebuie sa fim." Dar in adancul inimii stiam adevarul.

in Memoriam Grigore Vieru

2009-01-20T12:22:00.000+02:00

In memoria poetului Grigore Vieru, care a incetat sa mai existe in trup si a carui poveste va fi ingropata azi in Chisinau.

Ca prima oara

Merg pe pamant
Si sun ca vioara.
Toate imi par ca sunt
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Infiorat spun mama si tata
De parca imi vad parintii
Prima data.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Cand ma cuprinzi
Tremur, ah, toata,
De parca-as iubi, iubi
Prima data.
Ca un copil

Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Joc de familie

Duminica dimineata
Copiii nostri amandoi
Se urca in pat
Intre noi...
Ne scot de pe degete
Palidele inele,
Le duc la ochi
Si se uita la mama si tata
Prin ele.
O, golul rotund al inelelor
Se umple atunci
De vazul copiilor luminos.
Si-n toata lumea
Nu exista joc mai frumos.

D o u a

2009-01-19T19:45:00.000+02:00

Fata aceea inalta nu stia exact cat e ceasul. Si nici n-o interesa. In lume se murea in fiecare secunda, dar ea se plimba nevinovata cu tramvaiul si se uita la saracii care adunau capete de tigari de pe jos. Baiatul acela stia exact cat e ceasul. Si-l interesa, pentru ca se grabea. In lume, aproape 2 oameni mor in fiecare secunda. In secunda aceea ultima, el a fost unul dintre ei... Si toate visele si ambitiile s-au auzit trosnind sub greutatea tuturor vietilor pe care nu le va mai trai niciodata, a inmormantarilor la care nu va mai plange niciodata, a pozelor pe care nu le va mai face niciodata, a nuntilor la care nu se va mai bucura niciodata, a zilelor de nastere pe care nu le va mai sarbatori niciodata.

Exact 2 luni au trecut din ziua aceea. Nu stiu tocmai in ce moment intervine uitarea, dar cu cat distanta e mai mare, cu atat mai adanca durerea si mai actuala amintirea. Ma intreb adesea cat acces au cei plecati la viata noastra cotidiana. Ma intreb daca ne vad plangand de dor, sau daca ne aud gandurile si murmurul. Ma intreb daca ne simt uitarea, tot asa cum ma intreb daca vom putea uita vreodata. Mi-am auzit inima batand mai puternic citind randurile din Orbitor, absolut cutremuratoare la adresa uitarii:

“De patruzeci de zile nu mai fusesera pomeniti in biserica, unde preotul batran sedea si plangea intre icoane ca un navigator intr-o corabie subreda, de tot atatea zile colacii si coliva si orezul cu lapte nu mai venisera de la neamurile cele vii. Inspaimantati ca vor muri a doua oara de foame si uitare, mortii incepura sa se foiasca, starnind un amenintator vuiet subpamantean. Clantanindu-si danturile puternice, au inceput sa rupa scandurile buretoase, pline de larve-nchistate de carabusi, sa sape cu labele lor ca de cartita tunele de la unii la altii, sa tina sfat cate doi, cate trei, si-n cele din urma toti deodata, satul de dedesubt, inghesuiti intr-o hruba strabatuta de radacini, de unde sicriele, deasupra testelor, se zareau luminand ca niste cutiute de cristal. Trei sute de morti, slabiti de post indelungat, dar insufletiti de o manie doar celor raposati cunoscuta, isi fosneau vesmintele innegrite, tineau cuvantari lungi si salbatice si isi holbau orbitele goale, unii la altii. (...) Toata existenta si stradania lor in lume era la fel de trecatoare si de iluzorie ca si fragmentul de anatomie al mintii ce-l visa.”

(Cartarescu Mircea, Orbitor, Aripa stanga, p.65)

Poate traiesc intr-un univers ideal si utopic, dar tind sa cred ca oamenii nu se uita pur si simplu unii pe altii, odata cu ingroparea romanelor vietilor lor. Dimpotriva: cu cat incearca mai tare sa se uite unii pe altii, cu atat se afunda mai adanc in groapa.

Doua luni dupa moartea lui Manu, nu trece zi in care sa nu ma gandesc la el. Doua luni dupa moartea lui Manu, inca imi pun aceeasi intrebare retorica pe care mi-o adresez din clipa cand am primit telefonul Acela, aceeasi intrebare care nu doar nu asteapta raspuns, ci nu are raspuns. Intrebarea care nu-mi da liniste prin simpla ei natura. Intrebarea care-mi da liniste prin faptul ca-mi aminteste, mereu si mereu, ca n-am uitat:

Manule, cum ai putut sa mori?

cotidian

2009-01-15T12:20:00.000+02:00

Scena 1

Vineri in jurul pranzului. Una dintre singurele magazine alimentare din centrul orasului, foarte prost aprovizionata de altfel, si mult prea scump pentru modesta-i prezentare.
O tanara domnisoara inalta, cu parul cret prins la spate, intra in drumul ei spre biblioteca sa-si cumpere un suc de pere, o punga de pernite Olla cu cacao si un mar. Mai cauta in stanga si-n dreapta un pahar de plastic, sa-si bea civilizat sucul. In ciuda atitudinii vanzatoarei de “spranceana ridicata”, decide sa intrebe totusi... unde ar putea gasi un pahar de plastic.
- Fiti draguta, pahare de plastic aveti?
Doamna, usor iritata de intrebare dar mai ales indignata de faptul ca tanara domnisoara nu stie unde sunt paharele de plastic in magazinul ei, ii raspunde din varful buzelor:
- Pe raftul cu mancare pentru animale!
Doamna vanzatoare cu buzele tuguiate si aceeasi spranceana ridicata pleaca. Iar tanara domnisoara decide sa-si bea sucul din sticla dupa ce intr-adevar confirma faptul ca paharele de plastic erau intre conservele pentru caini, lesele pentru pisici si bobitele pentru pesti!

Scena 2

Miercuri noaptea. Unul si Celalalt dorm. 50 de kilometri intre ei. Unul il suna accidental pe Celalalt si-l trezeste. Celalalt il suna inapoi pe Unul si-l trezeste. Unul si Celalalt sunt adormiti si nedumeriti, si se intreaba ce-a vrut Celalalt si Unul unul cu altul.
Unul nu s-a gandit sa-i spuna Celuilalt ca i-e sete sau ca a visat urat, tot asa cum Celalalt nu s-a gandit sa-i spuna Unuia cat e ceasul.
Ceasul e 4.15

Intrebarea: cine e vinovat pentru trezirea celuilalt?
Morala: nu dormiti cu telefonul in pat. S-ar putea sa va treziti!

Acasa toate-s vechi si 14 toate

2009-01-13T23:38:00.000+02:00

Inca nu e o luna de cand sunt acasa. Sunt mai exact 25 de zile si jumatate. In Cluj nu s-au schimbat multe. Domnul decan si-a schimbat ochelarii (dar si-a pastrat neatins zambetul si optimismul) [1], s-au deschis cateva cafenele noi [2], la sala de lectura au schimbat cosurile de gunoi (desi doua nici nu mai sunt ‘functionale’) [3], iar teatrele au scos la public cateva premiere [4]. S-au scos pungile de plastic gratuite din Carrefour (yuu-huu!) [5], s-a introdus o noua lege cu privire la fumatul in spatii publice (whatever!) [6], si-am aflat despre un nou program de scris scenarii si texte dramatice, pe numele lui CeltX [7]. Totusi, inca nu am gasit papanasi, desi am fost de trei ori pana in satucul cu localul cu papanasii “cei mai preferati”. In rest varaza-i buna tot la Varzarie, sandwichurile-s bune tot la Sandwich Shop si teatrul e bun tot la Teatrul Maghiar. Mica taietura din Elvetia, de pe degetul 4 al mainii drepte, incepe se se vindece. Degetul s-a uscat, dar inca nu a cazut.
Sunt fericita posesoare a unui carnet de student masterand nou-nout (cu legitimatie de transport si ‘caiet de tichete’ cu tot) [8, 9], a unui studcard nou-nout [10], a unui abonament pe 9 si pe 24 nou nout [11], atasat unui tichet nou-nout [12] cu o poza nou-nouta [13], si-o noua-nouta legitimatie [14] la biblioteca cea veche de cand lumea.
Vechi si la fel de dragi sunt prietenii pe care i-am regasit acasa, in ciuda faptului ca sunt ceva mai irascibili decat in zilele cele bune. Vechi sunt si cizmele cele negre, si apropourile pe care ni le aruncam din varful buzelor, cand nici nu ne mai obosim sa ne zambim. Vechi vinurile cele bune si vechi obiceiurile cele rele. Dar peste toate acestea se lasa aura revenirii si-a redescoperii zemii.

Vechi si noi, bune si rele, micile piese care formeaza puzzelul maruntelor noastre vieti si maretelor noastre existente.
Întru viata de acasa.
Întru viata de departe.
Întru viata pe pamant.
Întru viata de dupa moarte.

Se pare ca asa e-n viata.

2009-01-12T21:36:00.000+02:00

Se pare ca asa e-n viata: oricat incerci, tot o dai in bara. Daca nu intr-o bara, cu siguranta in alta. Sau in toate. Pe rand. Sau in acelasi timp. Si atunci, chiar atunci cand incerci mai tare, atunci primesti lovitura de gratie. Intr-o dimineata friguroasa de iarna. Sau intr-o joi de toamna. Acum. Atunci. Oricand.

Relatiile in care ai pus tot ce-ai avut mai bun se denatureaza. Borcanul de miere se umple de furnici, si peste tot ce-i iubit candva se lasa o ceata de nepatruns. Oricat incerci sa te depasesti, tot prost ramai. Oricat incerci sa te schimbi, pentru ceilalti vei fi acelasi. Sau dimpotriva: tot mai slab. Tot mai mic. Tot mai neinvatat. De tot ce-ai incercat sa scapi, esti prins si injunghiat de la spate. Nu ai unde fugi de viata ta. Asta esti. Si esti condamnat la viata.

Asa se intampla cu noi, cei cu personalitate puternica si suflet slab, cei care vedem prin oameni si lucruri, dar suntem prea putin transparenti. Ce vezi, Doamne, cand te uiti la noi?!

Noaptea care marcheaza

2009-01-07T22:46:00.000+02:00

photo by Cliff Cordes

Asa e! Revelionul (ce cuvant urat, nu-i asa?!), cu tot ce inseamna el si in acelasi timp, cu toata lipsa lui de semnificatie, marcheaza! Marcheaza o varsta (la ce ora te culci?), marcheaza un cerc (cu cine il petreci?), marcheaza o trecere (ce a fost bun anul trecut? Ce visezi pentru anul nou?), marcheaza micile placeri ale sarbatorii (ce FACI de revelion?).

Cand eram mica petreceam revelionul la bunici, cu pasta de peste si racituri intinse pe micuta masa din fier forjat, acoperita cu sticla. Cumparam in avans tichete pentru tombola (pe vremea aceea Andreea Marin cu de-astea se ocupa) si asteaptam emotionati sa ne auzim rostite numele, sa castigam televizorul. Sau mixerul. Sau biclicleta. Sau cuptorul cu microunde. Sau masina. Sau de ce nu, Marele Premiu! Mai coloram. Ma mai certam cu fratele meu. Numaram secundele inainte de miezul noptii. Ciocneam paharele cu Fanta de portocale. Si an de an, pe masura ce cresteam, aveam voie sa stam putin, putin mai tarziu!
Apoi am fost destul de mari sa petrecem revelionul cu parintii nostri si prietenii de familie. Cel putin trei familii care am facut istoria personala si colectiva mai frumoasa: familia Salahoru, familia Rus si familia Mocan: cei 6 copii care au spart normele si geamurile. Ce faceam copiii impreuna in noaptea de revelion nu va pot dezvalui, pentru ca nici pana azi parintii lor nu stiu. Si e bine asa. Ce-i a trecutului e a trecutului!
Apoi am crescut si mai mare, si-am inceput sa-mi petrec revelioanele cu ‘pretenii’: gasca mea nelinistita si tare draga. Un an la munte, un an la campie. Un an la lac.
Un an m-a prins fara gasca, in aer (ad literam). Anul trecut am fost pe tren (pe Mocanita, prin MM).
Dar anul acesta cred ca am ajuns destul de mare incat sa ma lase parintii singura in casa! Anul acesta ca niciodata am simtit ca trebuie sa stau acasa. La cald. In liniste. Gustand gusturi de care mi-a fost dor. Gandind ganduri care-mi vor fi provocat alte doruri.
Va invit asadar sa priviti la revelionul meu, ‘singura’ in casa, pe strada Colinei la numarul 11.
La ora
21:35 pun la cuptor o tava mare de apple crumble.
21:43 casa ramane in sfarsit goala! Parintii si fratele cel mic pleaca in vecini la mare gasca. Fratele cel mare pleaca la munte. Si eu raman, in sfarsit, singura!
21:50 reusesc intr-un final sa pornesc sistemul sonor din camera lui Paul, dupa ce butonez tot ce poate fi butonat. Pornesc focul in semineu. Sting din lumini. Atmosfera ‘se coace’, si-mi cade bine!
22:00 dau drumul la apa in vana. Am uitat cum e sa faci o baie lunga, pana ti se increteste pielea pe degete si se raceste apa. Arunc un bulgare de sare de baie. Miroase absolut incredibil. Vreau sa ies. Vreau sa fac dus. Vreau apa calda. Nu este apa calda! Imi leg parul in crestetul capului, imi dezlipesc resturile de alge si petale de trandafir din bulgarul de sare de pe mine, si ies.
22:45 scot si cartofii din cuptor. Imi fac un gratar de curcan. L-as stropi cu vin, dar tot vinul e condimentat, gata de fiert. Il stropesc oricum. Imi fac si-un sos. Si deschid un borcan de castraveti murati si unul de porumb. .... da-mi fac totusi si-o salata. Un pahar de vin. Un pahar de pepsi. Ambele... cu picior.
23:10 vine tata dupa videoproiector. Mancarea e pe masa. Se raceste. Imbrac camasa de sarbatoare.
23:23 aprind lumanarea pe masa. Ma astez. Traiesc clipa. E momentul meu!
(...)
23:48 pun vinul la fiert. Astept oaspetii din vecini.
00:16 se aud rasete. se umple curtea. Intra mama. Ma intreaba daca e gata vinul.
00:20 scot in curte vinul fiert si sucul de mere fierbinte si asezonat. Se face foc de tabara. Mare. Lumea se simte bine. Grupuri mici sau mari colinda. Socializez cu unul-altul.
01:37 inchid usa dupa ultimii plecati. Casa e a mea, din nou.
01:50 fac lapte de pasare. Mi-e pofta. Si dor.
02:30 mai dau cate un telefon, dar lumea doarme. O astept pe Mia cu Luci. Nu vin.
03:21 decid sa ma uit la un film. Gasesc Simpsons: the Movie. Ii dau drumul.
04:10 vine tata acasa. Ma intreba daca s-a intamplat ceva sau de ce am vrut sa stau acasa cand toata gasca mea petrece altundeva. Se aseaza langa mine.
04:27 o masina cunoscuta opreste in parcarea noastra. Doi oameni dragi coboara din ea. Au condus 100km sa ma vada. Le fac o cafea. Povestim. Radem. Imi cer un CD sa-l asculte in masina.
05:12 apare TIFF la geam, plin de noroi si inghetat de frig. Bag matza in dus si-i dau ceva de mancare. Nu stiu unde a umblat aiurea in ultima zi si noapte, dar ma bucur ca e inapoi. Fusesem ingrijorata.
05:40 apare si mama. Fara noroi. Dar inghetata. Si cu chef.
06:03 pleaca cei doi: drumu-i lung pana inapoi si mai departe si iar inapoi.
06:15 ii sun, sa mai povestim. Sa mai radem. Am uitat sa le dau CDurile.
06:37 imi trag plapuma peste cap. Nu pot sa nu ma gandesc la cei pe care i-am pierdut in 2008. Si o, Doamne, numai tu stii ce ne asteapta in 2009.
Ma intorc pe cealalta parte. Recunoscatoare si increzatoare, incep 2009 cu unul dintre cele mai bune, calde, liniste si linistitoare revelioane ‘revelioane’ de pana acum. Cu pofte, cu oameni, cu foc, cu mine, cu ganduri, cu rugaciuni, cu sperante, cu impliniri, cu vi........... .

Intre doua (maxim trei) duminici in Elvetia

2008-12-29T03:03:00.000+02:00

Plecarea. Cum am ajuns sa ma indragostesc de Elvetia

Asa se intampla ca intr-o duminica seara de sfarsit de septembrie, am fost ‘parcata’ in fata usii cladirii din Burtigny. M-am instalat in camera, m-am asezat pe marginea patului si, cu capul in maini, m-am intrebat ‘neretoric’: now what?
Asa se intampla ca incet incet am scos capul din cutie, si-am inceput sa vad Elvetia: sa-i vad oamenii, sa-i vad autobuzele, sa-i vad vitrinele, sa-i vad bancile si lacurile si yahturile, sa-i mananc branza sa-i devorez ciocolata, sa-i traiesc evenimente, sa-mi plimb plimbarile in padurile ei, sa-mi conduc pasii in orasele ei, sa-i miros parfumurile scumpe, sa-i citesc ziarele, sa-i mestec guma, sa vorbesc cu vacile ei curate si blande, sa ma inchin in bisericile ei, si sa tac in fata frumusetilor ei coplesitoare!
Am devenit una cu Elvetia pe masura ce Elvetia a devenit una cu mine. Am invatat s-o iubesc, dar m-am disciplinat sa-mi iubesc totodata patria. I-am vorbit limba si i-am cantat cantarile. I-am respectat drapelul si oamenii. M-am bucurat de vremea si de muntii ei. Am scris despre ea. Am povestit despre ea. Am trait in miezul ei si i-am auzit bataia inimii. Sclipirea ei mi-a furat ochii desi mi-a transmis o doza de artificial. Da, o lumea ‘prea buna’ devine artificiala. Si tara asta mica mica mi s-a parut ca un parc mare mare cu toate aleile-i marcate, gunoaiele stranse, punctele turistice bine ingrijite si asfaltul neted. Tara asta mi s-a parut ‘coplesitor de buna’, atat de extraordinara incat mi-am dus entuziasmul si pasiunea pana la capat, si mi-am cumparat un turistic trico alb cu vaci si cu SWITZERLAND dintr-un capat in altul.
Si dintre toate minunatiile ei, in Elvetia am vazut bogatia omenirii si toate frumusetea pamantului...

Intoarcerea. Cum am gasit Romania

Asa se intampla ca intr-o alta duminica seara de sfarsit de decembrie, am venit acasa!
Acasa e lumea mea buna! O, atat de buna! Acasa sunt cei care m-au facut ceea ce sunt. Acasa sunt cei care ma iubesc pentru ceea ce sunt. Acasa e patul meu sub stele, si pisica mea neagra. Acasa mananc sarmale. Acasa e coafeza mea. Acasa e scoala mea. Si teatrul meu. Si orasul meu. Si locul cu cei mai buni papanasi. Acasa sunt parintii mei si fratii mei si prietenii mei. Acasa se colinda de Craciun. Acasa se vorbeste limba romana. Acasa noroiul e pana la genunchi. Acasa poti sa te pierzi in padure fara sa gasesti un semn de marcaj. Acasa urci pe munte pe jos. Acasa dai 5 lei pe-o cafea. Acasa iti permiti sa mergi la cinematograf si in zile in care nu iei salarul. Acasa vezi ‘fetite dezbracate’ in mijlocul iernii si cupluri de indragostiti ‘mozolindu-se’ pe toate gardurile, imaginandu-se in dormitor. Acasa internetul merge “gandesti ca sta”. Acasa craciunitele impart fluturasi pe strada. Acasa romanii rad de propria lor prostie. Acasa se mananca sarmale, si mici, si zacusca, si slanina. Acasa poti face glume pe subiecte (trans/inter-) culturale, si sigur se va gasi cineva sa hohoteasca alaturi de tine. Acasa cainii vagabonzi fac legea. Cainii vagabonzi si politicienii vagabonzi. Cainii vagabonzi, politicienii vagabonzi si manelistii vagabonzi. Acasa poti sta in dus pana ti se increteste pielea. Acasa ai cu cine sta noaptea tarziu depanand amintiri sau cu cine da ping-ponguri de 80km. Acasa se mananca bine. Acasa se bea bine. Acasa se doarme bine. Acasa sunt cele mai bune povesti si cele mai consistente discutii.
Acasa sunt cei pe care ii iubesti.
Acasa sunt cei care te iubesc.
Indubitabil... acasa... acasa in drumul spre Acasa, acasa apartii!

Epilog

Asa se intampla ca intr-o alta duminica seara, cea de azi, pun punct la acest superb capitol al existentei mele: Intre doua duminici in Elvetia, 2008. Desi gasesc usor ironica intrebarea multora: “cat stai acasa?”, imi doresc sa ma intorc in tara in care am invatat despre viata dar si despre moarte, despre cultura, despre civilizatie, despre colectivitate, despre munca, despre solidaritate, despre timp, despre chemare, despre mine, despre lume, si o, cat de multe altele. Multumesc celor care m-au citit in tot acest timp si cu care am putut impartasi aceasta minunata experienta in ‘limba noastra dulce, o comoara’. Desi e o bucurie si o placere sa scriu, e o mare onoare sa stiu ca prezint, fie si unuia singur, interes. Iar Manu, dragul meu prieten Manu, ma citea de fiecare data, si-mi spunea mereu asta cu entuziasm!
... Iar acelora care viseaza cartea mea sub pomul de Craciun in 2009, sa nu uite ca unele lucruri nu au nici macar valoarea unei coperti de carton.

Nu vreau sa mor! : raspuns agresiv viselor mele (arhiva)

2008-12-19T13:12:00.000+02:00

Sigur ca am sa vreau sa mor, intr-o zi. Dar acum nu vreau sa mor! Vreau sa traiesc! Vreau sa traiesc bine facand bine. Vreau sa ma bucur de frumos si sa-mi consum frumos zilele. Vreau sa gandesc si sa fac oamenii sa gandeasca, vreau sa descopar ce nu stiu si sa invat ce nu cunosc. Vreau sa vad ce e de vazut pe lumea asta si nu oricum, ci cu curaj!

Vreau sa traiesc. Vreau sa calatoresc. Vreau sa experimetez. Vreau sa gust si sa miros. Vreau sa iubesc! Vreau sa invat sa daruiesc neconditionat. Vreau sa inteleg mersul stelelor si cursul istoriei. Vreau sa invat ce e sacrificiul si vreau sa invat de la copii ce-i cu viata asta complicata in care ne invartim...

Asa ca daca am sa trec in lumea de dincolo in curand, sa nu cumva sa ziceti ca am vrut sa plec tanara sau ca am vrut sa mor!

Nu vreau sa mor! Vreau sa traiesc! Vreau sa iubesc! Vreau sa invat!

Si intr-o zi, cand am sa ajung o baba cocheta si plictisita, dupa ce le voi fi facut nepotilor mei pavlova si le voi fi citit povesti de inchis ochisorii inainte de culcare, atunci poate, doar atunci am sa vreau sa mor: experimentat, fericita, gata de plecare.

... Asa ca vise ce ma speriati si ma obositi, lasati-ma in pace si intoarceti-va de unde ati venit! Valea umbrei mortii nu e pentru mine!

Loc de adapost...

2008-12-13T16:00:00.000+02:00

Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam. Inainte ca sa se fi nascut muntii, si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea,din vecinicie in vecinicie, Tu esti Dumnezeu! Tu intorci pe oameni in tarina,si zici: Intoarceti-va fiii oamenilor!” Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte. Ii maturi, ca un vis: dimineata, sunt ca iarba, care incolteste iarasi: infloreste dimineata, si creste, iar seara este taiata si se usuca. Noi suntem mistuiti de minia Ta, si ingroziti de urgia Ta. Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre, si scoti la lumina Fetei Tale pacatele noastre cele ascunse. Toate zilele noastre pier de urgia Ta. Vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam. Dar cine ia seama la taria miniei Tale, si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine? Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta! Intoarce-te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai! Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom veseli. Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea! Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta fiilor lor! Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea minilor noastre! Da, intareste lucrarea minilor noastre!

Inceputul sfarsitului: dezlipeala

2008-12-10T11:33:00.000+02:00

“(...) Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i telefonez mamei. Vestea i s-a parut atat de colosala incat m-a intrebat daca ma refeream la vreo mosie care se numea Geneva. “E un oras in Elvetia”, i-am spus. M-a intrebat, fara sa se tulbure, cu seninatatea-i infinita si dorinta de a intelege incuraturile cele mai surprinzatoare ale copiilor ei, pana cand aveam sa stau, si i-am raspuns ca ma voi intoarce in cel mult doua saptamani. De fapt, ma duceam numai pentru cele patru zile cat dura conferinta. Insa, din motive straine de vointa mea, n-am ramas acolo doua saptamani, ci aproape trei ani. (...)”

Pe trenul pe care am petrecut atatea si atatea ore in ultimele luni, aseara, 9 decembrie, ora 17:26, la doar cateva minute dupa ce am urcat pe trenul de Geneva-Gland, am intors pagina 604, ultima pagina a cartii lui Marquez “A trai pentru a-ti povesti viata”. M-a prins greu cartea asta, probabil la fel de greu ca si cea care a precedat-o: Zapada (de Orhan Pamuk). Dar incet-incet imi inchei conturile. Imi termin cartile. Imi finalizez proiectele. Ma apropiu de prezentarea finala. Ma intalnesc cu ultimii oameni pe care am vrut sa-i vad in Elvetia. Imi fac lista muzeelor pe care n-am avut timp sa le vizitez, inca.

Incet incet incep sa nu mai apartin. Mi s-a terminat abonamentul de tren, si brusc ma simt strain acestor locuri si oamenilor pe care i-am intalnit de atatea ori in calatoriile mele. Controlorul de bilete. Vanzatorul din patiserie. Soferul de autobuz. Razvan a plecat si el.

Ma doare despartirea de locurile si de oamenii acesti atat de iubiti. Ma doare despartirea si ma sperie necunoscutul atat de cuoscut, de acasa. Traiesc desprinderea de acest univers ca pe o bucata de scotch pe care o dezlipesti inceeee t , i n c eeee t , i n c eeee t, de pe piele. Si rand pe rand iti smulgi firele de par de pe mana, si asculti sunetul negrabit al lipiciului, si vezi multimea de celule moarte, si urmele ridurilor si incretirea pielii, si toate acelea care existau acolo, pe mana ta, si nu le vedeai. Ma uitam ieri la Alpii de la orizont si ma intrebam cum ar arata lumea daca cineva ar intinde un scotch pe sub nori, peste tot pamantul asta nostru. Apoi o mana colosala l-ar apasa, sa se asigure ca s-a lipit bine, si in sfarsit, l-ar smulge. L-ar smulge cu copaci, magazine, stadioane de fotbal, munti, statii de autobuz, fabrici de sapun, gradini botanice, universitati, bicliclete, monumente, muzee, cafenele, parcuri... tot ce e frumos sau urat, tot ce construieste universul material din jurul nostru, dar pe care uneori parca nu il vedem, tot. Cum ar arata orizontul nostru?

Ei, asa se intampla cand te dezlipesti de lipit. Ma veti intreba, si va voi raspunde: Nu, cand am plecat de acasa nu am simtit asta. Cand am plecat am vrut si am ales sa ma lipesc de altceva. Pentru ca stiu, o, stiu prea bine ce ma asteapta cand ma intorc inapoi. Si undeva adanc, mi-e poate, putin, dor. Stiu, mama, ca te-ai saturat de ‘pasivitatea’ mea, dar vin acasa sa impodobim casa de sarbatoare. Si mi-e dor de rugaciunile lui tata, si de sarmalele lui Elvira, de surprizele lui David si de povestile tarzii cu Paul, mi-e dor de drumuri pierdute in Cheile Turzii si de supe cu prietenii mei. Mi-e dor de universul de acasa.

Dar acuma, azi, ma simt dezlipita... de tot.

Cat dureaza o poza?

2008-12-09T01:37:00.000+02:00

Retorica

Nu e prima data cand ma gandesc la efemeritatea unei poze. Nu e prima data cand ma intreb de ce oamenii vor poze cu ei in locurile pe care le viziteaza, de ce vor sa-si marcheze prezenta fizica si fizic, uneori fara sa vada realitatea de dincolo de lentile? Nu e prima data cand ma intreb unde se duc toti giga de poze de pe computerele noastre, si cat de des ne intoarcem la pozele facute in urma fie doar cu cateva zile sau saptamani.

Cat ii ia unei poze sa fie consumata? Cat ii ia sa se nasca, sau sa moara, sau sa fie data uitarii? In ce masura ea “pietrifica” o amintire si in ce proportie e rezultatul unei secunde de atentie (sau mai grav, de neatentie)? Care e diferenta dintre o fotografie si o poza?

Experienta

Am achizitionat recent un card de 4GB. Se pare ca cel de 2GB e insuficient. Intr-o oarecare sambata seara am sters accidental o ‘masa’ de poze. Poze bune. Poze la care tineam. Poze care bateau un cuie o zi care se va fi terminat trist, o brocanta din inima Genevei, si-o anume noapte intr-un anume loc intr-un anume context pe care as fi vrut sa nu-l uit niciodata, si pe care l-am ‘stampilat’.

M-am enervat atat de tare de propria-mi boacana incat am mobilizat tot ce era ambitie in mine si-am ‘googleit’ un program de recuperare a datelor. Sigur ca dupa doua zile de scanare a computerului, n-am putut atinge nimic (dar am revazut pozele, in spatele unei sticle care costa o gramda de bani. Dintr-o data pozele mele, la distanta de un click, costa... Costa ca si cand nu ar mai fi ale mele!)
Dar reactia mea de excentrica suparare m-a surprins si pe mine. In fond, nu erau decat fotografii. In fond, realitatea le depaseste cu mult. In fond, nimic din ce am vazut sau trait zilele acelea nu s-a sters. E tot acolo, inauntru. Inexprimat si poate, de acum, inexprimabil, dar palpabil dincolo de materie.

Experimentul

De aproape trei luni de zile sunt ca un turist care-si plimba mereu aparatul de fotografiat dupa el. L-am luat cu mine in plimbari, la masa, in Geneva, la cumparaturi, devenind un fel de al treilea ochi, si cu siguranta un ‘partener de drum’. Desi m-a fortat sa tin un permanent ochi deschis si m-a supus la o continua analiza, am obosit. Si-n starea asta de extenuare, am decis sa fac un experiment.
Cand am fost la Basel (trei decembrie) am hotarat sa-mi ofer spre nemurire (oare?) 10 fotografii, si nimic mai mult. Indiferent ce-mi vor vedea ochii sau cate ‘pozitii’ voi mai avea disponibile pe card (cateva sute probabil), indiferent cat de interesanta sau de buna ar fi poza cu numarul 11, ea nu va exista. Acestea sunt regulile jocului meu si nu-mi permit sa fur din propriile buzunare.
Au rezultat, dupa cum urmeaza, urmatoarele poze: O cladire rosie din Clarplatz; un stand de branzeturi de toate mirosurile; o poza de pe Rin; poza unui glob auriu in care se reflecta Emma Mocan cu aparatul de fotografiat si cladirea din spatele ei; o biserica in care am intrat atat pentru refugiu cat si pentru “loc de scapare”; 2 bucatari pe langa care am trecut si care vazandu-ma cu aparatul in mana, au batut in geam si mi-au facut semn sa le fac poza (puteam oare sa le zic ca azi, dintre toate zilele, pozele mele sunt numarate?), o strada care s-a lipit de inima mea, fara motiv; o cladire pe care urcau cateva furnici gigante; un copac grozav de grafic dar si de curajos; si, in sfarsit, punctul culminant: o lucrare de-a lui Auguste Rodin (Les bourgeois de Calais) din curtea muzeului de arta.

As fi vrut sa-mi fotografiez cafeaua cu stelute de ciocolata si targul de Craciun din fata muzeului de istorie, dar n-am mai avut “film”. Si nici chef.

O concluzie pripita:

Cand am pus aparatul de fotografiat in geanta am putut in sfarsit sa-mi tin in mana cana de vin fiert, sa ma bucur de ea, si sa vad cu alti ochi universul Baselului: Ochi fara de lentile; ochii mei si ochii sufletului meu pe care am developat odata pentru totdeauna Baselul celor 10 fotografii.

Freshly squeezed

2008-12-04T21:44:00.000+02:00

Ma mai intreaba unu-altu’ ce fac, cum sunt.
• Stoarsa! le raspund.
‘Stoarsa, cum?’, m-am intrebat ieri pentru prima data.
Da, ma simt ca si cand pentru 2 luni am stors portocale si-am adunat tot sucul intr-un pahar. Paharul a ramas pe jos, si cineva l-a varsat (intentionat sau accidental, inca nu m-am hotarat). Acum am ramas si fara suc, si cu covorul patat.

Care-i treaba cu paharul? Ce cauta paharul pe jos? Cine mi-a rasturnat ‘zeama’ ceea proaspata? Cum curat eu covorul acum? Va mai fi vreodata covorul curat ca inainte? Cine m-a pus sa storc portocale in primul rand? [Pentru toate astea si multe altele, vezi Aristotel.]

Am avut o stare ciudata si destul de straina mie, zilele astea. Incet ince imi revin ‘in simturi’, dar pentru un om care tot timpul are chef de ceva, sau pofta de ceva, sau vrea sa plece undeva, m-am simtit complet ‘non’. Nu am vrut sa ies nicaieri. Nu am vrut nici sa stau inauntru. Nu am vrut sa mananc. Nu am putut sa dorm. Nu am simtit nimic. Nu am dorit nimic. Nu am exprimat nimic. M-am simtit ca un pahar gol-golut.

Vestea buna, dragii mei... vestea buna e ca desi sunt obosita afara si stoarsa inauntru... paharul nu s-a spart.

Cu bine!

: MISC : Lucruri pe care nu vi le-am spus

2008-12-04T14:57:00.000+02:00

• In ziua in care a murit Manu am auzit ‘La vie en rose’ de trei ori: pe tramvai, (interpretata la acordeon de un romanas) pe iPodul unui prieten (in timp ce spalam vasele de la cina), si noaptea tarziu (in Green Mile).
• Vineri seara am facut un foc de tabara in padure si-am ‘copt’ aluat cu scortisoara, pe bat (in loc de slanina, am avut aluat fraged).
• M-am indragostit
• L-am reintalnit pe Razvan miercurea trecuta: planuia sa plece vineri inapoi in Romania. Sigur ca vineri nu este autocar spre casa, dar sa zicem ca l-am crezut.
• In Burtigny se topeste incet zapada, iar ieri a fost atat de senin cerul incat am vazut Alpii “hat departe”.
• Un pachet de guma aici costa cat o supa acasa. Da’ tine. Tine da’ nu de foame.
• David a zis ca daca nu sunt acasa de Craciun, mutam bradul, colindatul si toate cadourile pe luna mai cand suntem toti. Si ‘rezerva’ si zapada.
• McDonald Elvetia are dintre cele mai bune sandwichuri cu branza pe care le-am mancat.
• Duminica am avut o petrecere columbeana si-am mancat pui in bere, orez zeama de cocos (ha!ha!) si banane coapte cu sos de lapte condensat si suc de portocale.
• Am cel putin sase (6) texte incepute pe ‘ordinatorul’ meu, dar care n-au ajuns la litera de final, cu atat mai putin la publicare.
• L-am reintalnit pe Razvan (2) in autogara, marti. Urma sa plece... sambata. De data asta i-am cerut adresa din com. Turda, sat Moldovenesti. Tot asa l-am cunoscut pe Vasile, 35 de ani, om frumos, bine imbracat, absolvent de liceu in Cluj, ajuns si el cu 3 zile in urma in cautare de ‘lucru’ la Geneva. Dar nimic...
• Am slabit 5 kilograme intr-o saptamana, si-am smuls vreo 3 fire albe de par. Asta doar pentru ca pe restul le-am ignorat.
• In Burtigny a nins din nou.
• Am ajuns la pagina 529 in cartea lui Marquez (A trai pentru a-ti povesti viata).
• Am citit textele lui Calvin pe cele 10 porunci si parca am citit o predica recenta, sa zicem de duminica trecuta la Manastur.
• Unul dintre africani are malaria.
• Nu, nu m-am indragostit.
• Imi lipsesc florile. Imi lipsesc enorm! Aici nu sunt batranele care sa vanda flori la coltul strazii... Am plimbat 5 firicele de floricele culese dintr-un gard 30km prin frig, pe tren si doua autobuze doar ca sa le am in camera pentru cateva zile.
• Ma bucur ca sunt inapoi in Elvetia. Tare ma bucur! Desi regret ca nu am sa fiu acasa sambata, de ziua lui Paul, sa-i fac un tort.
• Paul, nigerianul, a plecat acasa azi-dimineata sa fie la inmormantarea mamei, si nu se intoarce.
• Vine Craciunul! (si se pare ca in lume nu se mai merge la colindat).
• Mi-e dor de Manu. Dintr-o data, totul imi aminteste de el. Ramai cu bine, om drag...

jele multiculturala (2)

2008-12-01T22:52:00.000+02:00

Uneori Dumnezeu ni se pare rau, pentru ca ne elimina din viata lucruri sau oameni la care tinem. Dar alteori Dumnezeu ni se pare crud, pentru ca insista, si loveste, si cioparteste... si 'tavalugul nu se mai opreste'.
in urma nu cu mult timp va povesteam scena din fata usii unui nigerian care si-a pierdut tatal. in seara asta, acelasi african si-a pierdut mama intr-un accident de masina. daca odata cu pierderea tatalui, am venit fiecare cu cuvintele sau incurajarile noastre, de data asta am ramas tacuti stand jos sau sprijinindu-ne de usa. in mintea mea perista decizia pe care am luat-o langa sicriul lui Manu: nu, nu voi intreba de ce. intr-o zi, voi stii si asta. pana atunci imi accept ingradirea pe care o presupune statutul de om, si-mi traiesc viata mai departe.
de cand m-am intors in Elvetia sunt oricum tacuta. nu-mi gasesc cuvintele, nu-mi caut cuvintele, nu-mi exprim starile si nici parerile. sunt doar obosita de atata vorbaraie. da, asa se intampla cand te confrunti cu lucruri cu adevarat serioasa. in seara asta n-am putut sa-i spun nimic lui Paul, prietenul african. dupa mai bine de o jumatate de ora de liniste, m-am ridicat si am plecat. O, cat de putine lucruri cu adevarat insemnate putem face unii pentru altii in fata unei pierderi atat de grave.
si mi-am amintit din nou de felul in care diferite culturi se raporteaza la moarte. cand a murit tatal lui si ne-a chemat pe toti in camera lui de jale, mi-am zis:
"sa mi se intample mie, as tranti usa dupa mine si-as evita pe oricine".
ceea ce e exact ce am facut. in seara in care a murit Manu am stat singura in camera, pe jos, si nu m-am putut opri din plans doua ore. apoi am coborat in sala de jos si m-am uitat la Green Mile cu singurul om a carui prezenta o puteam accepta in jurul meu. a doua zi am plecat la Nyon unde mi-am petrecut in singuratate orele pana la cina, cina peste care oricum am sarit. si a doua zi dimineata am plecat spre casa. nici la ora asta mai bine de o jumatate din baza asta nu are habar ca eu am pierdut un om drag sau ca am fost acasa 4 zile. e bine asa!

...

si asa se termina cuvintele. si gandurile.
si asa incepe linistea, cand te loveste vidul si neputiinta.

1 Decembrie 2008: Altfel: Altundeva. Revenind...

2008-12-01T15:01:00.000+02:00

Asa se face ca anul acesta nu sunt acasa de 1 Decembrie sa sarbatoresc cot la cot cu romanii din Romania ziua Romaniei Mari. Fara imn, fara marsuri si festivitati, fara artificii si fara bere, 1 Decembrie 2008 se consuma pe teren strain.
Revenind, ma consider un roman fericit. Da, am intalnit si romani fericiti, tot asa cum am intalnit si elvetieni nefericiti. Am fost intotdeauna mandra de poporul meu pitoresc si autentic, imbibat in traditii si mirosind a tuica. Ah, si ardelencele noastre gingase cu gleznele lor subtiri si poalele lor scurte, plimbandu-se mereu in grupuri si punand la cale viata sociala a satului, nici nu-i de mirare ca autenticul s-a nascut la sat.
Revenind la ce am scris in urma cu cativa ani (http://aercurat.com/item/ro-mania-te-pup), iubesc Romania peste ce este dar mai ales pentru ce ar putea fi. Da, sunt unul dintre naivii care cred in devenirea Romaniei. Totusi, de cand sunt plecata, de fiecare data cand privesc inapoi la tara mea ma incearca un sentiment de tulburare si nelamurita angoasa. Frumosi cum sunt, vad ca pe romani ii caracterizeaza comoditatea. Si eu sunt prima pe lista. Ne complacem in situatia in care suntem, si tocmai de aceea de fiecare data cand ni se ofera o mana sa ne depasim statutul, inghitim totul pe nemestecate si ramanem ‘fix’ acolo, fara sa ne fie mai bine, fara sa fim mai bogati, fara ca macar sa fi invatat ceva.
Revenind la statutul meu de departe: un lucru cu care m-am framantat mult de cand sunt aici este imaginea Romaniei peste hotare. Stiu ca se scrie mult pe tema asta, si nu intentionez sa “frec menta” (ca sa folosesc un termen ‘naspa’, dar romanesc). Locuiesc intre oameni dintr-o multime de tari. Surprinzator, majoritatea au auzit despre Romania, chiar daca aceeasi majoritate nu stie unde sa ne gaseasca pe harta. In orice caz, prea ne credem noi buricul pamantului, asteptand ca toata lumea sa ne cunoasca, si numindu-i pe toti restul inculti. Sa fim seriosi, daca am scoate acum harta pe masa, cati dintre noi ar gasi fara ezitare tari precum Angola, Bolivia, Cameron, Siria sau Nepal?!

Revenind la Romania peste hotare, am sa ma opresc asupra a doua aspecte/pespective pe care le gasesc oricum reprezentative si de care m-am izbit de cand sunt aici.
Evident, Americanul persista in conversatii semi-ridicole despre Dracula. Nimic altceva nu prezinta interes decat daca bunicii mei au fost vampiri sau cat ketch-up imi pun in farfurie. Totul graviteaza in jurul sangelui si legendei. I-am cumparat acestui american unul dintre cele mai penibile cadouri achizitionate (adica da, am dat bani in schimbul obiectului) vreodata: o tablita ceramica pe care apare in basorelief Tepes, castelul si cele doua cuvinte: Transilvania; Dracula. Americanul a fost atat de incantat incat si-a agatat aceasta nemaipomenita piesa de arta deasupra patului din dormit. Inca nu am intrebat-o pe sotia lui ce parere are (dar intre noi fie vorba, nu m-as mira daca ea ar fi inca si mai incantata).
Pentru Francez in schimb, Romania e numai si numai despre tigani (cersetori si hoti). De cand l-am intalnit pentru prima data, m-a intrebat de ce sunt atat de multi romani in Franta, si, aproape agresiv, m-a intrebat ce cauta acolo. Mai mult decat o mie de explicatii, i-am spus povestea lui Razvan (ce ti-i Franta, ce ti-i Elvetia): orfan, ramas cu sotia, un copil de un an si trei luni, si trei frati scolari in grija. Cineva i-a promis de lucru in strainatate, dar pe cand a ajuns aici, altcineva ii ocupase postul: nu i-a ramas altceva de facut decat sa-si cerseasca banii sa manance de azi pe maine si sa stranga, sa se poata intoarce acasa. [Intre timp Razvan a si lucrat cateva zile, dar a trimis suta de euro in Romania si inca nu avea banii pentru drumul inapoi.] Povestea lui Razvan e mult indulcita cand evident, sunt atatia care fura punct. Dupa cateva zile, Francezul si-a cerut scuze intr-o franceza eleganta, ca ne-a facut pe toti tigani.
Rusul si Coreanul ma mai intreaba despre comunism si Ceausescu. Primul dintre ei m-a surprins cu cata istorie cunoaste. Am intalnit un alt American care lucra la o banca in Paris si care mi-a spus ca pentru el Romania e tara in care tot timpul e noros, si niciodata nu rasare soarele. Cu toate acestea, sunt fericita ca inca nimeni nu m-a intrebat, cum au intrebat-o in America pe prietena mea Cristina, daca la noi in tara s-a descoperit focul.

Revenind, si apropiindu-ma de concluzie: dupa ce pleci pentru trei luni din tara ta si traiesti intr-o tara in care exista legi care sunt, efectiv, respectate si lucrurile functioneaza de la sine, intr-o tara in care se munceste pe branci dar se traieste bine, intr-o tara in care nimeni nu asteapta nimic ‘pe gratis’, te intrebi inevitabil daca in tara ta se va schimba vreodata mentalitatea, gandirea si atitudinea. Eu ma intreb, acum, ce-i va lua romanului sa iasa din starea de confort in care se afla, ce-i va lua, oare, romanului, sa se ridice la nivelul potentialului lui?
Spune-mi, Romania mea, ce-ti pot da sa-ti fie mai bine?
Spune-mi tara draga, de unde pot eu sa incep?
Spune-mi roman bun, cand ne-om destepta cu adevarat din somnul cel de moarte?

Doua luni am pastrat borcanul de zascusca in noptiera din camera mea. De doua luni astept sa sarbatoresc 1 Decembrie in mijlocul comunitatiii internationale. Caci sunt intr-adevar un roman mandru. Si am de ce!

eMANUel Salagean .

2008-11-27T20:00:00.000+02:00

Contextul. Promisiunea. Amintirea. Decizia. Tie...

Am inceput articolul acesta de cel putin trei ori. I-am schimbat titlul, apoi continutul. Apoi am sters tot. De unde incepi sa vorbesti despre un om care nu mai exista intre noi? De unde-ti culegi gandurile si ce faci cu cuvintele? Cum poti ingramadi amintiri si sentimente, zambete si cactusi, intre cateva litere? Care litere? Cum le aranjezi? Ce vor spune ele? Ce vei intelege tu, cititor grabit, din tot ce am eu de spus?
Asa se intampla: toata viata palavragim non-sensuri despre nimicuri, si credem ca spunem lucruri esentiale, vitale chiar... Dar cand privim moartea in ochi, ramanem fara cuvinte.
Acest text este fragmentat. Gandul pleaca mai departe de idee, dar cuvintele nu se leaga mai departe de un paragraf.

1. Contextul: Little did she know...

De mai bine de doua luni ma bucur de viata altundeva decat acasa. Am plecat din zeama calduta pentru ca eram obosita si consumata, si aveam nevoie de aer proaspat. Am plecat pentru a-mi linisti sufletul si mintea, dar poate am fost adusa aici pentru a fi pregatita pentru pierderea unui om atat de drag inimii mele.

Cand am iesit din tara, Manu a insistat sa ne intalnim in vama. Nu plecam decat pentru 3 luni, dar aveam oare de unde stii ca cele cateva minute petrecute pe sosea, in fata noii lui masini, aveau sa fie ultimele clipe petrecute cu el? Si daca as fi stiut... oare daca as fi stiut ... ce ar fi fost diferit? Ce i-as fi spus? Ce mi-ar fi spus? As mai fi plecat? L-as mai fi lasat sa plece?
Emanuel Salagean a fost ultima persoana “de suflet” pe care am vazut-o in Romania, si persoana pentru care m-am intors mai devreme.

2. Promisiunea: “Bun. Deci o sa vii.”

Dupa ce am ajuns in Elvetia, am vorbit des cu el. Planuia sa ma viziteze, desi abea isi luase carnetul de conducere si inca nu facuse nici macar un drum de Cluj. Dialogul care urmeaza e rupt din povestile noastre de octombrie. Contextul discutiei este irelevant, tot asa cum nici un comentariu sau nici o alta interpretare nu prezinta interes. Manu m-a rugat insistent, iar eu m-am tinut de cuvant.

13 octombrie 2008

(...)
10:22:27 PM s_manux: cred ca m-am prins pe mine insumi intr-un mood ciudat in seara asta..
10:22:31 PM s_manux: si eu acuma trebuia sa invat legislatie
10:22:33 PM s_manux: si chestionareeee
10:22:36 PM s_manux: uf.
10:22:43 PM s_manux: emma. trebuie sa imi promiti ceva
10:24:27 PM emma_mocan: ce?!
10:24:42 PM s_manux: ups. o sa sune ciudat..dar nu te supara pe mine... asa ma simt zilele astea..
10:24:48 PM s_manux: sa imi promiti ca vii la mine la inmormantare :)
10:25:17 PM s_manux: pls
10:26:16 PM emma_mocan: manule...
10:26:19 PM emma_mocan: :)
10:26:26 PM s_manux: pls..say yes.
10:26:29 PM s_manux: :)
10:26:42 PM s_manux: nu ca ar mai conta atunci pentru mine..
10:31:18 PM emma_mocan: nici nu vreau sa vb despre asta
10:31:21 PM s_manux: :(
10:31:29 PM emma_mocan: poate cand o sa fii batran si mort
10:31:33 PM emma_mocan: eu am sa fiu moarta demult
10:31:36 PM s_manux: nu emma, eu o sa mor tanar..
10:31:43 PM s_manux: de-aia te-am rugat...
10:31:56 PM emma_mocan: si cam cand ai de gand sa mori?! :)
10:32:14 PM s_manux: uh'. nu e asa...nu e ca am de gand eu..
10:32:39 PM s_manux: vroiam doar sa te rog, sa vii, la mine..si sa nu uiti ca te-am chemat. asa..oriunde ai fi, poate n-o sa fii prea departe.
10:33:05 PM emma_mocan: :)
10:33:18 PM emma_mocan: eu vreau sa vin la nunta ta intai
10:34:25 PM s_manux: cine stie, poate'o sa fie si asta.. si-o sa ai oportunitatea asta :)
10:34:42 PM s_manux: e frumos sa fim..optimisti.
10:37:00 PM emma_mocan: :)
10:37:11 PM emma_mocan: ai face bine sa nu mori! :)
10:37:55 PM s_manux: pai mai bine mor inainte... ca dupa n-o sa mi se mai dea voie :)
10:38:11 PM s_manux: ti-am spus? am si eu blog... www.manuxer.ro
10:39:53 PM emma_mocan: 10 aug 11 oct?!
10:39:54 PM emma_mocan: :)
10:39:58 PM emma_mocan: mai bine ca mine :))
10:40:27 PM s_manux: aaa..si am mai scris la despre mine
10:40:28 PM s_manux: :D
10:40:46 PM emma_mocan: :)
10:48:03 PM s_manux: bun..deci o sa vii.
10:48:16 PM emma_mocan: o sa vin! :)
10:48:22 PM emma_mocan: dar trebuie sa ma anunti :))
10:48:32 PM s_manux: bine..cu 3 zile inainte :D
10:58:00 PM s_manux: uite un articol fain:
(...)

3. Amintirea: 6 septembrie 2003

L-am cunoscut pe Manu 1901 zile, acum 1908 zile, intr-o perioada foarte vesela a vietii mele. L-am cunoscut intr-o seara ploioasa de toamna, pe strada unde locuia. L-am cunoscut ca un om bucuros si entuziast, visator, optimist si mereu zamberet. In toate zilele si noptile care au urmat acelei intalniri am consumat impreuna papanasi si supe la Syrano, ceaiuri, mici si secrete, ambitii si cadouri, vise, smsuri, minute si ore, revelioane si petreceri, barfe si framantari, suparari si iertari, flori... si cactusi. Manu dorea mereu sa fie prezent, dar oriunde era prezent, exista un alt prezent paralel la care ar fi vrut sa ia parte. Niciodata nu scapa nimic, si de fiecare data cand pierdea un eveniment, facea dintr-o mica ratare o mica drama. Manu traia mereu la maxim, si daca ar fi putut trai doua-trei vieti paralele, foarte posibil ar fi facut-o. (Daca Manu ar putea raspunde acestor randuri, probabil m-ar contrazice). Dar tocmai pentru ca incerca atat de tare sa fie “peste tot”, imi place sa cred ca Manu a trait mai mult decat ‘aici si acum’, a trait mai multe “aiciuri” si “acumuri” in acelasi timp. Poate a trait in 25 de ani cati altii in 47.
Manu cauta mereu prezenta oamenilor in jurul lui, desi undeva adanc, foarte adanc, era un om singuratic. Manu se uita in jur si-si construia modele, dar incerca sa-si gaseasca propria identitate. Manu iubea neconditionat si visa fara rezerve. Manu era un om harnic si tot ce-a strans sub soare a adunat prin propria-i munca. Manu a fost unul dintre cei mai ambitiosi oameni pe care i-am cunoscut. Manu incerca sa nu se planga, desi viata nu i-a fost usoara. Manu isi iubea familia si dupa cum ne-a demonstrat-o de atatea ori, Manu isi iubea prietenii. Manu pretuia atentia pe care o primea, ca si cand n-ar merita nimic. Manu incerca sa se faca iubit, iubind. Manu surprindea prin incocenta lui, si prin dezinvoltura cu care vorbea uneori.
Lui Manu ii placea sa calatoreasca si sa vada vazutul. Acum a calatorit Dincolo, sa vada Nevazutul, sa atinga intangibilul, sa fie aproape de tot ce pare atat de departe de aici.
Acesta este Manu. Acesta este sfarsitul povestii lui, pe care a construit-o cum a stiut el mai bine. Acesta este sfarsitul pe care si l-a scris.

4. Decizia: fara ‘?’

Orice plecare a unui om drag taraste dupa ea un balon de framantari, de intrebari, de nopti de nesomn, de regrete, de kilograme, de cuvinte nespuse sau spuse fara cugetare. Eu am decis sa-l pastrez pe Manu in inima mea asa cum l-am cunoscut si iubit intotdeauna. Am decis sa ma bucur de toti anii pe care i-am avut impreuna, si sa umplu golul pe care il va lasa in urma lui cu bucuria amintirilor mereu vii. Sunt trista pentru plecarea lui, dar sunt linistita pentru sufletul lui.
Regret trei lucruri: ca nu am apucat sa-i dau cactusul pe care l-am cumparat de ziua lui; ca am vazut o singura piesa de teatru cu el (si aceea proasta), si ca nu l-am lasat sa viseze. Dar Manu a stiut mai bine!
Am decis sa ma intorc in Elvetia, constienta fiind de faptul ca Manu si-ar fi dorit sa ma site fericita, “in branza”. Am decis sa nu caut vinovati, pentru ca Manu si-a provocat singur moartea. Am decis sa-mi invat lectiile si sa-mi traiesc viata in ordine, pentru ca o, cat de ‘spontana’ poate fi moarte.
Dar mai mult decat toate astea, am decis sa nu intreb de ce. Sau de ce el. Dumnezeu stie El mai bine! Si cata liniste e in El.

5. Muzica: O ce zi, ce glorioasa va fi!

Inca de vineri seara de la priveghi aud in permanenta aceste versuri, si nu ma pot opri din fredonat. Orice am ascultat, orice am citit, orice am facut, ecoul lor persista in mintea mea, si inima mea canta plina de optimism:

Vine-o zi, vine-o zi
Cand dureri nu vor mai fi
Nu vor fi nori pe cer
Lacrimi ochii n-or umbri
Va fi pace-n veci de veci
Cand in ceruri ai sa pleci
O, ce zi, ce glorioasa zi va fi

Oare atunci cum va fi?
Faţa cand Ii voi privi
Cand pe Domnul voi vedea
Chiar eu salvat prin jertfa Sa
Cand de mana ma va lua
Şi ma va duce-n ţara Sa
O, ce zi, ce glorioasa zi va fi

Nu vor fi, nu vor fi
Greutati, dureri de sus
Nici necaz de orice fel
Boli şi lacrimi colo sus
Va fi pace-n veci de veci
Cand in ceruri ai sa pleci
O, ce zi, glorioasa va fi

X. Tie: Manu drag, om bun la suflet si curat la inima

Multumesc pentru tot ce mi-ai daruit, dar mai ales pentru ce mi-ai dat, fara sa stii. Multumesc pentru visare, multumesc pentru timp, multumesc pentru cuvinte, multumesc pentru liniste. Multumesc pentru ajutor, multumesc pentru telefoane, multumesc pentru smsuri, multumesc pentru vizite. As fi vrut, poate, sa ai mai multa incredere in tine, dar multumesc ca m-ai facut sa am mai multa incredere in mine. Multumesc ca imi citeai blogul, si nici nu-ti poti imagina cat de mult a insemnat feedbackul tau. Nici nu-ti poti imagina de cate ori aveam impresia ca-ti scriu doar tie, dar pentru mine era suficient. Ah, si cate alte lucruri au sa-mi lipseasca, odata cu plecarea ta. Zile de nastere, revelioane, petreceri sau simple seri de vara, weekenduri de toamna si bulgareli de iarna: ai lasat in urma ta aroma vie a prezentei tale, si ne va lipsi enorm. Dar iata, esti primul dintre noi care-si traieste Primavara. Deznadajduiti? Mahniti, ascultand ultimii pasi ai unui tragic destin? Nicidecum!
Asteapta-ne cu bucurie, om drag. Pentru ca vine-o zi ... vine-o zi cand va fi pace-n veci de veci, si ne-om revedea. Pana atunci ne mai invartim in destertaciunea asta, mai facem cate un ‘turneu’ in lumea asta trista dar frumoasa, si te pastram in inimi, pentru ce ai fost, pentru cum ai fost, pentru ca ai fost si ramai pentru totdeauna... bunul nostru prieten Manu!

Cu bine!

11/17/2008 : frumos vs Frumos

2008-11-26T18:25:00.000+02:00

1:47:35 PM s_manux: ceau emma
1:49:02 PM emma_mocan: ceau manu
1:50:19 PM s_manux: imi place ca mai scrii..
1:50:25 PM s_manux: si pot sa te citesc
1:50:47 PM emma_mocan: ma bucur ca-ti place ca mai scriu
1:50:47 PM emma_mocan: stii, scriu oricum! :)
1:50:54 PM emma_mocan: nu public tot ce scriu, dar scriu
1:50:56 PM emma_mocan: :)
1:51:03 PM s_manux: asta e si mai imbucurator de auzit.
1:51:15 PM s_manux: mi-a placut mult ce ai scris nu de mult..o mica idee
1:51:31 PM s_manux: despre oamenii care se plang tot timpul, si care devin obositori..
1:51:32 PM s_manux: :)
1:51:37 PM emma_mocan: mda
1:51:42 PM emma_mocan: am cunoscut si eu cativa :)
1:51:54 PM emma_mocan: am uitat ca am scris despre asta
1:52:18 PM s_manux: si atunci am meditat si m-am gandit.. imi doresc sa fiu intotdeauna o persoana care incurajeaza si adauga un plus.. si nu care stoarce energia celorlalti
1:52:28 PM s_manux: si ai mai scris mai multe lucruri faine
1:53:04 PM emma_mocan: :) cred ca multumesc
1:54:44 PM s_manux: bine..lucrurile astea am vrut sa ti le spun.. sa ai o zi binecuvantata..
1:55:02 PM emma_mocan: multumesc ca mi le-ai spus :)
1:55:05 PM emma_mocan: altfel?! :)
1:55:42 PM s_manux: incerc, sa invat, sa ma bucur de viata, si in momentele mai "diferite"..
1:55:53 PM s_manux: azi am scos-o pe nepotica mea de la scoala, a fost interesant
1:55:54 PM emma_mocan: in ce fel diferite?! sau in ce directie?! :)
1:56:37 PM s_manux: diferite, probabil pentru ca nu sunt asa cum imi doresc eu.. si directia, e inca inainte..
1:56:52 PM emma_mocan: ala e sensul:)
1:57:00 PM s_manux: cat timp suntem inca in viata, putem fi multumitori
1:57:07 PM emma_mocan: da, asa e viata. uneori ne-o ia inainte si n-0 putem tine inapoi
1:57:10 PM emma_mocan: sau redirectiona
1:57:25 PM s_manux: pai, ni s-au dat momente
1:57:30 PM s_manux: cand puteam sa o redirectionam..
1:57:43 PM s_manux: da' acuma..la infinit, nu se poate..
1:58:17 PM emma_mocan: viata asta:)
2:20:48 PM s_manux: e bine ca inca exista :)
2:21:11 PM s_manux: vad poze faine de acolo de pe unde esti..
2:21:35 PM emma_mocan: :) frumos, ei?! :)
2:21:44 PM s_manux: da..frumos, foarte frumos.

... si asa, Manu drag, cu aceste ultime cuvinte pentru mine... ai plecat doua zile mai tarziu din lumea asta rece si trista... si m-ai lasat sa ma bucur de frumosul perceptibil, aici pe pamant. ai plecat pentru totdeauna sa-ti triesti Frumosul la Izvor.

O miercuri cu soare, timp, moarte si "la vie en rose"

2008-11-24T02:56:00.000+02:00

Si-ti incepi ziua cu zambete largi. Privesti la frumusetile de pe geam, la Alpii de la orizont si la lacul de la picioarele tale. Crezi, defapt, ca intreaga lume e acolo. E miercuri, si e soare. Cu ochii larg inchisi iti propui o zi excelenta. Ratezi totusi un eveniment pe care il asteptai cu nerabdare. Iti promiti ca atunci cand vei ajunge acasa vei cauta cantina saracilor, si poate vei face un desert pentru ei, o data pe luna. Iti petreci urmatoarele ore intr-o brocanta in inima orasului care te-a cucerit pentru totdeauna. Cauti o pipia. Nu o gasesti. Dar gasesti alte minunatii marunte si vechi. Urci in tramvai. Auzi un roman cantand la acordeun “Casuta noastra” si “La vie en rose”. Da, viata e atat de ‘en rose’ si azi, si esti complet multumitor pentru asta. Vizitezi la muzeul ceasurilor. Te fascineaza. Iti dai seama de valoarea timpului, cash. “Time is money”, dar cat ‘money’ pentru ‘time’, incredibil. Vezi ceasuri ale regilor si imparatilor, ceasuri de perete sau de buzunar, si te intrebi cum s-au scurs minutele, orele si zilele celor care priveau cele doua ace: tic, tac. Si timpul a trecut, fara sa intrebe. Si timpul a tacut, fara sa ceara raspuns.

Fugi spre gara. Prinzi trenul. Prinzi si autobuzul. Ajungi acasa fericit. Sari in dus. Cobori la cina. Mananci cartofii din farfurie si doua portii de salata. Speli vasele. Urci vesel scarile. Deschizi usa de la camera intunecoasa. Telefonul suna. Te apropii de pat. Zambesti. Te suna de acasa. Raspunzi bucuros. Te asezi pe marginea patului. Scapi telefonul din mana. Simti cum toata camera se invarte. Crezi ca vei lesina.
Asa ai aflat ca unul dintre prietenii tai cei mai dragi a plecat de pe pamant, pentru totdeauna, si ca nu va mai exista nici un maine, nici un Craciun si nici o zi de nastere pentru el. Tot ce e a ramas e amintirea. Definitiv.

Epilog greu

2008-11-23T00:41:00.000+02:00

15 noiembrie 2008, in drum spre Zermatt

- Ia-ma acasa! a spus omul Creatorului Sau. Am obosit alergand. Sunt epuizat si satul de existenta mea, de respiratia mea, de gandurile, ideile si faptele mele. Te recunosc in toata puterea Ta, dar te rog doar: ia-ma acasa!
- Mai stai putin, a raspuns Mantuitorul. Mai gusta. Mai inchide ochii la mizerie si deschide-ti inima la bunatate.
- Da-mi un motiv, a raspuns obraznic omul.
- Ti-am creat frumosul! a zis Dumnezeu. L-am creat in tine si l-am pus in jurul tau. Si te-am pus stapan peste el: sa-l vezi, sa-l traiesti, sa-l exteriorizezi, sa-l atingi, sa-l creezi, sa-l mentii. Bucura-te de frumos!

22 noiembrie 2008, Oradea, dupa priveghiul unui om drag.

... Si omul a insistat ...

Poate ...

2008-11-16T22:47:00.000+02:00

In seara asta sunt obosita! Obosita si tacuta, melancolica si abatuta. Nu, prietene, nu s-a intamplat nimic, ti-am mai spus. Nu ma mai intreba la ce ma gandesc. Ti-as raspunde instinctiv: “la nimic”, dar tu stii ca eu mereu am o rotita care se invarte.
Jos bubuie muzica. Duminica asta n-am participat la ora de dansuri latine. Am stat pe marginea patului si-am savurat o Coca-Cola rece. Mi-am ascultat muzica si gandurile. Am oftat.
As spune ca am nevoie de spatiul meu, dar am avut prea mult din mine zilele astea. Poate asta s-a petrecut: poate m-am pierdut in propriu-mi univers, in spatiul amintirilor, al vocilor si-al farmiturilor adunate pentru pasari. Poate nu gasesc drumul inapoi. Poate imi spun inca: “this has got to be a dream”. Sau poate e o forma avansata de liniste care te lasa gol in plinatatea ta. Sau poate dimpotriva: plin in propria-ti goliciune.
Poate de aceea l-am ajutat pe Timothee sa stranga bucataria dupa cina, desi nu era treaba mea. Poate am nevoie de oameni in juru-mi. Sau poate prea multa agitatie imi face rau. Poate buclele mele sunt prea rebele pentru o duminica seara, sau poate ochelarii astia ma fac sa par inteligenta.
Poate vreau sa plang. Sau poate vreau sa nu plang. Poate e prea multa ciocolata. Sau poate n-am pe cine da vina. Poate nu exista o vina! Poate elvetienii astia exagereaza cu reciclarea. Poate-as bea un pahar de vin fiert.

Poate... Oare... Stiu si eu!?

Ziua multumirii ... in inima mea (ciorna)

2008-11-14T02:07:00.000+02:00

Vineri, 14 nov 2008, 01:23.

Multe conceptii, fapte si mentalitati (prea multe poate) ale poporului american imi displac profund, dar Ziua Multumirii, zi nationala sarbatorita de mici si mari, se afla pe lista opusa.
...Si in timp ce ma spalam pe dinti in seara asta ma gandeam la cat de stufoasa e lista mea de motive, cat sa umple nu doar o zi!

Intai si intai sunt multumitoare pentru aici si acum! Sunt intr-o tara minunata, in care vorbeste o limba minunata, imi petrec timpul intre oameni minunati de la care invat lucruri minunate! Am o stare de bine si de confort, de revigorare, incarcare sufleteasca si spirituala unica. Imi este, intr-un cuvant, BINE, si pentru asta sunt extrem de multumitoare.

Nu mai departe de multumirea inimii mele este si existenta unui loc care se numeste acasa, si care nu tine doar de ale trupului, ci si de ale sufletului. Am o familie nemarginit de puternica, de autentica, de iubitoare si de reala. Am o gasca de prieteni colosali care ma onoareaza cu atentia si cu dragostea lor. Am camera mea, si nu mai departe de ea, am baia mea! Am minte cat sa duca (la bun sfarsit) doua facultati si un master (si cine stie mai ce) pe care le ador.
Il am pe Dumnezeu, am relatii, am bunuri, am cunostinte, am minte, am sanatate, am bucurie, am interese, am placeri, am mofturi, am atentie... am atat de mult!

Dar am descoperit multumirea in spatele a tot ce ai sau a tot ce primesti conditionat sau neconditionat. Am descoperit multumirea acolo unde eul meu nu e element nodal, ci acolo unde este pus in contact cu tot ce nu are, cu tot ce viseaza, cu tot ce spera, cu tot ce altul detine. Multumirea e a inimii dar si a ochiului, si nu e doar o atitudine, e o decizie.

Realitatea vietii e aceeasi, dar ca se reflecta profund in atitudinile si cuvintele noastre. Gasesc tot mai mult ca oamenii nemultumiti sunt obositori si chiar greu de tolerat, fiind in permanenta umbra tuturor minusurilor, a lipsurilor sau a neajunsurilor vietii.
Vreau sa decid sa fiu si sa raman un om multumit, si indiferent de unde bate soarele, sa reflect aceeasi stare de bine.

Duminica dimineata, pe marginea patului, despre vineri dupa-masa, pe marginea lacului

2008-11-09T15:03:00.000+02:00

Vineri dupa ReFormation 21 class m-am indreptat ca in fiecare saptamana spre malul lacului. Pe bancuta care mi-e draga, un elvetian isi fuma linistit trabucul in lumina soarelui de noiembrie. Sigur ca m-am asezat langa el. M-a intrebat politicos daca ma deraneaza fumul, pentru ca vantul bate in directia mea, si daca prefer, facem schimb de locuri.
- Non, merci, ca va!
Si-am stat acolo multe minute, in liniste, amandoi. Eram cu chef de vorba, dar cu franceza mea nu prea beaucoup, exersata doar noaptea tarziu intre hohote de ras, am preferat sa-mi tin gura. Si-am stat asa. Si-am stat. Si-am stat. In liniste. La soare!

Cateva minute mai tarziu, tacerea ne-a fost sparta de nimeni altul decat prietenul Razvan. Din lipsa de cuvinte probabil, acum arata o poza cu Firuta, fetita lui de un an si ceva, si sotia (?!) lui, caci, nu-i asa, o poza face mai mult decat 1000 de cuvinte in franceza. Nu m-a recunoscut imediat din cauza sepcii in carouri verzi de pe crestetul capului meu, dar imediat ce si-a dat seama cine sunt, a intins cel mai lung si mai sincer zambet dintr-un colt in altul al fetei.
- Ce cauti aici, mai? il intreb prieteneste. N-ai zis ca mergi acasa?
A zis ca s-a uitat dupa mine cu cateva zile inainte. Reusise sa stranga 70 “de de-aia” (a se citi euro) dar cand a ajuns la autobuz i-au zis ca ii mai trebuie inca atata. Se pare ca toti romanii ‘de strada’ dorm la un camin peste noapte. Imi pare rau ca nu l-am intrebat unde e, sa ma duc sa-i vizitez intr-o seara.

Elvetianul nostru continua sa-si fumeze trabucul scump la celalalt capat al bancii. I-am dat lui Razvan si saptamana asta banii mei de cafea, i-am urat numai bine si drum bun spre casa, si am cazut inapoi in liniste. Ah, dar ce ma rodea limba sa-i spui ceva batranelului din capatul bancii. Nu stiu de ce, chiar nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa-mi cer iertare pentru toti tiganii care deranjeaza toti elvetienii din trabucurile lor. Dar imediat mi-a revenit in mintea intreg tabloul lui: fara parinti, cu un bebelus, o sotie si 3 frati de intretinut. Doamne Dumnezeule, ce putem face noi pentru toti acesti necajiti?
Totusi, sa deschid o conversatie cu un strain “afumat” cu: te rog sa ma ierti... era poate prea mult chiar si pentru mine. Asa ca am scos din geanta o cutie de Japonaise Meringue si l-am servit. Da, am reusit sa-l fac pe el sa deschida conversatia.

Si-am stors toata franceza din mine, dar am putut sa comunicam. I-am spus povestea lui Razvan si am vorbit despre situatia financiara a Romaniei dupa comunism (suna pompos).
- Cu toata criza financiara va fi tot mai greu sa-ti gasesti o slujba oriunde in lume. Si in Elvetia e tot mai greu.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce impact va avea criza asta asupra cersetorilor (care niciodata nu si-au cautat de lucru). Vor deveni oare toti hoti? Daca ma gandesc mai bine, am intalnit si cersetori cinstiti!
Apoi am vorbit despre Elvetia si limbile oficiale: mi se pare extrem de ironic faptul ca doi oameni dintr-o tara mica precum Elvetia ar putea avea probleme majore de comunicare din cauza limbii. Un elvetian din partea germana e pierdut daca vine in partea franceza si nu cunoaste limba. Se pare ca exista un district unde se vorbeste o combinatie de franceza, germana, italiana si engleza. Poai, in Elvetia si ca sa vinzi cafea sau sa fii “ceferist” trebuie sa cunosti minim 4 limbi. Cati dintre noi ne-am califica oare pe asemenea posturi?!
Asadar, elvetianul meu se grabea sa prinda trenul. A venit doar ca sa-si cumpere trabucuri speciale de la Geneva.
Mi-a intins mana, prieteneste.
M-am ridicat in picioare, din respect.
- A fost o placere!

sambata dimineata, pe marginea patului

2008-11-08T14:40:00.000+02:00

Oamenilor, as vrea sa (va) scriu tot timpul. Sa scriu in timp ce lucrurile “se petrec”. Sa scriu cand sunt in Geneva sau pe autobuz sau cand visez sau cand conversez cu un elvetian pe o banca langa lac. As vrea sa scriu despre papuci, despre lume si viata, despre bani, despre Auberge, despre ce citesc, despre timp, despre hartie de impachetat, despre comunicare, despre multi-culturalism, americani, globalizare, criza economica, strampi, emigrare, desene animante (da, mai ales desene animate), Obama, foametea din lume, rasism, viata in comunitate, despre teatralitatea cotidianului, transport public, politete, politica, prostitutie intelectuala. As putea scrie un Index alfabetic doar cu topicurile pe care m-as porni sa scriu. Ironic, cand te gandesti ca sunt perioade in care trebuie sa-mi fortez mana sa scriu fie si un articol, un eseu, un proiect, un email sau un sms!

Se intampla asa, ca sunt plecata 10h/zi, ca ma intorc la 18:12, intru in bucatarie de unde ies la/dupa 8, moment in care rupta de oboseala fiind, ma uit la desene animate si/sau socializez cu cine pica “la mana”. Am inceput sa amestec stilul de viata de acasa (culcat tarziu-trezit tarziu) cu stilul de viata de Burtigny village (culcat devreme-trezit devreme). Si-am inceput sa invat lumea sa piarda noptile: guilty as can be, but I can’t help myself. Auberge-ul (singurul local din sat) inchide la 23, si martea si joia tin inchis. Dar daca iesi la o plimbare sub clar de luna, ti se aseaza la picioare intreaga Geneva luminata multicolor. E ca si cand as locui pe Cetatuie, dar mai sus. Mai sus si mai departe. Si mai detasata. Mult, mult mai detasata.

Melissa e intern la WHO (World Health Organisation). Sambata si duminica isi pregateste pranzul pt toata saptamana: 5 sandwichuri. Ar trebui sa iau si eu in considerare posibilitatea de a scrie intr-o zi pentru o saptamana intreaga, si a publica zilnic. Sigur, nimic nu va fi “cald”, dar statutul de citiror presupunere o pozitie de incredere oarba! :)

am sa public azi, pe masura ce scriu, despre saptamana trecuta!... dupa ce ma intorc de la o plimbare in Elvetia. se vad azi, oare, Alpii la orizont?

cu prietenie,

O Mocanitza dusa. departe dusa.

Fericire negrabita

2008-11-01T11:45:00.000+02:00

Duminica dimineata tarzie, "m-am gasit" intr-un oras in care n-am mai fost niciodata (lucru extrem de usor dat fiind contextul spatio-temporal in care ma aflu). Mi-am lasat in gara ghiozdanul, m-am asigurat ca am destula baterie in aparatul de fotografiat, si am luat “la picior” stradutele inguste ale inca unei grandioase citadele elvetiene. In Sfanta zi totul e inchis, mai putin cafenelele, restaurantele si McDonald’s. Nimeni nu cumpara nimic, si se pare ca nimeni nu vrea sa cumpere nimic. Sau poate nimeni nu are nevoie de nimic...

Si plimbandu-ma eu asa pe stradutele astea pierdute, am ajuns in inima batanda a acestui minuscul dar splendid oras. O catedrala impunatoare cu flori emotive in fata vitraliilor deschidea mica piazza cu doua-trei cafenele. M-am asezat tremurand de bucurie la o masuta direct sub soare. Am comandat o caffe latte, mi-am scos cartea din geanta, dar am asezat-o pe masa. In jur era liniste. Atata liniste.. M-am uitat pe rand la oamenii de la mesele din jur. Mi-e greu sa aproximez cam cata lume se odihnea, dar sa nu fi fost mai mult de 20 de persoane care isi petreceau dimineata acolo. Unii isi plimbau cainii, si s-au oprit la o cafea. Altii aveau intalnire peste un cappucino. Altii pur si simplu erau (ca mine), acolo si atunci. Doamne cochete, tineri indragostiti, pensionari odihniti, domni eleganti: unii singuri, altii impreuna.
Am scos ciocolata din geanta, si iaurtul cu zahar brun. Am mirosit cafeaua, mi-am lasat negrabita capul pe spate si spatele pe spatarul scaunui. Soarele imi ardea fata si imi rasfata ochii inchisi. Eram linistita, atat de linistita incat nici bataia inimii si nici ritmul respiratiei nu ma faceau sa traiesc. Si cum stateam asa negandita, neframantata, neintrebatoare, am stiut ca sunt, intr-un cuvant: F E R I C I T A; fercita pur si simplu. Acuma, sigur ca fiecare isi contureaza propria proiectie asupra fericirii. Daca ma gandesc mai bine, eu cred ca nici nu am o definitie a mea. Imi veti spune ca am simtit duminica a fost o stare de exaltare si bucurie de moment, ca o cafea intr-o piazza elvetiana, in plin soare de octombrie in fata unei catedrale nu te face fericita. Dar eu va spun: sunt un om fericit, si duminica am pus degetul pe fericirea mea. Atunci si acolo am stiut ca viata mea cu bunele si cu relele ei e “la locul ei”, ca am invatat sa iubesc iubita fiind si asta nu e nicidecum meritul meu, ca daca as muri azi, sunt s-ar gasi cativa oameni dragi care sa-mi duca cel putin pentru o vreme dorul, ca am ajutat oamenii care mi-au primit ajutorul, si mi-am investit timpul, energiile si resursele in lucruri cu valoare eterna, ca ma iubesc asa cum sunt, dar pe masura ce sap si gasesc tot mai multe rele care trebuiesc schimbate in mine, imi recunosc umanitatea si invat sa o respect; nu in ultimul rand am inteles ca nu sunt de neinlocuit, si ca asa cum traiesc as face bine sa traiesc cu cap, lasand in urma ceva, fie acel ceva un ceva cat de mic, sa fie 'cevaul' meu pe lumea asta.

Nu stiu ce e fericirea, si nu incerc sa o definesc. Poate e ca si dragostea: cand o ai, stii ca exista. Cand nu o ai, stii ca iti lipseste. Dar intre cele doua nu exista un milion de cuvinte care ar putea sa o cuprinda. Poate fericirea mea de aici si de acum are de a face cu doua stari de siguranta: stiu nu exista nici un alt loc in lume unde as vrea sa fiu in momentul acesta si stiu nu exista nici un alt loc in viata mea unde as vrea sa fiu in momentul acesta. Am legat cu panglica lata, rosie de catifea momentele acelea, si-am sa le pastrez pentru totdeauna in inima mea, ca atunci cand fericirea va fi departe, sa imi amintesc ca fericirea a fost si aproape.

Am stat mult pe terasa din Yverdon-les-Bains. Am avut timp: tot timpul din lume. Nimic si nimeni nu ma chema altundeva, decat poate o voce divina ma invita la capatul lacului. Am lasat-o sa ma conduca, si cand am ajuns acolo, in ceata apei indefinite si-n falfaitul aripilor lebedelor, am avut impresia ca am ajuns la marginea pamantului. Mi-am trait fericirea si acolo, cu pasarile, cu pestii, cu apa si cu cerul.

Si apoi i-am multumit lui Dumnezeu ca a creat fericirea, ca noi sa o traim.

(...parintilor mei, oameni fericiti...)

Razvan

2008-11-01T11:37:00.000+02:00